3,659 matches
-
imaginate și definitiv compuse între 1889 și 1898. Altfel spus, deceniul care urmează apariției povestirii "O făclie de Paște" ne apare ca o rezervație a ficțiunilor înfricoșate, urmărind la scenă deschisă jocul spasmodic al groazei, adeseori cu înfățișări nevrotice. Nebunia inocentului Ion și coșmarurile vinovatului Dragomir, dar, mai ales, urmărirea lentă, cu încetinitorul, a spaimelor lui Leiba Zibal sau a obsesivelor temeri care-l conduc pe celălalt hangiu, Stavrache, către evadarea în irațional indică interesul pasional al autorului pentru prezența formelor
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
se preface; Numai gândul vrea să scape Și, visând s-ajungă floare, Cheamă vremea dintre ape Și începe s-o măsoare Păcatul schimbării În ficații întâmplării E cuibărit viermele păcatului, Puritatea e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
ca Stalin nu e drept să treacă în neființă... Intrasem în Sistem de pe băncile Facultății. Imediat după ce încheiasem studiile, fusesem trimis un an să mă specializez la Moscova. Cunoșteam așadar foarte bine, din lăuntru, grozăviile din Soviete, nu eram un inocent și cu toate astea, sau poate tocmai de aceea, îl admiram pe stăpânul Kremlinului. La întoarcere, element strălucit, de mare încredere și de mare perspectivă, am fost încadrat în Centrală, la București. După două-trei săptămâni, am cunoscut-o pe Chiara
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
cerului. începe să urce pe rue des Martyrs, spre Boulevard de Rochechouart și Place Pigalle. Retorica estompată a pașilor care îl poartă de nicăieri spre nicăieri îl ajută să rememoreze idealurile donquijotești care i-au animat anii primei tinereți. Utopii inocente, policrome, cărora li s-a dăruit cu entuziasm, nenumărate bătălii, nu atât pierdute sau câștigate, ci irosite, pe cale de a fi irosite... Acum, la treizeci și cinci de ani, după un deceniu de autoexil parizian, nu reușise decât să restaureze câteva zeci
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
de unele întrebări pe care cei mici i le-au pus după ce ei i-au răspuns la cele obișnuite ale lui. Iar Nenea Ion jubila văzând ce încurcat era Moș Crăciun în a da explicații cât de cât onorabile unor inocente chestionări. În afară de Călinescu, ați mai mers cu Vinea și la altcineva? Când a ieșit din închisoare Voiculescu, singurul om pe care l-a chemat a fost subsemnatul. M-am dus, l-am văzut în casa de la Cotroceni, unde locuia cu
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui copac ștreanguri roase de vis, franjuri sticloase clinchet de stele-n auz stejarii freamătă uluitor în urechea de sticlă...
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
greșești iertând. Să ierți în taină și să ierți când ți se cere iertare. Și iartă dacă vrei să nu ți se ierte. Să nu ne amăgim însă că am fi în stare să iertăm demența în ofensivă sinistră asupra inocenților. Cum să fim de acord, și într-o unanimitate suspectă, cu ideea de iertare a tot și a toate. Să-mi ierte Dumnezeu bunul neputința de a înțelege aceasta până la capăt, cu toate că degetul meu și cuvântul meu nu arată spre
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
hipersensibil pe care spiritele mărginite o etichează repede drept pornografie, demonstrând că nu știu nimic nici despre pornografie, nici despre abisurile sufletului, nici despre viață în general. Emil Brumaru este un înger care se joacă de-a poeții blestemați. Un inocent care, în imaginație, își trăiește viața în aventură ca François Villon, un sfios Tom Sawyer suspinând la ușa lui Becky Thatcher, dar ale cărui vise sunt bântuite de femei felliniene, capabile să inhibe prin formele lor excesive și cel mai
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
potențeze strălucirea sentimentelor care se insinuează în umbra lor. Un astfel de poem în care noroiul (lexical) ascunde perle (la nivelul trăirii) este Suprema servitoare. Este încifrată aici experiența fundamentală a adolescentului care descoperă universul erotic, Femeia. În ochii săi inocenți și perverși, ea este un amestec de sublim și grotesc. Îl atrage și îl îngrețoșează deopotrivă, o studiază cu o curiozitate cvasi-științifică. Încearcă să îi ghicească misterul erotic, spre care se simte împins în mod pervers, chiar dacă, analizate, componentele corpului
