1,822 matches
-
care își asumă una sau alta dintre vocile narative). Convenția acestui „realism” este laxă, în sensul deplasării accentului dinspre artificial către o intonare „naturală”. La aceasta contribuie și diversitatea suporturilor pe care autorul le acoperă cu semnele poeticului. Poemele se insinuează în cutele celor mai tranzitive tipuri de mesaje: anunțuri pentru ziare, necroloage, texte din Cartea recordurilor, mica publicitate, scenarii etc. Titlul Arta Popescu este cât se poate de semnificativ. Dincolo de posibila filiație ironică - trimiterea la numele sopranei Arta Florescu -, explicitată
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
amintind - ca perspectivă grotescă asupra unui eveniment funciarmente tragic - pânzele expresionismului. Calchierea titlului Simfoniei fantastice op. 14 de Hector Berlioz nu este întâmplătoare. Scriitorul experimentează o formulă stilistică neobișnuită și oarecum singulară în proza românească. Își propune, de pildă, să insinueze narațiunii modelul retoric al simfoniei lui Berlioz. Tentativa amintește teoretic de André Gide și de proiectele orgolioase ale eroului din Les Faux-monnayeurs (1925). Practic însă, P. este mai aproape de experiența pe care o întreprinde Aldous Huxley în Punct, contrapunct (1928
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
cei doi chiar vor locui împreună, nu fără a întreține paralel relații de amor extradomiciliale. Scriere autoreferențială într-un fel, romanul se autoprezintă și ca „document”. Pe de o parte, naratorul lasă să se înțeleagă că lucrează la un roman, insinuând astfel că paginile pe care le scrie nu sunt decât literatură, pe de alta, ultima filă reia începutul cărții, cu specificarea că o face spre edificarea unui psihanalist, căruia Traian Daia i se încredințase. Autoreferențialism și autenticism, contopite. Concret, Parțial
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Iluzia risipei de sine, ambele publicate în 1998, sunt diferite ca viziune poetică. În Oaspetele de piatră, R. continuă traseul poetic din cartea de debut: poemele etalează mozaicul straniu al existenței, dând sugestia sfârșitului, marcat de gravitatea spunerii, de unde se insinuează compasiunea și drama. Motivele cele mai frecvente - trupul martirizat prin propria-i condiție, frigul, rana, masca, întunericul, descompunerea, soarele orb, străinul, dublul - dobândesc valențe simbolice, înscrise cu o căutată originalitate în perspectiva „lumii ca teatru”. Un ritual al suferinței se
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
îl susțin, inspirate din actualitatea clujeană, sunt altele. Un personaj sexagenar, rămas văduv, Sabin Iova, încearcă să își rezolve singurătatea prin anunțuri la mica publicitate (rubrica „Matrimoniale”). Starea lui materială atrage mai multe persoane, dintre care una reușește să se insinueze, satisfăcându-i o serie de iluzii, cea erotică fiind dominantă. Pentru a o menține în preajmă, bătrânul joacă la Caritas și pierde totul. Deși nu este apăsată, satira la adresa unor moravuri nu e de neglijat. Critica se întoarce și asupra
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
și o prospețime ce vin din nostalgia pentru locurile natale. Deși caracterul memorialistic predomină, închegându-se o genealogie și o „istorie” a familiilor Mușețeanu și Codreanu, personajele reale devin aproape personaje de roman, conturate prin câteva elemente semnificative. Narațiunea se insinuează și ea atunci când se urmărește traiectul vieții protagonistului - desprinderea de copilărie, școala, atracția feminității, dar și discuțiile despre muzică, literatură și civilizație. Deși autorul mărturisește în nenumărate rânduri că și-a scris amintirile proprii („Scriu toate acestea de-a valma
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
Reprezentarea existențelor individuale este frumos plasticizată în metafora „lumini suflate de vânt”, pe al cărei fundal mai toate aspirațiile omenești apar ca iluzorii flăcări pe comori, ca fulgii de nea, a căror splendoare se topește la atingerea căldurii. Firesc, se insinuează și ideea morții, uneori chiar în momente de fericită contemplare a naturii, fie ca o „adumbrire” la gândul că toate se vor întâmpla la fel, fie ca o revoltă că un demon „închide o omidă în tot ce-i frumos
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
pe umărul ei, printre frunze”. Puck umple cu stângăcie paharul, carte a maturității de expresie, urmează în aceleași linii dominante, de confesiune eliptică și proiecție dată sinelui, într-un imaginar poetic ce unifică reperele lăuntric, în codul asumat (metafore, simboluri-cheie). Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Macula densa este situată la nivelul tubului contort distal, în zona de contact al acestuia cu polul vascular al corpusculului Malpighi. Celulele tubului contort distal de la acest nivel devin mai înalte și mai înguste, cu prelungiri citoplasmatice bazale, care se insinuează între celulele mioepitelioide ale glomusului. Lacisul este reprezentat de mezangiumul extraglomerular, situat între macula densa și cele două arteriole glomerulare. Este constituit din mai multe straturi de celule mezangiale, cu proprietăți contractile. Figura 6. Aparatul juxtaglomerular Rolul AJG este de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
