2,101 matches
-
nenorocire de import. Nimeni, cu excepția, poate, a unor dogmatici opaci, nu credea, în mod serios, în sloganul «iadului capitalist». La auzul acestui slogan, se zâmbea ironic. Dar acum? Dacă răul va deveni mai rău, el amenință să dea o imagine insuportabilă democrației, să distrugă acel refugiu intim în care valorile își conservau forța de atracție. Mi se întâmplă tot mai des să întâlnesc oameni care sunt mai obosiți, azi, sufletește, mai deprimați decât erau altădată și mai disperați, mai lipsiți de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
semene cât mai mult”, mai ales în ținuturile „ce au mai multă câmpie” (Tecuci, Covurlui, Fălciu, Tutova, Iași) și să nu ia oamenii de la muncile agricole, pentru judecăți; să se reducă la minimum abuzurile. Obligațiile față de stat erau ridicate și insuportabile. Peste 1/3 din recolta obținută de țărani era cedată stăpânilor de pământ și statului. Documentele consemnau „necontenitele jalbe ale lăcuitorilor”. Anual, peste 50.000 de oi (tunse) erau date turcilor, pe bază de firman, pentru „hrana și îndestularea Țarigradului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rămase în manuscris). Participă în anul 1932 la ședințe ale cenaclului lui E. Lovinescu, unde citește un tratat despre nemurire și prezintă două volume de versuri; scrie în „Epoca” despre Memoriile amfitrionului, lăudându-l excesiv, încât acesta va socoti aprecierile „insuportabile”. În Destinée mystique (1919), Doine și sonete (1932), face elogiul valorilor clasice, condamnându-i pe cei care, în „oarba lor nălucire”, îi împing cu secole în urmă pe Beethoven și Shakespeare sau izbesc zadarnic cu barda în Venera din Milo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
până să se ridice, mulțumit de sine: "Douăzeci de minute și patruzeci și trei de secunde fără să tușiți. Sunteți vindecată!" Aflând asta, o scutură un acces de tuse deosebit de penibil. Doctorul Pacienza a dispărut. Frigul și televizorul au devenit insuportabile. Se plânge soțului ei. Mi-e până-n gât, du-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-aici!" Soțul ei se întoarce plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
citească, sărind peste anumite pasaje, împănate cu vorbe de dragoste, dinainte cunoscute. Și apoi dădu de esențial: în ciuda entuziasmului pe care îl stârneau spectacolele ei, Isidora fusese concediată de teatrul ei. Asta ca să se posomorască și mai tare. Viața devenea insuportabilă. Ea, care altădată cheltuia fără nicio măsură, nu avea, cu siguranță, nicio rezervă. Tocmai se întreba cum să-i ofere bani fără s-o jignească, când năvăliră Panaiota, cu o tocă de blană îndesată până deasupra sprâncenelor, și învățătorul, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de bine! Acum o torturau remușcările. Trebuia să rămână lângă mama ei și să vegheze asupra sănătății acesteia. Margareta avea un fel propriu de a se dedica unei cauze: se azvârlea asupra ei cu înverșunare. Toate astea făceau și mai insuportabilă cealaltă despărțire, de soțul ei. Noaptea, o chinuiau vise urâte. Se făcea că Arcadi e pe puntea unui vas care își dezlega parâmele chiar în clipa când ea ajungea, cu răsuflarea tăiată, pe chei; zărind-o, el încăleca bastingajul și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca o pasăre prinsă de furtună. Urlă: "Dar eu nu știam asta? Eu, nu?" Acesta a fost începutul unui lung calvar. Margareta descoperi cu spaimă că iubea concomitent doi bărbați și că dragostea pentru Ahile îi făcea cu atât mai insuportabilă despărțirea de Arcadi! Avertizat primul de dualitatea inimii ei, Ahile nu-și ascunse amărăciunea, dar o întrebă dacă era într-adevăr necesar să-l avertizeze și pe soțul ei, pe care nu-l mai vedea limpede în ea însăși. Ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
neamul nostru.Alții, au uitat de neamul și de țara lor, deși nu crapă de bine pe unde sunt. Toate acestea datorită victoriei "democrației" asupra regimului comunist, care a supus poporul român aproape o jumătate de veac la un trai "insuportabil" după părerea unor analiști, politici superdotați, cu viziuni de filozofi multilaterali. Poate că li s-ar potrivi mai bine să le spunem că sunt mai degrabă plini de prejudecăți și resentimente, sau susținători ai unor interese profitabile, căci dacă-l
