30,710 matches
-
tinere, a creat o emulație a acestora, a descoperit-o și a lansat-o pe Aura Urziceanu, a orientat gustul unui public avid de a cunoaște și altceva decât directivele culturnicilor ideologiei totalitare. Jazz-ul constituia pentru el o veritabilă insulă a libertății; prin jazz, Iancsi ne invita să fim, să ne simțim liberi. Serile prelungite de la "Mon jardin", pitorescul restaurant-terasă de pe Calea Dorobanților, locul preferat al boemei bucureștene a anilor '60, era locul preferat al iubitorilor muzicii de caffé concert
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
considerate tipice pentru postmodernismul metanarativ. Nu doar formula este cea care delimitează aceste proze, ci și o comunitate de simboluri pe care le folosește în comun cu cei cîțiva mari postmoderni care pătrunseseră la noi în acea vreme. Astfel, în Insula, doi tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze ale prozei pe care o scrie autorul nostru. Prilej de
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
de ani care au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să rămîi indiferent la comicul nebun al înșiruirii amețitoare de citate din Insula, care adînc filosofice, care banale exclamații, fiecare cu paranteza ei atentă la numele autorului. Dar cu totul altul este regimul intertextualității în Adolescent sau Spovedania, mijloacele sînt mult mai rafinate, mai puțin demonstrative, iar autorul mult mai atent la problematica
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
un joc și să prescrie în aceste texte întîmplările de a doua zi. Metafora și-a pierdut prospețimea și nu ne mai impresionează la fel. Doar că în această povestire metafora nu există de una singură, așa cum se întîmplă în Insula. Prescrierea nu mai e doar marca unui anume fel de literatură, nu mai trimite doar la Mătușa Julia și condeierul, de pildă. O întreagă realitate socială românească a deceniului nouă se întrevede fără pic de spirit justițiar, fără urmă de
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
inspirîndu-se din evenimentele realității imediate, dramaturgia lui avînd subiecte plecate din fapte bine cunoscute de contemporanii săi. Sinuciderea din dragoste, în doi, de la Sonezaki (Sonezaki Shinjii, 1703) a fost scrisă la o lună după petrecerea evenimentelor, iar Sinuciderea îndrăgostiților de pe insula Ami (Shinjii ten no Amijima, 1720) la două luni după tristele întîmplări. Impactul pieselor asupra spectatorilor era teribil și deosebit de acut. Tematica și tehnicile stilistice evident noi i-au adus succes autorului și au marcat un moment important pentru literatura
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
duș, m-a rugat să rămân să-i țin de urât. - E încă lumină - i-am spus. Am dat la o parte perdelele. Eram în toiul lui august și prin fereastră se vedea încinsa câmpie lunară până la capătul celălalt al insulei, și soarele neclintit pe cer. - Nu de-asta - zise fratele meu. Mi-e frică să nu-mi fie frică. Totuși, când ajunserăm la masă părea liniștit, și-și dăduse silința să se dichisească cu atâta grijă încât merită o felicitare
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de vanilie și nemaipomenitele fursecuri cu prune, cum nu ne-a mai fost dat să gustăm tot restul vieții. Mai cuând sau mai târziu trebuia să ajungem la ruptură. Un an întreg așteptaserăm cu nerăbdare vara aceea în libertate pe insula Pantelaria, în partea cea mai de sud a Siciliei, și așa am și trăit-o aievea prima lună, când părinții erau cu noi. Încă mi-amintesc ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice, marea eternă, casa văruită în
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice, marea eternă, casa văruită în alb până la brâul de cărămizi, de la ferestrele căreia se zăreau, în nopțile fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia unui vin străvechi și otrăvitor, și ne scăldaserăm într-o baltă aburindă ale
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
sută de metri de a noastră, și ne învăța să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor din Tunis. Bărbatu-său era un om prea tânăr pentru ea, care lucra în timpul verii pe la hotelurile turistice, în celălalt capăt al insulei, și se întorcea acasă numai ca să doarmă. Oreste locuia cu părinții puțin mai departe, și apărea totdeauna seara cu peștii înșirați pe funii și coșuri de languste prinse de curând, pe care le agăța în bucătărie, pentru ca bărbatul Fulviei Flaminea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
