982 matches
-
însuși nu un autodidact, ci un teodidact, considerând că lipsa bucuriei de a sluji ca ucenic, i-a fost compensată de harul interpretării corecte a textelor patristice cu ajutorul lui Dumnezeu. În chilia Kyparis, petrece ani de sărăcie lucie și nevoințe inimaginabile, în care o haină, o pereche de încălțări sau o pâine sunt necontenit o problemă. Reperul său zilnic de forță și voință îl reprezintă continua citire a Psaltirei, a Sfintelor Scripturi și a cărților împrumutate de la mănăstirea sârbească Hilandar. Așa
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
an de studiu, ea îi pierduse deja pe toți cei unsprezece ceilalți copii ai săi, legându-și astfel toate nădejdile de unicul său copil supraviețuitor, atât pentru mângăierea bătrâneților sale, cât și pentru supraviețuirea neamului Velicikovski. Astfel că la durerea inimaginabilă a pierderii celor unsprezece copii, se adaugă acum și lovitura neașteptată, provocată de fiul său care îi comunică hotărârea sa de a părăsi lumea laică și a intra în monahism. Mama astfel lovită, ne este înfățișată ca o femeie năpădită
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cedînd locul unui alt conservator, Egon Krantz, care după o întrevedere cu Gorbaciov a trebuit să bată și el în retragere în fața presiunii străzii, să deschidă frontierele cu RFG și pe 9 noiembrie, să lase să se înfăptuiască un gest inimaginabil cu cîteva săptămîni înainte în această țară rămasă profund stalinistă: deschiderea unor breșe în Zidul Berlinului prin care au năvălit în zilele următoare aproape 3 milioane de "vizitatori", nerăbdători să regăsească sau să descopere pentru prima dată calea spre libertate
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
literatura română pe care a slujit-o cu devotament pleiada unor spirite luminate ca Vasile Alecsandri, George Barițiu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi". Cu mintea lui uriașă, Eminescu a vrut să cuprindă întinderea cunoașterii omenești. Cu geniul și cu inimaginabila sa putere de muncă el nu s-a mulțumit să fie poet, prozator, dramaturg, a pătruns în gândirea filozofică, a cercetat istoria, a dezlegat sanscrita, egiptologia și ataraxia greacă dar și economia românească, elementele sociale, exprimate cu atâta dezinvoltură în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
uitarea, eroarea, iluzia care au început să intre în evanescență. Ni se arată cadrul de poveste cu reversul de oglinzi al amintirilor, chiar dacă nu s-a întâmplat mai nimic imediat și în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul nostru cerc. Timpul este încremenit. În atâtea veacuri scurse, ființa orașului a luat înfățișarea unor cercuri mici, circumscrise concentric celui uriaș. În ele conviețuiesc făpturi și mai mici alergând în neștire ca miriapodele inconștient atrase de timpul calculatorului. Doar vulturul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-o angelică tăcere cu accentul depărtărilor inimaginabile. Vine ca dintr-o implozie sau mai degrabă ca o explozie de lumină, ca și cum s-ar însenina totul, tot universul aflat suveran în tăcere și așteptare. Revii la realitate și asculți vocile vorbitorilor din preajmă. Să asculți cu înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fie așa. Suntem vulnerabili de la începutul existenței și până la capătul ei. E tragicul sau salvatorul nostru destin. 30 Oare cum se mai poate ieși din marasmul actual? Se spune că am pierdut vocația pozitivului, a construcției, a echilibrului. Există o inimaginabilă confuzie de valori, calitatea umană este în scădere. Ar trebui să se aibă în atenție reflexele mentale ale omului, stilistica comportamentului, limbajul, cam tot ce e mai subtil și delicat în ființa noastră. Și totuși, autoflagelarea nu este productivă, lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
culoarul de la scara avionului până la vama de care am trecut cu bine. Și de astă dată, am rămas uluită de felul cum arăta aeroportul. Părea, ori chiar era, o imensă grădină în care se răsfățau sute de iriși în culori inimaginabile. În vara aceasta, Narita e un vis feeric, nici francezii nu au așa ceva... În 2002 era o explozie de orhidee, acum e o poezie florală, un haiku sublim...După ce pășești pe pământul Japoniei, exceptând vama, simți nevoia unei pauze, ca să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
