KorAP: Find »[drukola/base=intențional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...37 >

913 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

care operează sau despre obiectul corelativ, ori despre amândouă. Dar ceea ce poate cuprinde într-o unitate toate cele trei elemente acestea fiindu-i constitutive este adevărul. Acesta din urmă se arată acum, însă numai într-o reprezentare formală asupra actelor intenționale de (auto)constituire a Dasein-ului și a factelor sale corespunzătoare. Am mai putea spune, în acest moment al cercetării, doar că evidența, ca principiu logic al analiticii existențiale (în formula completă a actului-de-principiu), îngăduie, odată socotită după funcțiile sale ontologic-existențiale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și angajamentelor fenomenologice pe care Heidegger și le asumă deschis de la bun început. Cum vom vedea, nici nu poate fi vorba doar despre o analogie strictă de sens formal; mai degrabă aspectul ei tehnic iese în evidență, la nivelul actelor intenționale cu rost constitutiv: ceea ce înseamnă că însuși aspectul "obiectual" al acestei analogii are prezență, într-o oarecare măsură. Înlăuntrul proiectului analiticii existențiale constituit prin actul-de-principiu logic "scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență" și prin principiul fenomenologic

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al adevărului (dar al adevărului întreg

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și apofantic-enunțiativ: "'Ca'-ul originar al exlicitării (έρμηνεία) care înțelege la

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și apofantic-enunțiativ: "'Ca'-ul originar al exlicitării (έρμηνεία) care înțelege la nivelul privirii-ambientale îl vom numi 'ca'-ul existențial-hermeneutic spre deosebire de 'ca'-ul apofantic al enunțului."176); e) enunțul însuși (orizont intențional

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și apofantic-enunțiativ: "'Ca'-ul originar al exlicitării (έρμηνεία) care înțelege la nivelul privirii-ambientale îl vom numi 'ca'-ul existențial-hermeneutic spre deosebire de 'ca'-ul apofantic al enunțului."176); e) enunțul însuși (orizont intențional cuprinzând acte și obiectele lor corespunzătoare pe treapta operațională a înțelegerii de tipul privirii prealabile (în ipostaza de "privire-ambientală", precizează Heidegger) constitutivă ființării-simplu-prezente dezvăluite în ființa sa). Enunțul este, în constituția sa fenomenologică, ulterior unor acte intenționale și obiecte intenționale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
enunțul însuși (orizont intențional cuprinzând acte și obiectele lor corespunzătoare pe treapta operațională a înțelegerii de tipul privirii prealabile (în ipostaza de "privire-ambientală", precizează Heidegger) constitutivă ființării-simplu-prezente dezvăluite în ființa sa). Enunțul este, în constituția sa fenomenologică, ulterior unor acte intenționale și obiecte intenționale corespunzătoare. De aceea, două probleme survin aici cu privire la sensul său judicativ sau non-judicativ: 1) dacă, fiind ulterior altor constituții intențional-obiectuale, el nu cumva le topește pe acestea în propria sa structură "existențială", fiind, tocmai de aceea, preeminent

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
intențional cuprinzând acte și obiectele lor corespunzătoare pe treapta operațională a înțelegerii de tipul privirii prealabile (în ipostaza de "privire-ambientală", precizează Heidegger) constitutivă ființării-simplu-prezente dezvăluite în ființa sa). Enunțul este, în constituția sa fenomenologică, ulterior unor acte intenționale și obiecte intenționale corespunzătoare. De aceea, două probleme survin aici cu privire la sensul său judicativ sau non-judicativ: 1) dacă, fiind ulterior altor constituții intențional-obiectuale, el nu cumva le topește pe acestea în propria sa structură "existențială", fiind, tocmai de aceea, preeminent față de acestea; 2

