853 matches
-
altă condiție: devine el însuși o ființare-la-îndemână, lucru luat după însușirea sa de a fi util la ceva. Dincolo de această intenționalitate ustensilică pe care o poartă enunțul și care s-a dezvăluit până acum doar formal se află și o intenționalitate "descoperitoare", care este originară în privința constituirii enunțului; de fiecare dată, enunțul, spune Heidegger, este despre "ceva": anume despre o ființare descoperită și a cărei stare de descoperire aparține stării-de-deschidere a Dasein-ului. Dar odată căpătat acest sens ustensilic de către enunț, acesta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și predicat. Faptul acesta, care adună sensul de a fi ceva și sensul de funcțiune determinată în judecată, poate fi numit "poziție logică". Preemineță are, în privința statutului pe care îl dobândesc în judecată, "obiectualitatea" lor, faptul că ei corespund unei "intenționalități" și că o onorează pe aceasta, căpătând valori, fiind interpretați. Există însă diferențe notabile între funcțiunile logice asigurate de termenul S și cele asigurate de termenul P; ei reprezintă "poziții logice" diferite în judecată. Dar toate acestea se pot lămuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prematură, fiindcă în ordinea firească a constituirii "lumii" fie aceasta "lume logică pare a avea preeminență constituirea obiectuală a lui S și P, apoi a judecății în sensul "legării" celor doi termeni, obiecte constituite ele însele deja și fără o intenționalitate care să-i vizeze prin ceea ce ei nu sunt încă; dar nu lipsită de rost, această identificare, fiindcă odată instituită dictatura judicativului, tocmai judecata este cea constituită originar, pentru ca tot ce ține de unitatea sa, de structura sa, să capete
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
distincție ,,Între leziunile accidentale” și alte tipuri de agresiune. ,,Un automobil aflat În mișcare poate cauza răni fizice serioase, dar foarte multe dintre aceste acte nu sunt considerate ca fiind acte de agresiune.” (Patrick și Zempolich, 2003, 305) Prin urmare, intenționalitatea joacă un rol foarte important În definirea agresiunii. De aceea, putem spune că agresiunea implică un anumit grad de premeditare. Studiind comportamentul animal, K.E. Moyer (1968, apud Patrick și Zempolich, 2003) identifică mai multe subtipuri ale agresiunii. Primul, agresiunea prădătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe care autoritățile naziste și o serie Întreagă de state europene au acordat-o populației evreiești este cunoscută. De altfel, Mihai Milca argumentează metodologic includerea Holocaustului În „specia” genocidelor: conceptul sociologic de genocid este bine definit, construit În jurul ideii de intenționalitate În ceea ce privește crima planificată de un regim politic sau altul și permite inclusiv lămurirea raportului cu pogromurile constatate ca având legătură cu politica genocidară În sine. Credem că o asemenea abordare se situează salutar În afara unei eventuale acuze de trivializare, banalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pionieri, textele omagiale, romanele populare, poeziile patriotice și revoluționare, folclorul nou, piesele de teatru partinic, documentarele propagandistice, povestirile eroice pentru copii, antologiile și abecedarele. Te fascinează să citești în altă cheie texte care, sub masca onorabilității, au avut o certă intenționalitate ideologizantă, partinică, festivistă. Autorii acestei recuperări își propun să contracareze operația de „ștergere a urmelor”, pe care unii dintre autorii sau comentatorii acestor opere o încearcă astăzi, prin minimalizarea efectului sau expedierea lor pudibondă undeva la periferie. În realitate, ni
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
poate manifesta cu mult sânge rece sau în plină efervescență emoțională. Nici măcar nu este nevoie ca agresorul să-și deteste victima. Se întâmplă uneori ca agresorul să adopte chiar o atitudine pozitivă față de victimă mai ales în cazul agresiunii domestice. Intenționalitatea agresivității Intenționalitatea figurează printre dimensiunile ce diferențiază comportamentul agresiv de alte tipuri de comportament ale căror consecințe provoacă de asemenea suferință dar fără intenție reală. În acest caz este vorba doar de un simplu accident. Termenul de "agresivitate" nu se
