1,049 matches
-
ce îi era tulbure în amintire se decantează treptat și capătă o surprinzătoare transparență. De ce pe la vârsta de doi-trei ani ținea atât de mult să fie purtat în brațe de mama și de tata? Cu siguranță, nu doar din nevoia instinctivă de a se simți protejat. Sau pentru că era „mofturos”, cum i se reproșa când repeta cu încăpățânare pretextul „mă dor picioarele”. (Deși, își amintește foarte bine, chiar nu mințea!) O studiază atent pe Clara și înțelege altceva: numai privind de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viață, cîte-o virgulă cristalină, monitorul, care vreo doi ani a fost Caius Dobrescu, iar spre final Cătălin ȚÎrlea. Nici unul nu folosea același tip de asalt, erau mai ponderați, mai gravi, mai În vîrstă. Pentru Caius am avut constant o simpatie instinctivă, deci inexplicabilă, Cătălin urma să mă uimească mai tîrziu cu scînteietoarea sa ironie, de care n-a făcut Însă niciodată abuz vinerea. Am mai schimbat cuvinte cu Daniel Bănulescu, un foarte Înzestrat poet care scrie acum o proză singulară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nouă revistă destinată bătrîneilor destrăbălați. Impresionantă, povestea unei femei mușcată În copilărie, În crîng, În somn, de-un șarpe. După Întîmplarea asta a-nceput să simtă o firească atracție pentru reptile. Revenea mereu pe cîmp, chemînd animalul „printr-un șuierat instinctiv”. PÎnă la urmă-l prindea și, „cu unduiri lascive, voia să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe el... La un moment dat, a scăpat inelul din mână.. Nu s-a aplecat să-l ridice... Doctorul, ai cărui ochi rămăseseră fixați pe minunea din mâinile țigăncii ca cei ai motanului pe oala cu smântână, s-a aplecat instinctiv... Când l-a văzut În căușul palmei, a pornit să-l Întoarcă pe toate fețele... ― Da’ ce fel de inel e acesta? Văd că are gravate niște litere și un an. ― Inelu’ aista ari povestea lui... - a vorbit țiganca, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Drept sî vă spun - a Întărit tata Toader spusa lui Petrică - atuncea În capul nostru iara un sângur gând: sî li venim rușilor di hac. ― În timp ce alergam, un trăsnet ca În mijlocul verii ne-a făcut să ne culcăm la pământ instinctiv. Două dintre mașini, aruncate de explozie pe marginea șoselei, ardeau. Una era răsturnată. În preajma locului, urlete de tot felul și vânzoleală a celor răniți. Cei care probabil au scăpat neatinși, au deschis focul cu automatele... Trăgeau la Întâmplare. Nu aveau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea de a ține În frâu pornirea instinctivă a mulțimii de spectatori de a ucide, de a devora pe loc personajele principale ale spectacolului public. Îmi dau seama că, odată intrat pe poarta liceului nostru din Slatina, mă crispam dureros, ca un gladiator intrat În arena cu lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne reprezinte În entitatea pură a ceea ce se vedea Înăuntrul pupilelor larg deschise spre o lume interioară, interzisă și invizibilă pentru ceilalți. Acea impresie de uimire Îmi venea, cred, din prea marea concentrare asupra stării de copilărie, era o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se oprea respirația de Încordarea cu care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o imensă bucurie, chiar prin recunoașterea stării noastre deosebite, de excepție, altfel decât a celorlalți, ce se reflectau În trăirea noastră, bucurându-se, trăind și ei prin noi; răutatea lor era o formă de admirație: acceptarea faptului că, În concurența instinctivă a vârstei, noi ne alesesem, ne selectasem ca exemplarele rasate ale micii colectivități În care trăiam și ne manifestam; era de ajuns ca ea să-mi trimită un semnal de chemare, că mă Înființam imediat, decis să Înclin genunchii, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se amână. Nu știu de ce nu-mi plăcea să mă fotografiez când eram În liceu, fugeam din grup ori de câte ori colegii voiau să combine o imagine colectivă, o „amintire“, ziceau ei. A fugi de mașina fotografică era o formă de apărare instinctivă; obiectivul ei se insinuează În tine, Îți pătrunde În intimitatea ființei, vrea să-ți fure secretul, să te expună nud Înaintea celorlalți, care să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
