2,057 matches
-
de discutat în după-amiaza asta. Dac-ai fi urmărit scena fără sonor, după care ți s-ar fi cerut să ghicești ce spusese Dawn, judecând după reacția facială a lui Vivian, ai fi presupus că îi aruncase în față o insultă gravă. Vivian nu i-a răspuns nimic lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
supăra, Vivian era dispusă să-l sau s-o termine în orice fel putea: contractele erau anulate în funcție de cheful ei, reputațiile erau distruse, iar spiritele erau răvășite. Dar cel mai rău era că Vivian deschidea focul ca răspuns la orice insultă percepută de ea. Ceea ce însemna că era în stare să calce în picioare orice amărât care nu făcuse altceva decât să-i zgândăre paranoia acută de care suferea. În mintea lui Vivian, toată lumea era pusă s-o tragă în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a prins care e treaba cu nenorocita aia de carte! Tu ar trebui să controlezi procesul ăsta, Claire. M-am auzit înghițind în sec. Vivian avea nefireasca abilitate de a face ca până și numele meu să sune ca o insultă abjectă. — De ce sunt eu singura de aici care pricepe? a țipat ea de peste birou. Ochii ca de jad îi scăpărau. În nouăzeci și nouă la sută din cazuri, Vivian recurgea la una dintre cele trei tirade preferate: 1) De ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
i-a strigat: marș. Auzi, marș afară, așa i-a strigat. Cred că i s-o fi făcut și lui frică, după aia, ea reprezenta Partidul, Bretan așa se prezenta: Partidul. Mare curaj s-o dea afară, se putea interpreta insultă... doar știi, lucrurile se pot întoarce rău, nu mai ai pe unde scoate cămașa. Irina se ridică, vrăbiuțele tăcură. „Suntem mai răi ca alții?“, era gata să întrebe neantul. Da, ar fi răspuns și apoi ar fi spus: Nu, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se preface că nu mă aude. Așa că mai încerc o dată. Întreb dacă pot să-l ajut. Îmi zâmbește, însă nu spune nimic altceva. Nu mă lasă să mă ocup de treburile lui Mao. Asta nu e decât cea mai recentă insultă la adresa mea. Acum câteva zile, la o ședință a Biroului Politic, Mao a încurajat exprimarea de păreri. Când am vorbit eu, Mao s-a supărat. Nu numai că mi-a spus să-mi văd de treburile mele de secretariat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dă seama că soțul ei joacă într-o operă live. Ea e într-o dispoziție sentimentală. Mao și-a pus secretara să o anunțe că trebuie să plece de la dineu exact la ora zece și jumătate. A luat asta drept insultă, dar cu toate astea a venit la cină. În timpul mesei, își simte inima suferind pentru grădini, flori și copacul de bambus. Trăia aici cu Mao pe vremuri. Băutura face ca statuile cu animale de pe lespezile și fântânile antice din piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune-mi ce poate fi chestia aia... îi întinse binoclul și, cum stătea sprijinit în cot, Kader îl fixă spre punctul pe care i-l arăta. Fără să se tulbure, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
N-ai decât jumătate de normă aici, spuse Rachel, agitând spre mine unul dintre degetele ei lungi și elegante. Așa că nu-ți lua nasul la purtare cu mine, fătuco. Nu eram În nici un fel obligată să mă supun la asemenea insulte vulgare. — De ce muzica ta de fond sună mereu la fel? am Întrebat dulce. N-ai vrea să-ți Împrumut niște casete cu melodii? Ochii lui Rachel se Îngustară. — Gata, până aici ți-a fost. Poți să te recompensezi cumpărându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad al cărui foc Îi va aduce În vecii vecilor aminte de lucirea roșiatică a vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu fermitate. De această dată, Pokitanoff nu interveni. Crease incidentul. Misiunea sa era Îndeplinită. Reacția nu Întârzie. La Sankt-Petersburg a fost publicat un comunicat care afirma că faptul care tocmai se petrecuse echivala cu o agresiune Împotriva Rusiei, cu o insultă la adresa țarului și țarinei, se cereau