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
două profesoare, una de dans (Marion Cotillard), cealaltă de științe naturale (Hélčne de Fougerolles) plus ceva femei de serviciu. În rest, doar fetițe, care își organizează singure viața și au grijă unele de altele. Care nu sunt deloc atât de inocente pe cât le forțează stabilimentul să fie. Oricum, e de observat mănușa pe care un astfel de casting i-o aruncă regizoarei: nu numai că toată distribuția e feminină - și știm cât de rău s-a fript Sally Potter când a
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
se face diferențiat, ci în funcție de gravitatea faptei. Așa că, dacă pentru Carmen Păunescu s-a dat această sentință, toți ceilalți români care vor mai călca legea ca ea vor avea parte de aceeași blîndețe educativă? Acești români, care se vor simți inocenți că și-au bătut joc de lege și că, din această cauză, au omorît oameni nevinovați, nu vor avea nevoie să-și mute procesul de la un tribunal la altul, cum s-a întîmplat în cazul Păunescu. Le va ajunge precedentul
Un precedent ispititor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11174_a_12499]
-
au bătut joc de lege și că, din această cauză, au omorît oameni nevinovați, nu vor avea nevoie să-și mute procesul de la un tribunal la altul, cum s-a întîmplat în cazul Păunescu. Le va ajunge precedentul. Aceiași români inocenți nu își vor pune rubedeniile apropiate să scrie versuri în favoarea lor și nici nu-și vor soma soțul sau soția să intre în politică, pentru a-i ajuta să scape de pedeapsă. Își permite cineva să-și închipuie că sentința
Un precedent ispititor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11174_a_12499]
-
consum și a dictaturii consumeriste care au pus stăpânire pe umanitate în maniera globală și au fost date astfel în vileag prin stanțarea poneiului? Sau o critică și ridiculizare a nazismului că mișcare politică totalitara care a politizat totul, inclusiv inocentă jucăriilor? Sau poate o promovare a unui simbol nazist de către o instituție a statului român, care, se știe bine, a avut parte în istoria sa de o mișcare politică fascista, legionarismul, de care încă nu s-a dezis oficial? Sau
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
se poate spune (fără a lua în calcul detaliile care sunt de natură să sugereze anumite diferențe) că Reynald Secher este pentru Franța ceea ce Taner Açkam este pentru Turcia: doi autori care dovedesc istoric faptul că apariția republicii nu este inocentă, ci se întemeiază pe genocid, adică pe cea mai gravă vărsare de sânge (la fel se putea întâmpla și în România dacă Regele Mihai I nu acceptă nedreptatea abdicării). Această afirmație nu rezistă nici paradigmei hegeliene de interpretare a trecutului
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
copilăresc, și tocmai amănuntul acesta o făcea cu adevărat frumoasă, conferindu-i un nimb estetic pe care nici o intenție ascunsă nu i-l putea adumbri. Mai mult, gestul ei nu avea nimic vulgar în sine, fiind mai curînd un tic inocent menit a omorî mai repede timpul, și tocmai pentru că un asemnea tic era săvîrșit de o femeie a cărei grosolănie și lipsă de pudoare o știam prea de bine, tocmai de aceea acest detaliu îi singulariza dintr-o dată gestul, desprinzîndu-l
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
din suita anostă și previzibilă a faptelor incluse în repertoriul ei zilnic. Uitase pentru o clipă să fie vulgară, redevenind ceea ce fusese înainte de a intra într-un rol în care bărbații o obișnuiseră să intre. Într-un cuvînt, recăpătase starea inocentă, eminamente biologică, a unei ființe ieșite din regimul psihologic al servituții erotice. Era pură biologie femeia aceasta, de aici și farmecul ei aparte. Toate ingredientele de psihologie socială pe care viața le adăugase peste substanța ei biologică o preschimbaseră într-
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
încă în tatonările junioratului, cu un joc de o eleganță înduioșătoare. Au condus cu 3 - 0 (mai cunoaștem...), apoi cu 4 - 1, au fost egalați în ultimul minut (cum ziceam...). Apoi au marcat ei, nonșalant. Fără minuni făcute de bigotismul inocent al vreunui patron, fără stimulente financiare lipite pe frunte sau violențe frisonante ale galeriei. O legendă a microbiștilor spune că fotbalul e practicat de cei care nu-și pot permite să aleagă un sport mai costisitor. Așa începe și exact
