1,564 matches
-
130 Ce este o minciună? 115 Introducere 131 Definiții: miciuna și înșelătoria 154 Unde apar miciunile 135 O diversitate de domenii 145 Milităria 167 Tribunalele și poliția 184 Domenii ambigue 171 Publicitatea 173 Birocrația 177 Istoria și tradiția 183 Minciuni inofensive sau parțial inofensive 198 Știința 187 Științele naturale 197 Științele sociale 218 Diversitatea culturală 205 Culturi diverse 207 Liban 213 Grecia 219 Clasa socială 230 Relațiile 221 Necunoscuții 223 Partenerii 225 Relațiile de dominare 229 Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o minciună? 115 Introducere 131 Definiții: miciuna și înșelătoria 154 Unde apar miciunile 135 O diversitate de domenii 145 Milităria 167 Tribunalele și poliția 184 Domenii ambigue 171 Publicitatea 173 Birocrația 177 Istoria și tradiția 183 Minciuni inofensive sau parțial inofensive 198 Știința 187 Științele naturale 197 Științele sociale 218 Diversitatea culturală 205 Culturi diverse 207 Liban 213 Grecia 219 Clasa socială 230 Relațiile 221 Necunoscuții 223 Partenerii 225 Relațiile de dominare 229 Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime 349 Concluzie 352 Sociologia minciunii 387 Referințe bibliografice 390 Sociologia minciunii 389 Cuprins 392 Sociologia minciunii 391 Sociologia minciunii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime 349 Concluzie 352 Sociologia minciunii 387 Referințe bibliografice 390 Sociologia minciunii 389 Cuprins 392 Sociologia minciunii 391 Sociologia minciunii 393 Sociologia minciunii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ironist să mențină În zona subtextuală mereu alte porțiuni ale unui discurs virtual complet, astfel Încît receptorul, chiar dacă știe că trebuie să conteze pe o exprimare oblică, poate fi Încă derutat de o omisiune sau inversiune intervenită În regiuni socotite inofensive." Cu o Îndelungată argumentare, de data asta utilitaristă și bazată pe cifre, În Modestă propunere pentru a-i Împiedica pe copiii oamenilor săraci din Irlanda să devină o povară pentru părinții și țara lor, Jonathan Swift, aglomerează argumente economice și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lui Dumitru Micu avem de-a face cu o dublă abordare, mai întâi volumul dedicat lui Arghezi în anii '65, unde referirile la gazetărie, dincolo de selecția prudentă a textelor și citatelor și de expunerea trunchiată a realității, bătătoresc locurile comune, inofensive ideologic, ale criticii interbelice (fără a fi lipsită, evident, de aprecieri valide privind evoluția atitudinii gazetărești). Trebuie luată în calcul și recenta auto-revizuire cu un titlu schimbat semnificativ (Dumitru Micu, Arghezi, Editura Institutului Cultural Român, 2005), care, în contextul actual
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a luat deja sfârșit în momentul în care începem să înțelegem ce se întâmplă"270, un joc de cu-prindere a sensurilor susceptibile de un dialogism intrinsec. De asemenea, el devine semnul unei agresivități suprimate și, totodată, al unei forme inofensive și creative de sancționare. Ar fi încă multe de adăugat în privința modalităților de reprezentare și de funcționare ale comicului pamfletar, însă ne oprim aici pentru câteva observații cu caracter general, care să ofere o perspectivă de ansamblu asupra publicisticii polemice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ne-o punem de plăcere, ci o problemă de care trebuie să se izbească în mod necesar orice rațiune umană în mersul ei înainte"110. La fel și în cazul audioviziunii pure, unde nu putem spera decât să facem argumentele inofensive, "dar niciodată să le distrugem". Partea bună a acestei antitetici "în care rațiunea cade de la sine și inevitabil" este că fiecare, fie că e pentru sau împotriva televiziunii, este sigur că nu spune pe deplin o prostie. Partea proastă este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doilea polizaharid ca abundență, după celuloză) și pe de altă parte capacitatea sa deosebită de chelatizare. Majoritatea polimerilor comerciali și rășinilor schimbătoare de ioni derivă din materii prime pe bază de petrol și utilizează procese chimice care nu sunt întotdeauna inofensive sau favorabile raportat la mediul înconjurător. Actualmente există un interes crescut în dezvoltarea de materiale naturale cu preț convenabil pentru polimerii sintetici. Chitina, care se găsește în exoscheletul crustaceelor, cuticulele insectelor și pereții celulari ai fungilor, este cel mai abundent
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
emoții oarecare numai pentru că în fiecare dintre ei există o tendință către asemenea emoții, și pentru toți se produce o oarecare curățire și o ușurare însoțită de plăcere. Or, exact în același mod melodiile curățitoare îi procură omului o bucurie inofensivă." Celelalte două tipuri de muzică, muzica "etică" și muzica "activă", operează mai moderat asupra psyché-ului, excitate fiind numai mila și teama, fără să intervină starea de posesie. Ele joacă față de auditor un rol cathartic mai mic, care este de ordinul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