noastră cu o femeie-sergent din Dortmund, care se înverșuna să ne deprindă cu de-a sila cu cele mai vechi obiceiuri ale societății europene, pe când ei, împreună cu patruzeci de scriitori la modă, făceau o croazieră culturală de cinci săptămâni prin insulele Mării Egee. Doamna Forbes sosi în ultima sâmbătă a lui iulie, cu vaporașul ce făcea curse regulate de la Palermo, și de cum am văzut-o ne-am dat seama că sărbătoarea se sfârșise. Purta pe căldura aceea meridională niște cizme soldățești și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de lup și alte îmbrăcăminți tradiționale ale românului și ale afganului. Firește, nu frigul ne înspăimântă, ci incapacitatea tuturor guvernelor de până acum de-a riposta acestei fatalități a climei temperat-continentale. Ce vină avem că nu ne-am născut în Insula Capului Verde, ci în Insula Capetelor Pătrate? Din nefericire, nu numai în materie de geografie nu putem schimba nimic. Politica, economia, sănătatea, educația, cultura, într-un cuvânt, totul, ne înfățișează ca prizonieri ai unui loc blestemat, născut din trădarea Mioriței și
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
îmbrăcăminți tradiționale ale românului și ale afganului. Firește, nu frigul ne înspăimântă, ci incapacitatea tuturor guvernelor de până acum de-a riposta acestei fatalități a climei temperat-continentale. Ce vină avem că nu ne-am născut în Insula Capului Verde, ci în Insula Capetelor Pătrate? Din nefericire, nu numai în materie de geografie nu putem schimba nimic. Politica, economia, sănătatea, educația, cultura, într-un cuvânt, totul, ne înfățișează ca prizonieri ai unui loc blestemat, născut din trădarea Mioriței și continuat cu prizonieratul mental
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
literaturi. Noua Zeelandă, Aotearoa în limba maori, este de fapt cel mai îndepăratat paradis. La treizeci de ore de zbor de Europa, vine precizarea simplă, candidă și brutală, în același timp, așa cum ne-a obișnuit deja scriitorul. Toată frumusețea nouă a insulei, oamenii înalți care "își aminteau perfect că proveneau dintr-un ținut metafizic numit hawaki, adică ", Zîna înaltă care îl așteaptă la aeroport și alături de care trăiește un timp de o altă consistență - toate acestea formează un scenariu înnoit al aceleiași
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
dezordine. Tot ce e dispus să accepte în viața lui trebuie să fie controlabil, să nu se abată cu nici un preț de la prestabilitul tipar. De cînd s-a mutat la Paris, locuiește în aceeași cameră închiriată, care �era și rămăsese insula sigură a lui Jonathan într-o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui, îl îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
deschidere și o altă dimensiune: acțiunea este scoasă din interiorul casei și mutată afară, într-un fel de chioșc (dar ce chioșc!) suspendat pe ape care comunică cu uscatul printr-un podeț, destul de nesigur. Aici se consumă totul. Pe această insulă, expresie a solitudinii asumate, izbucnește vulcanul din fiecare. Trambalarea din casă afară și invers, un du-te-vino amețitor și nu mereu cu sens, este prelungirea vizuală a agitației din noi, insule plutitoare care-și mai aruncă puntea spre cîte o bucățică
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
un podeț, destul de nesigur. Aici se consumă totul. Pe această insulă, expresie a solitudinii asumate, izbucnește vulcanul din fiecare. Trambalarea din casă afară și invers, un du-te-vino amețitor și nu mereu cu sens, este prelungirea vizuală a agitației din noi, insule plutitoare care-și mai aruncă puntea spre cîte o bucățică de pămînt. Funcția acestui chioșc este multiplă, exploatată la maximum și eficient. Chioșcul este refugiu, este departe de ochii celorlalți, aici se bea ceai sau vodcă, ziua sau noaptea, dar
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
ieșind din tiparele regizorului. Furtuna a trecut. Oaspeții - Serebreakov, Elena, Astrov - au plecat, luînd cu ei speranța, lăsînd însă banala rutină bucolică. Vanea și Sonia desprind "nava" de la uscat. Și chioșcul pleacă, învîrtindu-se ca un carusel. Lumea lor redevine o insulă. Au rămas pe mal, ca doi superbi artiști, regizorul Yuri Kordonski și scenografa Elena Dmitrakova. Acest spectacol cu Unchiul Vanea de la Teatrul "Bulandra" este un eveniment. Nu zgomotos și fals. Este adînc ca apele mării și liniștit ca întinderea stepei
