1,340 matches
-
urma urmei nu aveau decât douăzeci și cinci de ani și chiar și ea știa că au destul timp înainte. Dar când anii petrecuți împreună au început să se adune, trecând parcă cu o viteză amețitoare, iar Emmy a devenit tot mai insistentă, Duncan a devenit mai rezervat. Spunea lucruri de genul “Statistic vorbind, probabil că voi avea copii într-o bună zi.”, însă Emmy n-a luat în seamă lipsa lui de entuziasm și modul de exprimare, concentrându-se în schimb asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
magazinul ca să-și poată aleage restul leietei În Întimitate totală? — De fapt, nu. N-am făcut asta. A spus că va reveni și n-am vrut s-o bat la cap. Din experiență proprie, celebritățile nu reacționează bine la vânzători insistenți. —Să te oferi să Închizi magazinul este departe de a fi o insitență, i-o trânti Stella. Pur și simplu i-ai fi flatat Claudiei egoul. Cum de nu poți să-ți dai seama de asta? Se pare că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tace, și tace pentru că este ateu!> Să revenim la romanul lui Jugo de la Raza al meu, de la cititorului meu, la romanul lecturii sale, a lecturii romanului meu. Mă gândeam să-l fac să întreprindă o călătorie în afara Parisului, în căutarea insistentă a uitării istoriei; ar fi rătăcit de colo-colo, urmărit de scrumul cărții pe care o arsese și oprindu-se ca să privească apele râurilor și chiar pe cele ale mării. Mă gândeam să-l fac să se plimbe, răzbit de anxietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lăsându-și prietenul și pe femeia iubită unul În grija altuia, și, dacă piesa și-ar fi țesut magia așa cum trebuia până atunci, ar fi fost Într-adevăr un astfel de moment, dar magia se risipise cu mult Înainte. Repetițiile insistente de dicție și cadență din dialog, destinate să dea scenei un ton mișcător, elegiac, nu făcură decât să ofere noi provocări părților nemulțumite ale asistenței. O expresie mai ales, „ultimul din neamul Domville“, fusese rostită de câteva ori pe parcursul piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
autorului la rampă Începuseră la galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet diferite pentru a dori să Îl scoată la vedere. Aplauzele continuau. Strigătele sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu pe Alexander șovăind, aruncând priviri spre culise. Cu siguranță că nu va face prostia de a-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit și de plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui ar fi fost cu neputință de rostit. Rubedeniile materne din Kașubia și mormăielile lor atât de calde păreau să fi fost înghițite - de către cine? Și, deși odată cu începutul războiului copilăria mea se sfârșise, nici eu nu am pus întrebări insistente. Sau poate că nu îndrăzneam să întreb din cauză că nu mai eram copil? Oare, așa cum se întâmplă în basme, numai copiii pun întrebările corecte? E oare cu putință ca frica de un răspuns care să fi întors totul cu susul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poftă să mângâi parale. Ziua a mai lungă s-a sfârșit. La nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În parpalacu negru dă referință, circulam dă ceva vreme prin pelimetrele la statuie. Ploaia, care la șaptișpe și patruzeci iera decât o burniță insistentă, și-a energizat contururile dă pă la patrujnouă și io m-am temut că felinaru și chiar domnu Adrogué, jucării sub vântu uraganos dân pampa, aveau să mi se facă pălărie. Dă ailantă parte a peții, lângă eucaliptu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vasăzică, am rămas acum doi albi și un negru, așa-i? — Oh, Harry... Să știți că tâmpit nu sunt... Ceva se Întâmplă Între voi doi. M-am prins. — Harry, spuse Norman, nu se Întâmplă nimic. Deodată se auzi un zgomot insistent și de joasă frecvență de la consola de jos. Schimbară Între ei priviri Întrebătoare și merseră să vadă despre ce era vorba. Pe ecranul consolei, Într-o succesiune lentă, apăreau grupuri de litere. CQX VDX MOP IM — Să fie Jerry? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și șapte... Norman o apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o acum. „Atenție! Cinci minute și numărătoarea continuă.“ Alarma avea acum un sunet ascuțit, cu un piuit insistent. Erau nevoiți să țipe ca să se poată auzi. — Harry, dă-mi-o... — Bine, uite, ia-o... — Na, c-am scăpat-o! — la-o acum... În sfârșit, Norman o apucă pe Beth de furtunul de aer, aproape de cască. Se Întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
