3,011 matches
-
un raport direct, trupesc, Între el și cei doi adulți care În ziua aceea, În sufragerie, l-au impresionat mai ales prin statura și aerul lor tineresc. În septembrie, Bruno trecea Într-a șasea; au hotărât să-i găsească un internat, iar la sfârșit de săptămână să meargă la Paris, la taică-său. Maică-sa va Încerca să-l ia, din când În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn În toiul nopții, l-a primit cu blândețe. Spre deosebire de supraveghetorii din subordine, le vorbea elevilor cu dumneavoastră. Internatul din Meaux era al treilea prin care trecea, și nu era cel mai dur; știa că, aproape totdeauna, victimele refuză să-și denunțe călăii. Nu putea face decât un lucru: să-l sancționeze pe supraveghetorul ce răspundea de dormitorul elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-i supună pe cei mai slabi la umilințe și schingiuiri. În special la Începutul adolescenței, sălbăticia lor atinge proporții de necrezut. Cohen nu-și făcea nici o iluzie În ce privește comportamentul uman când scapă de sub controlul legii. De la sosirea lui În internat, izbutise să se facă temut. Știa că, fără ultimul bastion al legalității pe care Îl reprezenta, băieți ca Bruno ar fi fost supuși la cruzimi depășind orice limită. Bruno a repetat, cu ușurare, clasa a șasea. Pelé, Brasseur și Wilmart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
victimă fiind animalul mai slab. Această tendință atinge apogeul În societățile umane primitive, iar În societățile dezvoltate, la copil și adolescent. Mai târziu, apare mila, sau identificarea cu suferința celuilalt; această milă este rapid codificată sub forma legii morale. În internatul liceului din Meaux, Jean Cohen reprezenta legea morală, și nu avea nici o intenție să se abată de la ea. Cohen considera că felul În care naziștii utilizaseră gândirea lui Nietzsche nu a fost abuziv: respingând compasiunea, situându-se dincolo de legea morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apoi mergeau pe jos peste pajiști și prin pădure, până pe Înălțimea ce domină valea râului Grand Morin. Mergeau printre ierburi, Învățând să se cunoască. 10 DE VINĂ E DOAR CAROLINE YESSAYAN Începând cu anul școlar 1970, situația lui Bruno la internat se Îmbunătăți un pic; intra În clasa a opta, de-acum era unul dintre cei mari. Dintr-a opta și până În ultima clasă de liceu, elevii treceau În dormitoarele din cealaltă aripă, cu separeuri de patru paturi. Pentru băieții cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
separeuri de patru paturi. Pentru băieții cei mai violenți, Bruno era deja complet pus cu botul pe labe, umilit; și-au căutat, Încet-Încet, noi victime. În același an, Bruno Începu să prindă interes pentru fete. Câteodată, destul de rar, cele două internate organizau ieșiri comune. În după-amiezile de joi, când era timp frumos, mergeau la un soi de plajă amenajată pe malul Marnei, la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Brasseur se abțineau să-i lovească ori să-i umilească pe cei mici atunci când În preajmă se afla vreo fată. Începând dintr-a opta, elevii se puteau Înscrie la cine-club. Spectacolele aveau loc joi seara, În sala de festivități a internatului de băieți; veneau și fetele. Într-o seară de decembrie, Înainte de proiecția filmului Nosferatu, Bruno se așeză lângă Caroline Yessayan. Spre sfârșitul filmului, după ce ezitase mai bine de un ceas, Își puse ușor mâna stângă pe coapsa vecinei. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nou), totul devenea mult mai dificil. Totuși, Caroline Yessayan, În Întregul ei omenesc, nu era pusă În cauză. Dimpotrivă, Caroline Yessayan, o armeancă micuță cu privire blândă de mielușea, cu părul lung, buclat și negru, eșuată În dormitoarele sinistre ale internatului de fete din Meaux În urma unor complicații familiale fără ieșire, Caroline Yessayan, chiar și singură, constituia un motiv de a spera În umanitate. Dacă totul căzuse Într-un vid deprimant, era din cauza unui detaliu minor și aproape grotesc. Treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
căci adevărul ce licărea la jumătatea distanței era Încă incert; ultima ecuație era cea mai strălucitoare, mai plină de voioșie. În același an, Annabelle intră la liceul din Meaux. Se vedeau adesea, tustrei, după ore. Apoi Bruno se Întorcea la internat; Annabelle și Michel se Îndreptau spre gară. Situația lua o Întorsătură ciudată și tristă. La Începutul lui 1974, Michel se cufundă În spațiile Hilbert; apoi se iniție În teoria măsurării, descoperi integralele lui Riemann, Lebesgue și Stieltjes. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
alte ființe umane. Astfel, În noaptea aceea, Bruno Îi povesti Christianei lucruri pe care nu le povestise nimănui niciodată, nici măcar lui Michel - și cu atât mai puțin psihiatrului. Îi vorbi despre copilăria lui, despre moartea bunicii și despre umilințele din internatul de băieți. Îi povesti despre adolescență și masturbările din tren, la câțiva metri de fete; Îi povesti despre verile din casa tatălui său. Christiane asculta mângâindu-i părul. Își petrecură săptămâna Împreună, iar În ajunul plecării lui Bruno cinară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
duminică seara, aveam impresia că pătrund Într-un infern colosal. Ei bine, nu, era doar un infern mărunt, lipsit de orice caracter distinctiv. Casele, străzile... toate astea nu-mi mai spuneau nimic; până și liceul fusese modernizat. Am vizitat clădirea internatului, Închis Între timp, transformat În muzeu de istorie local. În sălile acelea, alți băieți mă loviseră, mă umiliseră, le plăcuse să mă scuipe și să urineze pe mine, să-mi vâre capul În closet; nu simțeam totuși nici o emoție, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