respect cel puțin teoretic. Față de Raul nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea așa ceva și se mulțumea cu firimiturile ospățului. Era mai ales dansatorul ei și, în calitatea aceasta, util. Grigore avea o repulsie instinctivă de bărbații în genul lui Brumaru. Îi disprețuia. Socotea sincer că Nadina se compromite tolerând pe lângă ea asemenea cavaleri. Se învinovățea pe sine că n-a știut să împiedice alunecarea aceasta, nu prin scene care să o fi înverșunat în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lângă ușă, cu ochii mari asupra lui, parc-ar fi nimerit într-o casă străină. ― Iartă-mă, Tănțico! reluă Titu dezmeticit. Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a întîmplat după ce v-ați simțit din nou în siguranță? Probabil că v-ați simțit destul de slăbit timp de aproximativ 10 minute, după care v-ați revenit aproape complet. La animale, reacția de tip luptă sau fugi este predominant instinctivă. Oamenii pot simți frica în mod instinctiv de exemplu, teama de șerpi, de înălțime sau de furtuni. Totuși, pe lîngă aceasta, animalele și oamenii învață să se teamă de situații. Atunci cînd o persoană se simte amenințată, devine anxioasă. Deseori
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
din nou în siguranță? Probabil că v-ați simțit destul de slăbit timp de aproximativ 10 minute, după care v-ați revenit aproape complet. La animale, reacția de tip luptă sau fugi este predominant instinctivă. Oamenii pot simți frica în mod instinctiv de exemplu, teama de șerpi, de înălțime sau de furtuni. Totuși, pe lîngă aceasta, animalele și oamenii învață să se teamă de situații. Atunci cînd o persoană se simte amenințată, devine anxioasă. Deseori, în mintea ei, această anxietate este asociată
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
i savante, catedre, ?coli ?i institu?îi diverse care au dat disciplinei o a?ezare institu?ional?. Schimburile internă?ionale �ntre sociologi s-au multiplicat. Disciplină se dezvolt?. Ț�nnies distinge voin?a �nr?d?cinat? �n natură organic? ?i instinctiv? ?i cea care implic? reflexia ?i spiritul de decizie, iar �n aceast? opozi?ie afl? sursă comunit??îi � caracterizate prin spirit de familie, prin supunerea fă?? de obiceiuri ?i datini, �ntr-un mediu aproape �n �ntregime rural ?i ritmat de activit
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
atunci un sens care nu mai este, în prezent, luat în calcul. Este vorba de înțelesul fundamental, de libertatea individului, o libertate care nu mai este suficientă astăzi, pentru că este fără viitor; pentru că nici o reprezentare filosofică nu fundamentează această aspirație instinctivă pentru libertate. România anului 1995 este o țară liberă, adică o țară în care nu trebuie să mori ca să-ți cîștigi libertatea personală sau de grup. Presa nu mai este cenzurată, indivizilor nu le sînt amenințate nici inițiativele, nici nebuniile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
decât viu".), iar campionul absolut al maratonului bahic, Pâcă, de la bufetul "Singapore" îi reproșează "Dumneata ești un tip care te învârtești pe lângă ziduri, așa, te prelingi...", Mircea Ivănescu a fost mereu, indubitabil, conștient de valoarea operei sale, cu tot refuzul instinctiv de a se integra în "spiritul" alterat, ambiguuu și mâlos al timpului său. Devenit cetățean de onoare al orașului Sibiu, probabil printr-un complot bizar al împrejurărilor și nu datorită prezenței sale active în viața cetății, Ivănescu trăiește un moment
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-i întotdeauna justificată. Aș fi putut spune chiar un catalog de idei preconcepute ale timpului și clasei sale. Dar descrierea contactului care se stabilește între individ și colectiv (sau între artist și multitudine), cu cele trei faze ale sale: teama instinctivă, cutremurarea anxioasă urmată de o deposedare irezistibilă și, în sfîrșit, gigantica circulație a influențelor misterioase, aproape tactile, vizibile chiar, această descriere deci este un adevăr care sare-n ochi. Analiza se-ncheie cu nivelarea inteligențelor, paralizarea inițiativelor, colonizarea sufletului individual