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mofturile altora. Aveam un sentiment de rezervă față de cuvântul comunism, acum însă este invers, mă simt flatat.Pentru că realitățile vremii demonstrează că trecutul are alte conotații față de cele postdecembriste,greutățile cu care se confruntă societatea noastră sunt prea multe și insuportabile pentru marea majoritate a românilor. Mă bucuram de mult respect, considerație și prietenie din partea celor cu care aveam relații, atât în cadrul serviciului, cât și cu vecinii, sau cu persoanele care mă cunoșteau. Nu am întreținut niciodată dușmănie cu nimeni. Nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
am avut norocul să prind o garnizoană bună într-un oraș mare, ci la Jimbolia, pe graniță cu Tito, unde zilnic erau probleme cu tot felul de diversioniști, spioni, cu misiuni de toate felurile: de la crearea unei stări de spirit insuportabilă, la otrăvirea surselor de apă și la vânătoarea de oameni, în special de militari. Nu aveam voie să ieșim singuri prin oraș, ci numai în grupuri, chiar și ofițerii erau însoțiți de curierii lor, înarmați. Ba mai mult, după absolvire
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Baia Mare. Aici dăduse-i peste altă bucurie, am fost cazat într-un hotelcămin, în care dormeau majoritatea ziariști, tot câte 4-5 paturi în cameră, aici căzusem din lac în puț, că eram și mai constrâns, mai bătut de soartă, mai insuportabili, noroc de serviciu că plecam mereu și eu pe teren și dormeam pe unde apucam, dar mai puțini prin camere. După mai multe luni de zile,am primit dezlegarea să-mi aduc iubita,a se citi soția de la Iași dar
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
o tradiție nativă, când ești sus, vin toți să te aplaude și cei care te invidiază, iar dacă ai picat, vin să te scuipe și să-ți dea cu piciorul pentru a te termina mai repede. Creându-se o atmosferă insuportabilă față de conducere, cei care mai aveau și sarcini pe linie de partid au trebuit să plece, printre care și Gioni, care de fapt era Ion din Rădăuți. Rămăsese fără serviciu și cu speranțe puține să poată găsi un loc de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lăsat cu băltoace de apa. După un regim de foamete și teroare am fost duși la un hambar de la marginea orașului Călărași, unde eram ținuți toată ziua în soare, iar în hambar nu intram decât noaptea, când era o înăbușeala insuportabilă. Din cauza mizeriei m-am îmbolnăvit de scabie și multe infecții ce ar fi putut duce la amputarea mânii drepte. Mai târziu, comunitatea evreilor călărășeni ne-a scos pe noi copiii până la 16 ani în oraș, unde sub îngrijirea comunității locale
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ușii vagonului. Iar ce era mai rău este că au refuzat să scoată toate cadavrele din vagon, lăsându-ne pe noi cei câțiva supraviețuitori o zi și o noapte cu o jumătate de vagon de cadavre care fierbeau din cauza căldurii insuportabile, fără apă și fără aer, făcând să se înmulțească numărul cadavrelor până la golirea vagonului” „Până și dinții de aur din gură i-am vândut..." Iosep Tipra Ovici, născută în 1902, strada Cucu, casnică. „În 29 iunie 1941, am fost scoși
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
în care să intrăm pe rând, fără a forma coada aceasta, ușor ridicolă, care ne trădează intențiile, transformându-ne în „ținte potențiale” pentru eventualii hoți? VITALIE CIOBANU: Ratez de puțin o excursie în bazinul Ruhr, de după-masă, pe o căldură insuportabilă, după ce făcusem un tur prin mulțimea de magazine din centru. Mi-am urmat instinctele de estic, mai relaxate în ce privește punctualitatea, însă autocarul a plecat chiar la 14.00, nu la 14.05, cum sperasem absurd. Nae Prelipceanu și Andrei Bodiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acesta recitând, pentru a-i câștiga definitiv simpatia, un poem despre vodcă. Depunem flori la monumentul lui Pușkin și Schiller - două spirite puse împreună pentru a împăca ireconciliabilul. La statuia clasicului rus ne așteaptă de câteva ore, pe o căldură insuportabilă, o orchestră de instrumente populare, care interpretează două melodii. O orchestră faimoasă în Kaliningrad, cu turnee în străinătate, ni se spune... VITALIE CIOBANU: Aerul festivist, de kitsch la comandă, al organizatorilor ruși contrastează flagrant cu realitatea. Kaliningradul e un oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi, pe la periferie, treceau multe camioane. Și șoferii trăgeau pe dreapta și întrebau de femei. Erau multe femei, dar intrau cu toate în vorbă. În ziua aceea, atunci când poezia mea a ajuns în coșul de gunoi, Durerea a fost aproape insuportabilă. Am văzut-o de la distanță pe nenorocita aia mică și pistruiată, i-am recunoscut și coada de cal și bicicleta și fusta roșie, cu buline albe. Avea șosete albe, trei sferturi. N-a trebuit decât să o ridic și să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