scuze oficiale din partea guvernului de la Teheran. Îngrozit, prim-ministrul persan ceru sfatul britanicilor; Foreign Office răspunse că țarul nu glumea, că adunase trupe la Baku, se pregătea să invadeze Persia și ar fi prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va mai pleca niciodată de lângă mine și nici nu se va mai întoarce vreodată la mine. Mă întorc la el cu mâinile pline de formulare și analize, datele de acolo sunt perfect adevărate, dar, cu toate acestea, ne aduc o insultă, mă întorc la Neumann Ahud, fiu al lui Israel, cu inima strânsă, ca o mamă care și-a lăsat copilul pe mâinile unei dădace necunoscute, deodată uit locul exact în care se află el, trag perdea după perdea, invadez panicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și alunecoși, lăsând un urma lor o dâră sfidătoare de insulte, intru în salon, bărbatul de vizavi se ridică din nou în șezut plin de speranță, după care se prăbușește dezamăgit pe pernă, dar Udi nu se mișcă, este înconjurat de cortul său, așa cum făcea și în excursii, eu trag perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu am pe nimeni care să mă ajute. Stau și ascult propozițiile ei spuse cu respirația tăiată, cufundându-mă în tristețea ei, din nou senzația aceea bine cunoscută a unei dureri străine prăvălindu-se peste umerii mei, saci întregi de insulte și disperare, tabloul se umple de culori și voci, pot să aud certurile încrâncenate, pot să văd nopțile pline de tensiune, cresc dinăuntrul meu asemenea unor amintiri, iar atunci, fără liniște, mă întreb, cum aș putea să o ajut, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoptește, a fost aici, nu-i așa? Da, spun eu, a fost la Hava, știi că pentru a da copilul spre adopție este nevoie și de acceptul său, ea se scufundă în scaunul din fața mea cu un oftat, îmbujorată din pricina insultei, atunci de ce nu a venit să mă vadă? Doar știe foarte bine că sunt aici, iar eu spun, este, într-adevăr, jignitor, dar, din câte se pare, îi este foarte greu, ea izbucnește, lui îi este greu? Atunci eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se dea cu gel, lucru care l-a ajutat considerabil. Eu îl găsesc foarte drăguț. Desigur că nu am pronunțat în fața lui acest cuvânt: băieților nu le place să fie numiți drăguți - li se pare cel mai odios cuvânt; suportă insultele mult mai ușor. Pe Davey chiar îl pot numi astfel. Mă uit la el stând la pupitru, îmbrăcat în costumul gri încheiat până sus, foarte la modă, cu ochii ascunși în spatele ochelarilor de soare, cu obrajii săi bucălați, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fără barbă, căci după barbă Îl recunoști imediat pe Dumnezeu) și-ți zici În sinea ta (solipsismul lui Dumnezeu e dramatic): „Iată, eu sunt ăsta, și ei nu știu”. Și cineva se izbește de tine pe stradă, eventual te și insultă, iar tu, cu umilință, zici „scuzați“, și-ți vezi de drum, căci ești Dumnezeu și dacă ai vrea tu, un pocnet din deget, și lumea s-ar face cenușă. Dar tu ești atât de infinit de puternic, Încât Îți Îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar acum îți iei revanșa. Să înțeleg că ai devenit vegetariană ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea din când în când capul pe ușa dormitorului. Avea o figură îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de infracțiuni dincolo de instrumentarea cu prioritate a sesizării, am realizat un cerc de opt suspecți, prin descoperirea unor concetățeni cu care dr. Zmeu V. s-a aflat în relații notorii de dușmănie ori care, în decursul timpului, au proferat public insulte grave și amenințări repetate, la adresa sa. Toate aceste persoane vor fi citate în zilele următoare, în vederea audierii lor detaliate. În prezent, nu dispunem de informații concludente care să sprijine și să documenteze una dintre cele trei ipoteze standard de acțiune