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acela pe care fiecare își dorește să îl fi spart măcar o dată în viață. De ce imităm? De ce ne grăbim chiar să copiem o idee, un personaj, un veșmînt? Se poate spune că se întîmplă astfel din două motive: o tendință instinctivă și o economisire a efortului. Sau, mai vulgar spus, din atavism și din lene. Tendința instinctivă corespunde faptului că imitația este o figură a repetiției universale, exprimă propensiunea biologică a tot ceea ce există de a se reproduce indefinit. Ea are
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
De ce ne grăbim chiar să copiem o idee, un personaj, un veșmînt? Se poate spune că se întîmplă astfel din două motive: o tendință instinctivă și o economisire a efortului. Sau, mai vulgar spus, din atavism și din lene. Tendința instinctivă corespunde faptului că imitația este o figură a repetiției universale, exprimă propensiunea biologică a tot ceea ce există de a se reproduce indefinit. Ea are drept consecință dorința mimetică, prezentă în fiecare dintre noi, de a proceda în felul în care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au descoperit sau au inventat deja? Mi s-ar putea aminti, se adresează Tarde unuia dintre criticii săi, că dacă imitația este un fapt social, în schimb nu e deloc socială, ci naturală în cel mai înalt grad, e lenea instinctivă din care se naște tendința de a imita pentru a nu îți mai da osteneala să descoperi. Dar deși precede în mod necesar primul fapt social, tendința însăși, actul chiar prin care se satisface ea este extrem de variabil în intensitate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
respingerea unui obiect, pe apropierea sau îndepărtarea de el; fiind rezultatul unor procese psihologice, atitudinile nu sunt direct observabile, trebuind să fie deduse din ceea ce spun consumatorii, sau prin observarea comportamentului lor; atitudinea este o predispoziție învățată, nu este ceva instinctiv; atitudinea presupune existența unei relații între persoană și obiect; atitudinile sunt cu precădere stabile; schimbarea stărilor fizice, sau a circumstanțelor nu determină schimbări majore în sfera atitudinilor; atitudinea nu este similară comportamentului; ea este doar o predispoziție pentru manifestarea unui
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
animală, sub diferite forme (de exemplu, perfecțiunea florală a orhideelor sau desăvârșita arhitectonică a fagurelui albinelor). Dacă Îl apreciem Însă după competențele psihice necesare realizării respectivelor caracteristici, atunci trebuie să admitem existența, pe de o parte, a unui geniu pur instinctiv, neconștient de sine, iar pe de altă parte, a unui geniu hiperlucid, care are facultatea de a se evalua sau caracteriza. Acesta din urmă este caracteristic, desigur, lumii umane, dar trebuie remarcat un neajuns al lui chiar și În această
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de cele ale afectivității bazale, care sunt Însetate de obținerea plăcerilor imediate, de moment. Energiile conștiinței sunt, de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de Înfrânare, blocare sau amânare, dar tocmai acest blocaj adus tendințelor instinctive/primare sau dorințelor precipitate reprezintă condiția psihologică fundamentală pentru construcția psihicului la niveluri tot mai Înalte. Μ Poate că nimeni n-a surprins mai bine condiția perenității unui aforism ca Lucian Blaga, atunci când a afirmat că acel aforism ne va
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
psihologic”, ca expresie a unei generalizări de trăsături și atitudini comportamentale, nu este o invenție a psihologilor, ci o creație a vieții Înseși: putem astfel observa cu relativă ușurință faptul că oamenii care se aseamănă sunt mânați de o atracție instinctivă, uneori irezistibilă, de a se căuta unii pe alții (numai așa inimile vor deveni penetrabile unele pentru altele; semnele pasiunii altora nu le putem interpreta decât prin analogie cu ceea ce am trăit sau trăim noi Înșine). Μ Poetul are capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]