liniștită În patul de jos. Era Înfiorător de frumoasă. Pe culoar, apoi În aglomerata gară cehească unde picam de oboseală, noi, cei cîțiva români care mergeam spre Bruxelles, ne-am transmis mici semnale de recunoaștere, ce-au devenit tot mai insistente, ne-am organizat În grup spontan de apărare etnică și-n cele din urmă am ocupat prin năvălire un Întreg compartiment din trenul spre Nrnberg, răsuflînd ușurați. Eram Între noi. La Nrnberg am luat un al treilea tren, cu destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
postul de comandant interimar de divizie la Departamentul de Poliție din Los Angeles, post deținut anterior de mult iubitul nostru coleg Russ Millard. Preston Exley se ridică. Civilii se ridicară și ei. Oamenii Biroului se ridicară ca unul, la semnalele insistente ale lui Thad Green. Aplauze răzlețe, lipsite de entuziasm. Ed Exley stătea În poziție regulamentară de drepți, În vreme ce Bud rămase tolănit pe scaunul lui. Își scoase pistolul, Îl sărută și suflă niște presupuse urme de fum de pe țeavă. CAPITOLUL 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
poată dormi noaptea mai ușor, dar nu reușea să alunge coșmarurile. Se ferea să fie văzut, pleca dimineață și se întorcea seara foarte târziu, nu pentru că s-ar fi simțit vinovat de ceva, dar vecina de la etajul patru devenise extrem de insistentă și îi pândea drumurile. Ce să-i spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de sus până jos un perete, covorașul uzat, care, întins în camera mare, arăta incredibil de sărăcăcios. Avea să se obișnuiască cu el. Și, în timp ce telefonul suna din nou - putea fi oricine, dar mai ales putea fi iarăși femeia aceea insistentă -, se gândea cu disperare că, oricât s-ar obliga la o muncă fizică abrutizantă, în încercarea de a face interiorul acela mai cald, mai puțin străin, nu reușește și probabil nu va reuși să alunge senzația că se află baricadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aparținând acelui mic cerc care părea a se afla - de bine, de rău - în inima a ceea era considerată viață culturală a Londrei, un cerc care se auto-selecta și se susținea reciproc. Ceea ce nu prea înțelegea ea era bizara și insistenta notă de venerație care dădea greutate și celor mai mizerabile și vulgare anecdote: senzația că Roddy și Hilary acordau de fapt o importanță reală tuturor spuselor și faptelor acestor oameni, că îi considerau, sincer, un fel de monștri sacri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își reprogramase vizita la clinică și de data asta eram hotărât s-o însoțesc. Din cine știe ce motiv, se simțise mult mai rău după ziua petrecută pe malul mării. Eu am crezut că o să-i priască. Dar tusea îi revenise, mai insistentă ca înainte, și se plângea că i se întretăia răsuflarea: urcând scările până la apartamentul ei în seara precedentă, a trebuit să se odihnească pe trei din cele patru paliere. Consultația era programată la unsprezece jumătate. Am așteptat un secol autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