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care îl lăsa să fie măcelărit de banda răzvrătiților. Maiorul Tănăsescu nu mai auzea nimic, atât era de enervat, îndeosebi din pricina prefectului care, cu tergiversările lui de lașitate, l-a pus și pe el în situația de-a tolera necuviințele, insultele și chiar loviturile țăranilor. ― Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, ticălosule?... sună mereu, trompet, să audă și domnul prefect că aici nu mai e politică!... Hoții vor să ne bea sângele, onorate domnule prefect!... Vedeți, domnule prefect? Calul îl învîrtea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbească, pentru a-i cunoaște gândurile, frământările, intențiile. Prin comportamentul nostru, noi trebuie să nu-i deranjăm pe ceilalți, în nici un fel. Să ne obișnuim să folosim în limbajul nostru, numai cuvinte frumoase. Să nu utilizăm niciodată cuvinte urâte, jignitoare, insulte și ocări la adresa celorlalți. Utilizând cuvinte urâte, ele se înscriu în subconștientul nostru și vor produce efecte negative în viața noastră. Cine utilizează cuvinte urâte, greșește, deoarece aceste cuvinte vor determina, mai târziu, propria lui comportare. Să nu criticăm niciodată
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
timp de război sau insurecție într-o formă sau alta - victima nu avea parte de îngropare. Cazurile când nu avea loc îngroparea (pe care le menționează Josephus) privesc uciderea sau executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși, ale căror trupuri erau lăsate neîngropate, Josephus remarcă: „Evreii sunt atât de grijulii față de ritualurile funerare, încât chiar și răufăcătorii care au fost condamnați la răstignire sunt dați jos și îngropați înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Nu e o chestiune (cum pretind unii) a cuiva care „interpretează «moartea» ca «înviere»”. „Învierea” este o cale prin care se arată că a fost înlăturată și, prin aceasta, puterea celor ce depind de ea a apus. În ciuda disprețului și insultelor unor învățați contemporani, pentru următoarele trei secole, cei care credeau în învierea trupului au fost aruncați la lei și arși pe rug. Niciodată învierea n-a fost un mijloc prin care să-ți găsești liniștea și să fii respectat. Asta
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
același prestigiu; veneau la luciu în clasa [a] III-a, îmbrăcați în obișnuitele costume kaki ― pantaloni scurți și bluze cu buzunare largi la piept ― și înjurau lucrătorii într-o hindusthani fără greș. Perfecțiunea aceasta în limbaj și bogăția vocabularului de insulte îi scoborau în ochii lucrătorilor. Eu, dimpotrivă, vorbeam prost și fără accent, și asta le impunea, căci dovedea originea mea streină, superioritatea mea. De altfel, îmi plăcea mult să stau cu ei de vorbă, serile, înainte de a mă retrage în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
secrete pe care într-o oră le va ști orașul și se vorbește interminabil despre venalitate, bani publici deturnați, corupție, iarăși venalitate și trădare ! Ore întregi de cozerii și taclale din care cine mai poate rămâne neatins, dacă nu de insultă și calomnie, măcar de o insinuație subțire ? Pentru că de la dușmani trecem la amicii neaflați de față, răul nefiind, bineînțeles, numai în tabăra celorlalți. La fiecare dintre ai noștri am observat contraziceri între spusă și faptă, josnice lașități, mici ticăloșii, alianțe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tine, Ivona dragă, dezarmeaz-o tu ! Mie, de pildă, mi se întâmplă să călătoresc uneori cu tramvaiul, cu care merge lumea mai proastă, și, fiind mai cochetă, așa cum mă știți, sunt momente când mă simt cu adevărat în pericol... Ei bine, insultele lor, parcă nici nu le aud ! Sunt în continuare drăguță, sunt populară cu ei, și asta îi dezarmează ! Dar m-ai înțeles greșit ! Ce să dezarmez ? Nici vorbă ! — Știu, draga mea, știu ! Am făcut doar o comparație, tu, care ești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]