două încărcătoare de rezervă, arma automată și ranița. Apoi, cu aceeași maximă prudență și hotărâre, au purces la cercetarea "obiectivului" din fața lor. În conformitate cu lecțiile de "strategie militară" pe care le primiseră în cadrul ședințelor de instrucție și al îndoctrinării politice privind inimaginabila ticăloșie a acestor "dușmani ai poporului", bogătași și chiaburi, caporalul și-a împărțit "efectivul" în două: unul dintre ei a luat-o în partea stângă, celălalt în partea dreaptă, pentru a depista și a trage cu tot armamentul din dotare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie: "Doam-ne mi-lu-ie-eș-te! Vin a-me-ri-ca-a-nii!" Sărmanii oameni! Aproape înnebuniseră. Erau loviți de un "delirium tremens" de o intensitate inimaginabilă. Pentru nemțeni, venirea americanilor era comparabilă cu înfrigurarea cu care evreii îl așteptaseră, cândva, pe Mesia, pe Unsul Domnului Dacă binefăcătorii de peste Ocean și-ar fi făcut apariția, înfometații și deznădăjduiții aceștia ar fi așternut în calea lor toate bundițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și instantaneu pantalonii mi-au fost inundați de un lichid călduț care se prelingea pe fusele picioarelor mele până în pantofi, abătându-mi astfel atenția printr-un joc al materiei cenușii de la adevărata durere. Administrarea unei corecții corporale de o brutalitate inimaginabilă ne-a oripilat. Mă gândesc pe bună dreptate cum a fost posibilă o asemenea dezlănțuire animalică din partea unui individ care era plătit de stat să desfășoare un proces instructiv-educativ de formare a unui tânăr capabil să se integreze social și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Persia islamică. Dacă Eliade s-ar fi rezumat doar la datele culturii autohtone, nu ar fi găsit niciodată rostul de a scrie nu despre Zend-Avesta, ci despre diferitele variante ale traducerii unei părți a acestei cărți canonice, G³th³s, „fragmente de inimaginabile dificultăți lingvistice (comparați, de pildă, traducerea lui Darmesteter cu cea a lui Bartholomae sau Wackernagel și Andreas)”1, occidentale sau asiatice: „E destul să spunem că d. Punegar ștânăr savant parsi, Khobadax Edulyi Punegarț adnotează foarte minuțios fiecare vers, îl
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția bolșevică. Tot aici, va fi impusă, prin Stalin, minciuna totalitară, practicată mai apoi pe scară largă în tot lagărul socialist. Glosînd pe marginea minciunii totalitare, mijlocul prin care opozanții regimului prin torturi inimaginabile "recunoșteau" vini incredibile, inexistente în realitate, va constata că numeroși scriitori au căzut victimă acestui sistem, mulți fiind împușcați sau decimați prin regimul greu din închisori. În 1989 la Uniunea Scriitorilor sovietici a fost creată o "comisie federală pentru moștenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
urmărire penală pentru cei care, în patru decenii de dictatură, au provocat, au organizat, au aprobat, au ordonat, au permis și au practicat represiuni și exterminări, au săvîrșit acte de teroare sau violență, au supus oamenii la anchete de o inimaginabilă cruzime, au pronunțat sentințe distrugătoare pentru ființa umană. Nu soluția juridică ne lipsește, infracțiunea de omor fiind imprescriptibilă, ci voința politică ca justiția să devină justițiară, ca justiția să devină un instrument de realizare a dreptății" (L.H.L.). Deși, la sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
portofelele cam goale, Sachi, îl completează sec Cristi. — Dar cu talente ! — O, care dau pe dinafară ! — Domnișorule Cristian, această făptură minunată poate fi a dumitale numaidecât. Cristi tace de această dată și e numai ochi și urechi. — E simplu. E inimaginabil de simplu ! Urcă-te pe scenă și cântă ! — Ha-ha, izbucnește Cristi într-un hohot isteric. Chiar că ești nebun de legat, Sachi ! De legat ! — Orchestra a luat pauză de zece minute, o mai ține așa încă zece cel puțin. Ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tineret la acea faimoasă ședință despre care am mai povestit - cea mai liberală, poate, dintre toate Întâlnirile noastre, tinerii scriitori de atunci, cu vârfurile partidului, ședință la care el s-a abținut să „tragă concluziile”, deși se spuseseră acolo lucruri „inimaginabile” d.p.d.v. al corectitudinii politice și al tonului din ședințele uzuale, fapt pentru care a fost criticat, public, de câteva ori, de șeful statului! A urmat vara fierbine a lui ’71, când a fost singurul, din pătura de sus a partidului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stafie din conturul de carne al propriului tău trup vizibil și să te privești, dacă poți, cu „oarecare” interes! Nu, nu ca pe-un altul, ci ca pe un „tine Însuți” care e capabil de a Înghiți alimente și șocuri inimaginabile, un individ cu un formidabil stomac moral! Stomacul, Într-adevăr, al unui geniu! Și... continuam să-i strig În minte fostului meu prieten, care, ce ciudat și ce ironic, se pregătea tocmai să „intre”, cu arme și bagaje, În stupul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