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cu mult sânge rece sau în plină efervescență emoțională. Nici măcar nu este nevoie ca agresorul să-și deteste victima. Se întâmplă uneori ca agresorul să adopte chiar o atitudine pozitivă față de victimă mai ales în cazul agresiunii domestice. Intenționalitatea agresivității Intenționalitatea figurează printre dimensiunile ce diferențiază comportamentul agresiv de alte tipuri de comportament ale căror consecințe provoacă de asemenea suferință dar fără intenție reală. În acest caz este vorba doar de un simplu accident. Termenul de "agresivitate" nu se aplică decât
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
proces individual, iar procesele interne nu pot fi observate în mod direct (Bandura, 1983, 1986). Într-adevăr, percepția și evaluarea unui comportament precum agresivitatea depind de subiectivitatea celui care încearcă să definească sau să clarifice realitatea. Prin urmare, noțiunea de intenționalitate poate fi cu greu folosită în definirea agresivității pentru că acest lucru ar implica mai multe variabile și constrângeri în determinarea naturii agresive sau non agresive a unui comportament. Luarea în considerație a intenționalității permite totuși realizarea unei distincții între comportamentele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
să clarifice realitatea. Prin urmare, noțiunea de intenționalitate poate fi cu greu folosită în definirea agresivității pentru că acest lucru ar implica mai multe variabile și constrângeri în determinarea naturii agresive sau non agresive a unui comportament. Luarea în considerație a intenționalității permite totuși realizarea unei distincții între comportamentele accidentale și cele făcute în mod intenționat. Fără dimensiunea intențională, intervențiile medicale și cele disciplinare ar putea fi considerate drept agresiuni, iar agresiunile "ratate" n-ar mai exista. Este deci mult mai judicios
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
The Content of the Form (1987) și Figural Realism (1999), în ciuda enunțurilor retorice, hiper-critice și a omniprezenței "ismelor" acest tipic pentru un exponent al intellectual history. Întotdeauna istoricii intelectuali au excelat în "-isme". Aceste formulări intelectuale (în sufixe) nu redau intenționalitatea și concretețea unor cunoașteri ci, dimpotrivă, le acoperă. Dinamica vieții și cea a istoriei nu au nicio treabă cu "-ismele". Ceea ce îi unește pe White și Foucault în emplotment-ul lor față de modul lingvistic al cunoașterii moderne este ostilitatea și respingerea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea cărora depinde recunoașterea comicului, fie el natural sau estetic, incidental sau efect al unei intenționalități artistice. Corelate cu această atitudine sunt: buna dispoziție, lipsa de griji, seninătatea, evitarea gravitații, suspendarea urgenței necesităților vitale. În atitudinea comicului primează ridicolul reperat prin acuitatea simțului comic asociat cu cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
20 noiembrie 1878, se anunța contradictoriu: Oricine va da / 50 de bănuți / Va căpăta acest almanah / gratis." Astfel încât, putem să departajăm cu ușurință cele două tipuri de discurs, al autorului și al personajelor pe care le-a creat, în funcție de criteriul intenționalității în stârnirea efectului comic de limbaj. Acestea fiind spuse, să urmărim diferențiat traseul pe care îl vor cunoaște în literatura postcaragialiană aspectele definitorii ale celor două tipuri de stil. Cele mai multe caragialisme bazate pe vorbirea agramată a personajelor ne întâmpină în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida sau prin "nongândirea" reflectată de tiradele vide de sensuri debitate de Farfuridi și Cațavencu. Trecând în revistă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodică, prin revalorificarea unor aspecte periferice în raport cu grila centrală și prin aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
orienta în discursul despre raportul omului cu Dumnezeu la Scheler este următoarea: în ce măsură raportul cu Dumnezeu oferă consistență conceptului de persoană? Pentru el, orice conștiință este legată în mod esențial de „sfera absolutului” și filosoful german pare să accepte că intenționalitatea este locul experienței divine. Caracteristicile care disting actul religios de orice act al conștiinței sunt acestea: un act religios transcende toate ființele contingente; un act religios implică faptul ca realizarea sa să fie cauzată de către o ființă divină. Orice realizare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