uimire buzele pe corp și e ca și cum buzele lui mi-ar construi pentru întâia oară corpul ca pe un relief necu noscut. în clipa când simt și pielea lui neașteptat de mătăsoasă contopindu se cu pielea mea, simt o emoție insuportabilă, de parcă m-aș fi desprins de mine, trecând printr un tunel înfricoșă tor care mă electrocutează dureros, și m-aș fi recom pus în el. Nu știu cât stau lipită de el, incapabilă să mă mișc. Am o senzație ciudată de gol
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apoi tăcere. O tăcere parcă nesfârșită, inexplicabilă. îmi arunc privirea pe pereți și deodată îmi dau seama că mă contemplă zeci de ochi din toate părțile. Priviri curioase, priviri zeflemitoare, priviri reci mă cuprind de pe pereți și mă scor monesc insuportabil. Mai bine să nu le mai văd! Mă dezvelesc și mă ridic cu greutate din pat. Doamne, cum îmi tremură picioarele! Un tremur continuu, pe care nu-l pot opri. îmi caut lucrurile împrăștiate prin cameră și încep să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
catifelat, însă neașteptat de ferm. De abia atunci devin atentă și mă uit la ei, pe rând, cu un zâmbet nătâng. Au privirile rigide, imobile. Simt cum între noi s-a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-o grimasă și se face ghemotoc tot acolo, în creștetul zvâcnitor al capului. Un ghemotoc pulsatil. Nu trebuie să spui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
interesant în ochii celorlalți, i se păruse dintotdeauna lui Bobo ostilă și cu totul nepotrivită temperamentului său. Ferestrele - înguste și ele - care dădeau spre zidurile cenușii ale unui alt bloc îi tăiau pur și simplu respirația, îi dădeau o senzație insuportabilă de sufocare. Iar aerul închis și posomorât din cameră colcăia de o autosufici ență înțepenită și promiscuă, cu un inconfundabil iz de mediocritate. E însă mediocritatea mai prejos sau mai presus decât ratarea? Bobo își punea foarte des această întrebare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu apucase ultima dată: că el, Bobo, o iubește și e singurul care o înțelege cu adevărat și care îi poate sta alături. Ori una, ori alta. își retrase privirea din ochii ei mari, care îl fixau cu o intensitate insuportabilă. — Ppplec la mare, la Edi, cccu fe-te-le, rosti el printre dinți, întorcându-i spatele ca să nu o mai vadă deloc și înce pând să-și vâre din nou în rucsac lucrurile de pe canapea. în minutul de tăcere uluită care căzuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în pat lângă el și închisese ochii, așteptând să treacă totul cât mai repede. Când domnul Ionescu o sărutase pe obraz, mulțumit, îl sărutase și ea pe obraz și îi urase noapte bună. Așteptase cu mare nerăbdare, cu o aproape insuportabilă nerăbdare, să-l vadă adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în aceeași poziție în care se afla când o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
start armăsarii nervoși ai gândurilor, să le domolească frământarea necontenită, cu care nu era obișnuită și care o tulbura peste măsură. Dar gândurile nu prea voiau să o asculte, de data asta. Dădeau năvală spre afară provocându-i un gol insuportabil în stomac, care-i accentua starea de vomă și temerea că în curând, foarte curând, le va pierde de sub control, nu le va mai putea struni, și ele vor țâșni cu o explozie în grozitoare dinăuntru înspre afară. Scoase iute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înțepător, le simțea împunsătura ascuțită în tot corpul. Pășea din ce în ce mai anevoios și mai nesigur. Urca simțind cum aerul se rarefiază în jurul ei. Răsufla din ce în ce mai adânc, inspirând cu nesaț. Ce rul era jos și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]