Studențești... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10666_a_11991]
-
care ne ocupăm aci. Semnificativ e faptul că punctul de plecare al discursului acerb polemic al lui Laszlo Alexandru pare să-l fi constituit o întîmplare ce l-a consternat. în 1992, cînd abia se terminase revoluția, junele literat, "mînz inocent" care "zburda" pe pășunea libertății cuvîntului abia cucerită, s-a dus la redacția revistei Steaua, în mînă cu o recenzie la un volum de articole politice al lui Nicolae Manolescu, Dreptul la normalitate. "La a doua înfățișare, delicatul poet Aurel
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
omului Sufletul omului nu-i ceva de prisos nu poate fi întors ca pe o haină pe dos și nici să-i scrutezi crochiul irizat ca pe un text poetic sublimat. Sufletul e viul transparent prin care se strecoară duhul inocent și care face timpul mort să reînvie în prezent. Și cînd se întristează dar și cînd jubilează sufletul omului e ca lumina în amiază nici nu clipește dar nici în amorțire nu-i ci doar o încropire virtuală cum se
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
pe care n-ai cum să-l ignori decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-o inocent străină gură și-i mai aproape de-abisul cuceritor cel ce-și amintește-n amănunt trecutul netrucat cutremurător și-i mai aproape de-ncercarea morții cel ce-ți imaginează prefigurîndu-și clipele înmugurite pe ascuns și timpul uriaș încremenit ca o mirare
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
te așezi seara în pat fără să răsfoiești măcar cîteva pagini din ea. În schimb, reversul dependenței este rutina, cu sațietatea pe care o resimți uneori și cu pierderea treptată a candorii lecturii: cititul încetează să mai fie un act inocent, de lăsare completă în voia ficțiunii pe care ți-o propune cartea, devenind în schimb un act lucid și dureros de apreciere a ceea ce citești: bucuria lecturii a dispărut, în locul ei apărînd tristețea discernămîntului critic. Nu mai trăiești cartea, ci
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
dar nu îl mențin mereu la înălțime. Paul Polivnick și Orchestra Națională din Lille sunt de departe atipici. Parafrazându-l pe Camus, pot spune, cu mâna pe inimă, că mă număr printre martorii fericiți ai acelor rare lucruri curate și inocente ce populează plajele muzicii. Fidelitatea restituirilor exercită asupra publicului o putere de fascinație nu numai prin contrast cu amintirea altor prestații, frecvente prăzi ale hazardului, ci și prin sentimentul că suntem imunizați contra propriei noastre fragilități. O imunitate ce survine
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
stiluri a rămas incomplet, iar uneori pur și simplu deteriorat. O urmare a acestui fapt a fost nedezvoltarea totală sau rusificarea terminologiei naționale. Doar pentru oamenii fără o pregătire temeinică în cultură și terminologie a limbii materne, acest proces părea inocent, ei procedând la adăugarea desinențelor limbii materne la cuvintele rusești respective. Dar acest proces a dus la schimbări serioase, mai întâi în atitudinea vorbitorilor față de limbile lor materne. Actualmente, în multe cazuri, funcționarea acestor limbi se reduce la nivel de
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
cățelușa ei albă, Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpîna, mai mult pe curtezan decît pe stăpînul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputîndu-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocînd reflecții melancolice poetului Lucian Blaga este Cîinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu spirit ludic un hibrid inedit: Pisicîinele. Cu mult mai rar decît în poezie sau proză, apar, din motive
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
ceilalți ce mai apar prin cărți, nu sînt dresați, nici măcar elementar educați, și totuși, ca orice cîini, sînt destul de capabili a-și cîștiga bunăvoința cititorilor. La urma urmei, chiar Bubico, pentru a reveni la început, nu este decît o victimă inocentă a educației nepotrivite, la fel cu domnul Goe și cu atîți alți oameni. În locul lui era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, "mamița" care-i interzice amorul cu Zambilica Papadopolinii, dar nu poate să-l strunească
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]