îi apar primele versuri în „Luceafărul” și „Tribuna”. Colaborează de-a lungul timpului la principalele reviste literare. În 1968 îi apare întâia carte, Tăcerineprimite (grafierea titlului, fără pauză între cuvinte, e consecventă, ceea ce pare să excludă eroarea și să denote intenționalitatea), cuprinzând o succintă prezentare critică, în care I. Negoițescu remarca „o neliniște primară, ce corespunde instinctului sexual pur” și îl califica pe autor drept un „notar al fărâmițării umane”. Odată consacrat ca poet, I. își publică volumele în ritm cvasibienal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
este cea mai veche și cea mai puțin bănuită formă de realizare a educației“ (C.N. Bower apud C. Cucoș, 1999, p. 210). Îndoctrinarea este un admirabil instrument pentru cei care știu dinainte ce scopuri au de atins și ține de intenționalitatea celui care apelează la ea. A îndoctrina înseamnă a face ceea ce nu se spune, „a ține o lecție cuiva pentru a-l câștiga de partea unui punct de vedere“ (Robert apud C. Cucoș, 1999, p. 217). Subiectul asupra căruia se
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
acolo nu reprezintă decât un limbaj convențional. Comediantul trebuie să găsească în sinea lui gesturi specifice, firești, adaptate la situația în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să fie grațios, să scoată în evidență meritele comediantului a cărui artă devine atunci cabotinaj. El trebuie să reușească să arate sufletul personajului. "Nu știm decât foarte puține lucruri despre cheironomia anticilor, adică ansamblul de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nivel de organizație”<footnote Nica, Elvira, Managementul performanței. Perspectivă umană, Editura Economică, București, 2006, p. 11. footnote>. Elementele generale pe care le-am expus în paragraful precedent capătă o serie de particularități semnificative atunci când ne referim la managementul resurselor umane. Intenționalitatea strategiei managementului resurselor umane vizează, în primul rând, pregătirea resurselor umane pentru asigurarea performanțelor organizației și satisfacerea necesităților membrilor săi. Atribuțiile cuprinse în activitățile managementului resurselor umane capătă o ierarhizare, corelare, evaluare în cadrul strategiilor managementului resurselor umane. În primul rând
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
diverse asupra locului și rolului omului în activitatea unei instituții, se elaborează politici deosebite față de structura pe posturi. Să ne amintim (capitolul 1) de ceea ce spunea Alfred D. Chandler, și anume, că „structura urmează strategia”. Ce înseamnă aceasta? Strategia (exprimând intenționalitatea, criteriile de selecție a oportunităților și de decizie asupra tipului de activitate) va implica un anumit rol acordat oamenilor și - prin aceasta - o poziționare diferită a lor, ceea ce va fi exprimat prin structura de posturi. Vom întâlni, de-a lungul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a lor, ceea ce va fi exprimat prin structura de posturi. Vom întâlni, de-a lungul cursului nostru, experiențe foarte diverse în ceea ce privește concepția și practica în domeniul posturilor. Ele ni se vor prezenta ca firești, în măsura în care vom descifra factorii, criteriile de intenționalitate, interesele care le-au generat. Postul și problema puterii Structura pe posturi a unei instituții exprimă, în esența sa, relațiile de putere reciprocă dintre diferitele grupuri socio profesionale. Fiecare tip de management se elaborează în conformitate cu o viziune (intențională) asupra sistemului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
posturilor, dar acestea nu pot fi folosite ca niște „instrumente” (tehnici), ci doar ca un ajutor practic de aplicare a unei concepții despre ponderea diferiților factori luați în considerare și a conținutului social real al fiecărora. Evident, odată stabilită viziunea (intenționalitatea) asupra sistemului de posturi, necesitatea unei bune pregătiri profesionale privitoare la elaborarea practică a acestuia se impune cu siguranță. Sunt o serie de definiții asupra postului care se rezumă la evidențierea strictă doar a aspectelor formale. Dintre acestea, amintim formulări
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
seama de un principiu fundamental: nu există o soluție unică, necesară și bună în sine, ci doar în raport cu anumite situații se poate decide ce ar fi util, dacă activitatea noastră este astfel concepută și condusă încât să se desfășoare în conformitate cu intenționalitatea avută. Postul sau locul de muncă este definit în general prin ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autorității și responsabilităților ce revin spre exercitare, în mod permanent, unei persoane din cadrul organizației; reprezintă adaptarea unei funcții la particularitățile fiecărui loc de muncă și la
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]