savura fiecare minut din seara care abia se Încheiase, cu gândul mereu la modul În care Christian mă condusese dintr‑o cameră În alta, la modul În care mă privise cu ochii aceia adumbriți de genele lungi, cu bucla lui insistentă pe frunte, la felul În care Miranda dăduse aproape imperceptibil din cap atunci când Îi spusesem că, de fapt, ceea ce vreau eu este să scriu. O seară cu adevărat nemaipomenită, trebuie să mărturisesc, una dintre cele mai reușite de o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În ultimul moment, Edwin Morgan Forster nu m-ar mai fi lăsat niciodată să mai particip la vreo ofertă de asemenea proporții. —Ce fel de mamă Își lasă fiica singură când aceasta e bolnavă? Întreabă judecătorul privind-o de la Înălțime insistent și Împietrit. —Eu, dar... Vorbiți mai tare! —Eu, onorată instanță. Într-adevăr, am lăsat-o pe Emily singură, dar am făcut-o știind că primește tratamentul de care are nevoie, lua antibiotice și am vorbit cu ea În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ascunde dezamăgirea. — Tocmai a terminat de regizat un film și se pare că cineva vrea să discute cu el despre un nou film. Trebuie să plec azi, mi-a spus. Știi cum sunt americanii când vine vorba de afaceri. Foarte insistenți, nu-i așa? spuse Caroline cu subînțeles. Charlie nu venea? Nu-mi mai puteam cere scuze. Dintr-odată m-am simțit agitată și iritată. —Julie, mergem înăuntru să bem niște Bucks Fizz? i-am spus făcându-i semn s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
strige pe Caterina. Fata, însă, nu o auzi și nu-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un lan de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei numeroși curtezani, posesori a unor cărți de vizită cu numele unor străvechi familii boierești. Dar pe ea acest lucru o lăsa rece, drept pentru care nu ezita să utilizeze un limbaj adecvat mai degrabă unui gangster atunci când refuza avansurile insistente ale admiratorilor sclifosiți și cu ifose deveniți mult prea zeloși, care dădeau bir cu fugiții luați prin surprindere că frageda frumusețe din fața lor cunoștea argoul străzii și mai ales nu se sfiia să-l folosească în public. Asta spre exasperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vreau să stricăm prima noastră seară cu prostiile mele. Chiar dacă nelămurit în privința motivelor care conduseră la atitudinea ei bizară, trebuie să-i dea dreptate. Este prima lor seară după îndelungata lui plecare și nu merită să o strice cu întrebări insistente. La momentul potrivit o va întreba, cu siguranță. Holul de la Athénée forfotește, plin cu ofițeri germani de diferite grade, mare majoritate dintre ei în companie galantă. Se văd și uniforme românești. O garderobieră cu totul ispititoare, ale cărei picioare lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de lemn, o fântână, un cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți, picotește toropit de căldura puternică a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uriaș, îl strânge de gât, îl sufocă. I se înmoaie genunchii și o enormă greutate apasă pieptul. Încet, ritmul inimii se moderează, revine la o respirație egală, calmă. Începe să gândească coerent, să perceapă lucruri simple, ca de pildă durerea insistentă din șold ce se duce pe fese, apoi coboară în pulpe, gambe până spre degetele de la picioare. Este în viață! Supraviețuise! Dar Moartea care răpise două vieți chiar sub ochii lui, continuă să stea la pândă, așteptându-l viclean ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțeleg. N-aș pierde asta pentru nimic în lume. Marius aruncă o privire lungă chipului palid cu cearcăne mari, vineții, a prietenului său. Știe că este foarte bolnav. Are probleme mari cu rinichii, deunăzi urinase sânge, dar la rugămințile lui insistente nu spusese nimănui nimic. Cum te mai simți? De câteva zile mă scol cu dureri îngrozitoare de spate, iar colac peste pupăză, m-am căptușit și cu un guturai strașnic. În rest, foarte bine, că pot să dau și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tarul să o producă, prin determinarea Danemarcei să adere la Coaliția antifranceză, cea de a șasea, constituită, așa cum s-a constatat, în lunile februarie și iulie 1812, de către Anglia, Rusia și Suedia 283. La rândul său, Bernadotte a dat curs insistentelor britanice și la 20 mai 1813 a atacat forțele franco-daneze, în apropiere de Hamburg. Cu toate acestea, Danemarca a respins, la 2 iunie 1813, un nou ultimatum dat de Bernadotte, la 31 mai același an284. În pofida opoziției manifestată de opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]