relieful”, adică cel al existenței sociale și al parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite; a atâtor „morți” și „renașteri”, a atâtor lașități inimaginabile, voite sau impuse, a atâtor demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi false, un „drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cât blocurile s-au construit (cel puțin până În 1977) fără să se ia În considerare acest factor de risc. Rezistența antiseismică a oricărei construcții e de acum o condiție sine qua non; altminteri, se riscă un dezastru de o amploare inimaginabilă. Aceste catastrofe cumulate sunt În bună măsură responsabile de dispariția vechiului peisaj bucureștean. O responsabilitate desigur Împărțită cu aceea a oamenilor, care au clădit prost și nu prea au avut grijă de trecut. Instabilitatea Bucureștiului ilustrează, Într-o manieră concentrată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
era sigur împotriva cui luptam sau de ce. Orașele se transformaseră într-un loc al jalei îndoliate, unde viața de zi cu zi era brusc întreruptă de prăbușirea unor baraje de sticlă și oțel și piatră, iar durerea care atingea proporții inimaginabile strivea comunitățile cu o persistență tot mai susținută, reaprinsă de fotocopiile pătate, zdrențuite, ale celor dispăruți, apărând peste tot, ceea ce însemna nu numai o constantă reamintire a ceea ce se pierduse, dar și un avertisment a ceea ce avea să vină, plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre lume ce trebuia să aibă meritul paradoxal de a fi originală - așa cum vrea orice tânăr să fie, ne-asemănător! -, în ciuda „nostalgiei” față de tradiție, de marea tradiție, elitistă, a artei naționale. Da, noi ne plângem pe drept cuvânt de asprimea inimaginabilă a post-stalinismului românesc - încă o dată, mai barbar, mai brutal antiintelectual decât cel, asemănător, din țările de la nord, „comuniste” și ele! -, dar... tineri și anarhici cum eram, am fi prețuit noi un Arghezi cu Psalmii săi, un Blaga cu întreaga sa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conducerea României literare mi-am dat singur demisia cu un an înainte, de la Paris, protestând față de începutul dictaturii personale a lui N.C. -, Raicu nu a mai avut curajul să-mi comenteze cele câteva romane pe care am izbutit, cu lupte inimaginabile, să le public, romanele mele cu teme cu adevărat majore: Îngerul de gips, Bunavestire, Don Juan și Drumul la zid. Când am preluat, în ’70, conducerea României literare - după ce doi ani, din ’68, fusesem adjunct al lui Geo Dumitrescu -, am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă nu voiau, și nici nu puteau!, să moară, să moară în sensul cel mai direct, brutal, atunci au trebuit, cei mai mulți dintre ei, sute și sute de mii, să se adapteze! Omul - secolul trecut a demonstrat-o cu o forță inimaginabilă pentru locuitorii altor secole! - se poate adapta nu numai unei tiranii, ci și, cum a arătat-o experiența teribilă, infernală a lagărelor naziste și staliniste, unor condiții de existență aproape absurde. Dacă nu absurde de-a dreptul... Factorul „timp” este
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară în Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea și „zidirea” sentimentului și identității naționale a tuturor românilor! După secole de risipire și umilințe inimaginabile, acești creatori au insuflat românilor bucuria și mândria de a fi o națiune puternică, liberă, aptă de creație majoră, cu o istorie milenară, în urma eforturilor cărturarilor moldoveni și ardeleni!Ă Voiam doar să subliniez însă, o dată cu bucuria de a mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se comporta sub vremuri nu are a impieta asupra necesității și valorii operei sale, mai ales când ne aflăm în fața unui creator de geniu, indivizi de ce nasc rar, miraculos, într-o națiune, se formează cu greu, în suferințe și eforturi inimaginabile pentru o „minte sănătoasă”, și care, în afară de a ne produce „satisfacție morală și bucurie a vieții”, sunt indivizi exponențiali la modul absolut, ei, adică, certifică nu numai un geniu individual, ci și unul colectiv, național, ei mărturisesc, dar și întruchipează
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]