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dacă nu cumva, altfel spus, antepredicativul are un sens existențial și poate opera autonom față de enunț, adică față de explicitarea unei înțelegeri a ființării-simplu-prezente după existențialul "concepere prealabilă" (dincolo de "ontologia" enunțului). Aceste două probleme sunt legate necesar de cele cinci structuri intenționale dezvăluite de enunț și formulate mai sus. Iar acestea din urmă pot fi ele însele dezvăluite numai printr-o căutare susținută de faptul preeminenței ontologice a constituirii (de sine) a Dasein-ului față de orice altă constituire ființială. După cum îl prezintă Heidegger

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în structura factică a Dasein-ului, ca un fapt (făptuire) prim (primă) în raport cu alte "facte" din structura existențială a acestuia. Ceea ce înseamnă că puterea sa de acoperire a normativității constitutive în analitica existențială nu este maximă. Să cercetăm structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri, încercând, totodată, să obținem un răspuns la cele două probleme tocmai formulate. O asemenea cercetare nu mai ține însă de simpla căutare a elementelor judicativ-constitutive sau non-judicative ale analiticii existențiale, ci

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
întregii lumi filosofice (în esență, judicativ-constitutivă) la ființă, în fond, la verb (a fi), adică la Dasein. Tematic, însă ceea ce este cu totul semnificativ pentru constituirea fenomenală Dasein-ul se topește în timp: acesta din urmă este, în primă instanță, orizontul intențional al constituirii factice a celui dintâi, apoi operatorul intențional, ca timporizare; abia acum identitatea formal-metodologică dintre timp și Dasein devine ea însăși totodată tematică, în alte cuvinte, completă. Dar aceasta înseamnă că Dasein-ul se pune pe sine, intențional, ca temă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fond, la verb (a fi), adică la Dasein. Tematic, însă ceea ce este cu totul semnificativ pentru constituirea fenomenală Dasein-ul se topește în timp: acesta din urmă este, în primă instanță, orizontul intențional al constituirii factice a celui dintâi, apoi operatorul intențional, ca timporizare; abia acum identitatea formal-metodologică dintre timp și Dasein devine ea însăși totodată tematică, în alte cuvinte, completă. Dar aceasta înseamnă că Dasein-ul se pune pe sine, intențional, ca temă. Și iată cum sensuri existențial-ontologice ale constituirii fenomenale (ale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
instanță, orizontul intențional al constituirii factice a celui dintâi, apoi operatorul intențional, ca timporizare; abia acum identitatea formal-metodologică dintre timp și Dasein devine ea însăși totodată tematică, în alte cuvinte, completă. Dar aceasta înseamnă că Dasein-ul se pune pe sine, intențional, ca temă. Și iată cum sensuri existențial-ontologice ale constituirii fenomenale (ale Dasein-ului) sunt și sensuri judicativ-constitutive. Fără îndoială, ideea din urmă nu are nici o susținere fără ceea ce am stabilit deja în privința timpului și a statutului (poziției) său (sale) în orizontul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
bun început, ceea ce vrea să însemne că Dasein-ul se pune pe sine în cauză, "istoria" lămuririi sale de sine fiind însăși constituirea sa existențial-ontologică. Dasein-ul este timp; și pentru că este constituit el însuși, în propria-i ființă chiar prin acte intenționale proprii -, timpul nu mai poate fi luat într-un sens natural: este el însuși constituit ca extază temporală, ca spargere a orizontului ontologic, orizont care, în fapt, numai în acest mod oferă locuire Dasein-ului. Sunt, cum știm, trei extaze temporale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
trecutul esențial, prezentul și viitorul și fiecare are o anumită "calitate", deși, cum ar spune Husserl, aceeași "materie": Dasein-ul; dar nu Dasein-ul pur și simplu, ci acesta în raportul său cu propria ființă, adică tocmai în plin act de constituire intențională de sine. Numai că ființa vine către propriul Dasein păstrând un "rest", întrucât acesta nu și-a consumat toate putințele de a fi; și nu și le poate consuma decât prin moarte. De aceea adică datorită acestui rest (de putințe