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
foaia neoficială a Securității, a devenit, după '89, ținta celui mai nemilos tir al presei. Un fel de răzbunare a ziariștilor care au scris toate porcăriile la comandă, împotriva acelor puțini scriitori grație cărora Uniunea Scriitorilor a putut părea o insulă antitotalitară. Pentru tînărul ziarist român condus îndeobște de mai bătrînul ziarist român plin de bube în cap era și e o fericire să descopere bube în capul Uniunii Scriitorilor, ca și cum acestea ar putea salva pe cineva de la ticăloșia în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
care, proclamînd formula "que le cinéma français soit du cinéma et que le cinéma français soit français", deplîngea la "rasa" latină a gentileței și eleganței torentele de brutalități sîngeroase din produsele ecraniste ale începuturilor. În atmosfera tenebroasă a unei mici insule izolate din nord-estul înfrigurat al Canadei (acțiunea se petrece la mijlocul secolului XIX), doi bărbați beți-morți îl ucid pe un al treilea, mai mare în port, furioși că nu se pot înțelege dacă el e "gros ou gras". Cu crima gratuită
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Prin ea, în schimb, o libertate și un joc specific al spiritului pot învinge locurile comune și inerțiile rudimentare, pe panta fanteziei naturale a unor paradoxuri ivite din prelucrarea "faptului divers": condamnatul la decapitare nu poate fi executat, fiindcă pe insulă nu există o ghilotină, nici un călău abilitat; în timp ce se așteaptă sosirea de peste mări, peste mai multe luni, a "văduvei" - cum e numită de localnici ghilotina - soția comandantului închisorii bovarizează în exilul autoimpus, departe de sorgintea sa nobilă și pariziană, luîndu-l
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
omniprezentul Tom Hanks, care e și co-producător. Din această combinație a rezultat un remake nedeclarat despre un Robinson Crusoe din zilele noastre, în care canoanelor unei construcții scenaristice, asigurate de profesioniști ai condeiului, i s-a substituit documentarea pe o insulă nelocuită a "doi experți ai perioadelor primitive", rămași anonimi. Cu aportul lor, s-au cumulat incontrolabil datele și s-a ajuns la două ore și un sfert (144 minute) de proiecție. Morala accesibilă: dacă "și la ei" e așa... Așa
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
-o drept cea mai valoroasă producție a lui Frank Kermode: un superlativ care atîrnă greu la un autor care a dat multe cărți valoroase. Kermode s-a născut în 1919, într-o familie mai curînd nevoiașă, provenită dintr-una din insulele imperiului britanic (Isle of Man). Pentru intelectualul de mai tîrziu, copilăria a însemnat mai întîi de toate o revelație timpurie, și de aceea de gravă importanță, a singurătății esențiale a ființei umane. A felului în care nu ne potrivim cu
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
ca marginalitate, izolare și diferență. Deși a crescut și a fost educat în Regatul Unit, Kermode se vede pe sine ca pe un străin tolerat, oricînd în pericolul de a fi expulzat îndărăt. Dar acest "îndărăt" nu există cu adevărat, insula e mai curînd o ficțiune a copilăriei decît un spațiu real. Trăind, deci, în această așteptare a alungării dintr-un plan real către unul fictiv, Kermode s-a plasat de fapt pe sine într-o permanentă proximitate a morții. Poate
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
regulă, nu-i cunoaște și care, deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca și a face foc în pădure. * Vorba de spirit: o insulă fermecătoare ce nu aparține nimănui. Zăbovind acolo mai mult timp, există riscul să rămîi fără tine însuți. * Evident, tentația posesiei e mai mare în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
este o ediție revăzută și necenzurată. Romanul are două direcții principale: povestea de dragoste dintre mătușa Julia și Varguitas și mai multe povestiri compuse de "genialul" autor de scenarii radiofonice, Pedro Camacho. Aceste povestiri sînt oarecum suspendate în roman, formează insule narative fără legătură de sens între ele și epica principală, viața și dragostea personajului-narator Varguitas-Mario. În jurul lor se creează însă un spațiu pregătitor, pentru că din cele spuse de narator la persoana I aflăm totul despre cum au fost create aceste
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]