talent umoristic îmbină tandrețea cu veselia, gravitatea cu surâsul, convertește spiritul în predică jovială, se erijează în moralist bonom care nu sancționează, ca satiricul și nici nu neagă și polemizează duplicitar, ca ironistul, ci acceptă defectele și viciile drept slăbiciuni inofensive alături de veritabile însușiri, privește așadar lumea prin prisma iubirii și a toleranței, reușind, în esență, să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate didactică, descoperim la Addison (The Spectator, 10 V 1711) un tip
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească față de toate acestea, straniu aureolate la lumina zilei, Mona experimentează și teama provocată de metamorfozarea instantanee a inofensivului Miroiu într-un exaltat care pare să fi pierdut contactul cu realitatea: Necunoscuta (cu o anumită îngrijorare): Nebun? Profesorul: Da. Nu m-ar mira să se spună într-o zi și despre mine că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
furtunoasă. În cunoscuta ipostază de farsor neîntrecut, amator de șotii mai mult sau mai puțin periculoase, tipul Mitică primește o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
regăsim o interesantă ilustrare a celei referitoare la problemele chiriașului bucureștean la Damian Stănoiu, în romanul Camere mobilate (1933), prin combinarea hipotextelor ușor de recunoscut Caut casă, Proces-verbal, De închiriat. Romanul urmărește practic odiseea chiriașului Liță Soare, un tip de inofensiv picaro modern, care-și desăvârșește cunoașterea lumii și a moravurilor în spațiul Bucureștiului de la începutul secolului trecut. Problematica din titlu este dezvoltată dintr-o dublă perspectivă: cea a chiriașului nevoit să rătăcească prin tot orașul în căutarea unei locuințe decente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
derută. În încercarea de a-și cruța persoana dragă de șocul pe care prevede că lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le poate avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-o scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să-i completeze oral, telefonic, printr-o avalanșă de scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se dovedesc apărate de Primul Amendament, al libertății de exprimare, deși foloseau imaginile personalităților portretizate fără drept de proprietate. Roy Lichtenstein însuși afirma că "sexul poate fi văzut ca absurd dar și comic... Tijuana Bibles au o obrăznicie fermecătoare și inofensivă care portretizează o față ascunsă a vremii lor".662 Această formă de bandă desenată a fost cunoscută sub titulatura comix, "x" final avertizând publicul că era vorba de conținut adresat adulților. Denis Kitchen, unul dintre cei implicați în crearea de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se rescrie însă permanent de către puternicii zilei, ieșirea din politică marcând totodată și ieșirea din istorie (sau invers): Lucrețiu Pătrășcanu în 1948, trioul Pauker-Luca-Georgescu în 1952, Dej rămânând, precum Bălcescu, unicul deținător al căii drepte (se păstraseră doar nume oarecum inofensive, ca Ștefan Gheorghiu ori I. C. Frimu, și chiar Dobrogeanu-Gherea, criticat totuși pentru că nu considerase România un teren favorabil instituirii dictaturii proletariatului, fiind prea puțin capitalistă, Cristescu sau Foriș fiind eliminați ori amintiți în lumină nefavorabilă). Au fost în schimb promovați
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
muri." Reginaldo Ustariz, Che Guevara. Viața unui mit, p. 407. În contrapondere la această imagine iconică, romantică, se conturează una mai puțin flatantă, a doctrinarului comunist rigid, obsedat de moarte, anarhistul intervenționist, figură contradictorie, de "martir nicicând dezarmat", un "simbol inofensiv sau idealist asasinat" doar pentru cei care nu l-au cunoscut și nu i-au citit textele în care executarea adversarilor era un motiv de mândrie, o armă indispensabilă pentru noile lupte. Jacobo Machover, Che Guevara sau mistificarea istoriei, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
întinzi pe ele și să iei foc. Cauți o umbră, dar ea nu-ți oferă decât o răcoare iluzorie. Piatra dogorește și aici. Numai șerpii dorm fără să se sinchisească de febra ruinelor. Par morți, încolăciți ca în basoreliefuri. Mai inofensivi decât cei sculptați! Rampele de jos ale scărilor piramidei se termină cu mari capete de șerpi. La intrarea templului jaguarilor, două coloane monumentale au formă de șerpi. Capetele reptilelor se sprijină de pământ, corpurile lor constituind coloanele propriu-zise, iar cozile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de vinișoare și rădăcini te. Dimineața era splendidă. Ne-au fugărit vreun sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal de inofensivul ei parfum, De ce dau oare vina pe parfumul ei, pe eleganța ei, pe, când eu însumi am urmat-o fără împotrivire, nu mi-a spus nici o vorbă de reproș, de ce am ocolit-o atâta vreme, n-am mai întâlnit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acestea într-o ingenuă demnitate, în fața senatorilor, preoților și magistraților care știau mult mai multe decât el despre povestea sângeroasă a familiei sale și care, vicleni și experimentați, încercau să ghicească, pe când el vorbea, ce se ascundea în spatele inocenței lui inofensive. Avea să aibă ocazia să studieze tăcerea și atenția senatorilor, dar în acea zi nimeni nu-și închipuia așa ceva. Se poticni de vreo două ori în timp ce citea, ca și cum ar fi recitat prostește lucruri scrise de alții. Dacă unii simțeau nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]