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fapt, posibilul ca atare, ce corespunde intenționalității sale originare: moartea însăși. Dasein-ul este, prin urmare, act: ființa sa este act de constituire de sine prin putința de a fi ca atare: moartea sa. De aceea, moartea are, în orizontul constituirii intenționale de sine a Dasein-ului, calitatea de putință originară, adică de fapt-de-a-fi-originar în raport cu orice altă putință de a fi, în act sau simplă posibilitate. Din acest motiv, Dasein-ul este situaționalizat în privința "activității" sale corespunzătoare, pe de o parte, intenționalității constitutive proprii

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
impersonalul "se", Das Man) la "eu" (Dasein-ul însuși), cu totul semnificativă în scenariul analiticii existențiale; iar timpul, chiar activ în sens constitutiv, ca extază (timporizatoare, spune Heidegger), ar fi întărit pe dimensiunea sa a trecutului (esențial), fără putința unei deschideri intenționale către ființa ca atare a Dasein-ului, către situația existențială "finală", aceea a ființării-întru-moarte. Însăși distanța temporală dintre ființa-în-lume (ca suprasituație existențială) și ființarea-întru-moarte a ființei-în-lume (ca situație existențială finală), distanță care cuprinde toate posibilele situaționalizări existențiale constituie Dasein-ul. Ceea ce înseamnă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
despre statutul existențialilor prin raport la judecată. Categoriile sunt ale judecății, adică fac parte din structura acesteia, așa cum s-a arătat în primele capitole ale acestei lucrări. Dar existențialii sunt ei înșiși constituiți de judecată? 3.3.3.2. Structura intențională "ceva ca ceva" (etwas als etwas) Expresia ceva-ca-ceva, folosită de Heidegger, pare, raportată la conceptele semnificative din istoria filosofiei, o construcție lingvistică ad hoc, potrivită doar pentru a exprima câteva sensuri proprii unui context cu totul particular. Totuși, expresia în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acestea trei ceva-ca-ceva, ca și enunțul "fenomene". Fiind fenomene și fiind vorba despre constituirea lor în orizont existențial (propriu Dasein-ului), ar trebui să descoperim actul corespunzător fiecăruia, cel care, prin intenționalitatea sa, face cu putință fenomenul însuși, alături de o structură intențională care se alătură actului. Dar primul "fenomen" (ceva-ca-ceva) apare deja mai degrabă ca o "structură intențională" care face cu putință, prin participarea la constituirea sa, "fenomenul" ca, el însuși mai degrabă un fel de "operator intențional" al înțelegerii (în faza

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
orizont existențial (propriu Dasein-ului), ar trebui să descoperim actul corespunzător fiecăruia, cel care, prin intenționalitatea sa, face cu putință fenomenul însuși, alături de o structură intențională care se alătură actului. Dar primul "fenomen" (ceva-ca-ceva) apare deja mai degrabă ca o "structură intențională" care face cu putință, prin participarea la constituirea sa, "fenomenul" ca, el însuși mai degrabă un fel de "operator intențional" al înțelegerii (în faza sa de privire-prealabilă), iar nu fenomen ca atare, adică ceva ce ar fi constituit pe baza

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
însuși, alături de o structură intențională care se alătură actului. Dar primul "fenomen" (ceva-ca-ceva) apare deja mai degrabă ca o "structură intențională" care face cu putință, prin participarea la constituirea sa, "fenomenul" ca, el însuși mai degrabă un fel de "operator intențional" al înțelegerii (în faza sa de privire-prealabilă), iar nu fenomen ca atare, adică ceva ce ar fi constituit pe baza deschiderii înseși; iar enunțul se arată și el deja ca fenomen veritabil, dar numai în măsura în care structura intențională numită este activată

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fel de "operator intențional" al înțelegerii (în faza sa de privire-prealabilă), iar nu fenomen ca atare, adică ceva ce ar fi constituit pe baza deschiderii înseși; iar enunțul se arată și el deja ca fenomen veritabil, dar numai în măsura în care structura intențională numită este activată de operatorul intențional identificat mai sus în sensul unei constituiri fenomenale. "Fenomenul care ar trebui atins când vorbim despre structurile formale de 'legare' și 'separare' (care aparțin enunțului n. C.), mai exact despre unitatea acestora, este fenomenul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]