imaginații narative inepuizabule, ieșită poate dintr-o observație extraordinară, dar, hotărât, dintr-o excepțională autoscopie a conștiinței, ca și a subconștiinței individuale. Cazul creației scriitoarei e poate cazul adevăratei arte în ce privește modul specific de a-și sugera, de a-și insinua semnificațiile. Nimic în aparență mai neutru decât romanele semnate de P.-B. Aerul lor de obiectivitate este, sub acest raport, incontestabil. Nimic nu este însă mai zguduitor decât această aparentă neutralitate. Căci modul de a proiecta imaginea umanității vorbește totdeauna
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
o viață aflată sub semnul părăsirii, suferinței, zădărniciei și morții. Sensibilitatea senzorială generează câteva tablouri din natură sau din mediul rural, realizate cu finețe picturală, în imagini și sugestii delicate. Dar cum principalul motor este durerea, în cele mai multe poezii se insinuează stări de îndurerare și suferință, care fac din aparentul pastel un revelator al răului sufletesc. Sunt consemnate tot mai des tristețea locurilor părăsite, a ființelor abandonate, ravagiile toamnei în natură, „cântecul frunzelor uscate”, „aspru și amar”, ceea ce o face pe
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
în cadrul comprehensiunii. Problema nu este cum aș acționa eu în locul lui Cezar, ci invers. În condițiile în care eu știu cum a acționat Cezar (și accept că un altul ar fi acționat în aceeași situație altfel), pot înțelege această acțiune, insinuându-mă în pielea lui Cezar? Adică nu în situația lui, exterioară, obiectivă, ci în situația lui subiectivă, a lui Cezar care deja a acționat într-un anumit fel sau altul. În acest fel, eu, ca cercetător, pot să-i „înțeleg
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
odată cu acestea, un registru stilistic ce se va menține în esență același, în pofida aparentelor schimbări de tonalitate sau de strategie textuală. Materia poemelor din Cuvintele, frumoase flori gravitează în jurul câtorva obsesii fundamentale, nuclee și teme permanente: timpul, cu ceasornicele sale insinuate în toate regnurile, de la flori până la galaxii, cu cele două fețe ale sale - înflorirea și rodirea, îmbătrânirea și moartea -, structurează în cele din urmă însăși trăirea poetică. Cu o sensibilitate acută, senzuală, fascinată de lumea polimorfă a materiei, N. surprinde
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
program. Asemenea conduite găsesc adesea adepți, promotorii se angajează În astfel de hărțuieli sperând să atragă complici, să-i seducă și să-i deturneze; 4. „embolia” situațiilor și practicilor educative. Embolia este o acțiune prin care un corp străin se insinuează, prin efracție, Într-un spațiu care nu-i este destinat, obstrucționând și Împiedicând funcționarea unui organism, blocându-l În evoluția sa. Grupurile de discuție, animate de un analist exterior, sunt organizate pentru a examina evoluția unei misiuni instituționale, elucidarea unor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
domnească) zguduie conștiința ușuratecului Petru Cercel, silindu-l să-și reconsidere mănunchiul de valori după care se călăuzise până atunci. Sunt, în scrierile dramatice ale lui O., câteva personaje-cheie. Fie prin încărcătura lor psihică, fie prin histrionismul lor cu tâlc. Insinuându-se printre eroii reflexivi ori munciți de patimi, Hamlet - figură tutelară - lasă în urmă-i o dâră fosforescentă. Un personaj care hamletizează este, în Veac de iarnă, Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea primejduitor
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
legitimată tot de un pretext ciberneutic: în localitatea Straja, o triadă de afaceriști veroși deschid o firmă de computere, iar narațiunile se ordonează după un algoritm al comenzilor virtuale. În rest, povestirile figurează un hinterland provincial în care distopicul se insinuează progresiv într-o atmosferă cehoviană. De pildă, în Preview/Previziune, lui Lori i se descoperă în clasa a șasea o miopie gravă, și băiatul e nevoit să poarte ochelari. Nu faptul în sine e spectaculos, ci consecința lui: ochelarii îl
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
luptei revoluționare”, conturează o parțială întoarcere spre resursele firești ale literaturii. Experiența ratată de personajul central este moartea tatălui, a cărui dispariție din viața fiului este resimțită treptat, sugerată prin reacțiile altor personaje, prin comportamente neobișnuite. O atmosferă tristă se insinuează în lumea micii familii, care își continuă existența cotidiană fără a intui gravitatea momentului. Dar prim-planul narațiunilor este ocupat, tezist, tot de activiști, de foști ilegaliști în confruntare cu schimbările „interne” din partid, verificați, marginalizați etc. O altă direcție
PANAITESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
scrisului lui Sașa Pană atrage atenția asupra unei relative neconcordanțe între, pe de o parte, intențiile programatice bătăioase, mărturisite peste tot, căutând cu obstinație expresia adecvată, și, pe de alta, o structură reală, mai echilibrată, care, fără voie, o sabotează, insinuându-se, nu o dată, tocmai în miezul manifestului. Când nu sunt o prelungire a manifestelor, poeziile exprimă nostalgia depășirii punctului mort al echilibrului spiritual: multe dintre ele vorbesc despre insatisfacția provocată de inevitabila cumințire a poemului, urmată de o melancolică resemnare
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
vorbind cu „Rosamund”, îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care fusese omorât într-o cabină din toaleta bărbaților”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru Culianu, asasinat pe 21 mai 1991 în condiții similare celor descrise de „Chick”. Veninosul „Chick” insinuează însă prin juxtapunere că „Grielescu” nu ar fi fost străin de asasini. Sigur, în realitate a fost altfel: Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sale de slugă În case boierești. Și totuși, situația asta nu ascunde În ea revoltă, nu-i ajută să deosebească Între oameni prietenii și dușmanii, asupriții și asupritorii. Mai mult decât atât, din comportarea Anei nu reies limpede - cu toate că autorul insinuează la un moment dat acest lucru - nici măcar elementele generale, instinctive ale unei conștiințe sau solidarități de clasă. (Ă). Dacă ținem seama și de «inteligența prea vie» a eroinei, de care ne pomenește autorul, atunci starea de Înapoiere a Anei Roșeuleț
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
clasici (Eminescu, Coșbuc). Poezia noastră progresistă s-a făurit În luptă, cu sprijinul de neprețuit al partidului, clasei muncitoare, Împotriva poeziei decadente, reacționare, ermetice și mistice a lui Arghezi, Blaga, Barbu. Dar Radu Petrescu nu se mărginește la atât. El insinuează că poezia aceasta, care oglindește lupta poporului muncitor, cară mobilizează și dinamizează masele populare, care cântă victoriile oamenilor muncii și pe făuritorii unei lumi noi, ar fi inferioară poeziei exprimând putregaiul moral al burgheziei În descompunere, mai mult chiar, lasă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
izbucni! Canalul nu trebuie să se facă. Orișice slăbiciune trebuie speculată!». Acolo unde forța de organizare a partidului nu s-a făcut pe deplin simțită, folosind fiecare avantaj al terenului ca pe un câmp de bătălie, dușmanul de clasă se insinuează În diferite poziții-cheie. Cu acte falsificate, colonei deblocați ca Mateica și Enescu, apucă serviciile personalului, tehnicieni incapabili și corupți ca Anghelescu, reușesc pentru un timp să suie până la comanda unui șantier. Un adevărat stat major de lichele și spioni, de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
socială. O engleză formală, plină de volutele adeseori prețioase ale unui rafinament inaccesibil, n-avea în nici un caz sorți de izbândă în fața americanului de rând care lucra pământul, își administra băcănia ori construia mașini în fabricile domnului Ford. Raymond Chandler insinuează, totuși, că una dintre țintele scriitorului trebuie să rămână transmiterea lucrurilor „delicate” (în engleză, cuvântul înseamnă și „gingaș”, dar acoperă și semnificația lui „sofisticat”). Or, acest aspect intră în directă coliziune cu orizontul fatalmente limitat al destinatarilor de primă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sferturi din carte nu ni se „oferă” nici un cadavru, iar când acesta e invocat, el rămâne - ca în The Little Sister - în afara razei vizuale a cititorului. Impersonalizarea (undeva, cineva, dintr-un motiv oarecare, e omorât), obiectivitatea rece, detașarea calmă se insinuează într-un decor în care Marlowe pare să fi scăpat cu totul hățurile propriului destin. Nu există o motivație profundă a implicării sale și nici o serioasă preocupare de a da sens căutării unui vinovat despre a cărui culpă nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plutește deasupra orașului ca un „liliac tăcut și uriaș”. Pe de altă parte, somnul, ca preludiu al trecerii în neființă, este o stare binefăcătoare, de uitare, de liniște, dincolo de durere, o misterioasă satisfacție pe care o aduce contactul cu veșnicia. Insinuându-se tot mai profund, ideea morții capătă o intensitate paralizantă, producând viziuni ale propriei dispariții („cuvinte de dincolo”). Stările afective, contemplative, meditative, reprezentările se canalizează într-o perpetuă căutare de sine, într-un efort de înțelegere a propriei esențe. Poetul
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]