India. Păi asta și fac ! Mă întâlnesc cu Lord la aeroport în... Se uită la ceas. Zece minute. Face o față vinovată, și m-apucă involuntar râsul. O știu pe Freya de când aveam șapte ani și am fost amândouă la internat. În prima noapte, mi-a zis că părinții ei sunt artiști de circ și că știe să meargă cu elefantul și pe sfoară. Un trimestru întreg am crezut-o și am ascultat povești despre viața ei exotică de copil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din cap. Ce-a fost a fost. Acum trebuie să văd ce e de făcut. Mă uit la grădină și mă simt complet suprarealist. Până în momentul ăsta, viața mea a fost planificată la secundă. Prin examene, vacanțele dintre trimestrele de la internat, treptele carierei... Credeam că știu exact încotro mă îndrept. Iar acum mă trezesc într-o cameră ciudată, undeva la țară. Iar cariera mea e făcută zdrențe. În plus... mai e ceva. Ceva ce nu-mi dă pace. O ultimă bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făcut decât să atrag și mai tare atenția asupra mea. — Bună, zic stângace, scoțându-mi ochelarii, dar tot cu capul în jos. Îmi pare bine de cunoștință. — Ce cool e aici la voi. Melissa are un accent de fițe de internat, în armonie cu modul în care își flutură părul spre spate. Londra m-a megadeprimat. — Doamna Geiger a zis că ești avocată la... o mare firmă din Londra. — Îhâm. Îmi zâmbește condescendent. Sunt la Chelsea Law School. Poftim ? Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de azi... Țongu pufni furios. Privea încruntat spre băltoaca de lângă pompa americană. Apa parcă bolborosea. - Dar noi n-am fost săraci părinte? Știi când am dat eu opincile jos? Până când am purtat izmene de cânepă, făcute de mama? Abia la internat, într-a zecea, mi-a luat tata niște chiloți negri, de-ăia de sport. Dar noi ne-am păstrat caracterele! Pe Țonți al nostru apucase de-l puseseră șef și la o revistă de-asta mai... Mai decoltată. Cu vedete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știa că situația avea să se înrăutățească. În ultimele zile, când pleca de la creșă, Hugo era din ce în ce mai copleșit de imagini, de mult îngropate, cu copilul de opt ani care fusese cândva și care privise mașina tatălui său dispărând pe aleea internatului. Când ieșea în drumul principal, Hugo își amintea sentimentele de pierdere, de teamă și de lipsă de valoare care amenințau să-l strivească asemenea unui val uriaș. Oare Theo putea să se simtă la fel la nici un an? Hugo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. o folosea când Îi curgea sânge din nas, ceea ce se Întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabărĂ cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul În timp ce făcea amor, așa Încât În primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la Întoarcerea În acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, Îmi plăcea de Ștefan pentru că avea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din nas, ceea ce se Întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabărĂ cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul În timp ce făcea amor, așa Încât În primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la Întoarcerea În acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, Îmi plăcea de Ștefan pentru că avea aerul cuiva care a cojit multe straturi de realitate și a ajuns În cele din urmă la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. O folosea când îi curgea sânge din nas, ceea ce se întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabără cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul în timp ce făcea amor, așa încât în primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la întoarcerea în acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, îmi plăcea de Ștefan pentru că avea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din nas, ceea ce se întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabără cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul în timp ce făcea amor, așa încât în primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la întoarcerea în acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, îmi plăcea de Ștefan pentru că avea aerul cuiva care a cojit multe straturi de realitate și a ajuns în cele din urmă la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu părea să fie surprinsă, semn că discutaseră despre cel internat. Când a citit numele însoțitoarei, a rămas ca încremenită. Se uita pe hârtie, recitea și nu știa cum să interpreteze. „Iuliana Dobrescu! Deci, cât se poate de clar, sunt soț și soție. Din cauza aceasta nu a mai venit și nici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu mai avea de mult rude apropiate de sânge. Singura lui soră, soția lui Costache Giurgiuveanu, cel căutat, murise și ea de mult. Văduv el însuși de vreo zece ani, doctorul își ținuse băiatul mai mult în pensionate și în internate. După o lungă boală plictisitoare, se stinse și el, cu satisfacția că copilul e mare și cu viitorul oarecum asigurat. În afară de un oarecare depozit în bani, doctorul lăsa lui Felix o casă cam veche dar solidă și rentabilă în strada
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se născuse, fiind întrerupt la o vârstă nepăsătoare. Cu fotografia mamei sale înainte, el încercă să reconstruiască un sentiment pierdut, interpretând vechi amintiri: din păcate, era prea târziu. Fotografia rămânea a unei ființe îndepărtate, pe care abia o cunoscuse. La internat colegii nu vorbeau despre femei decât cu râsete indecente și cu mister, iar slugile, singurele ființe de gen feminin pe care le întîlnea pe aproape, aveau vorba mușcătoare și luătoare în râs. Pentru întîia oară Felix era prins de braț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
roși la față și vîrî repede mâna în buzunar. Avea vreo optzeci-o sută de lei, cât îi mai rămăsese după cumpărarea biletului de tren și care în fond îi fuseseră dați de moș Costache, conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca bani pentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu în care ședeau ticsite câteva monede de argint. - Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix îi întinse o piesă groasă și mare. - Da pâinea, sări Marina, care n-ai plătit-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se ducă la Aglae nechemat. În acest timp ieșise de câteva ori în oraș, luase G. Călinescu unele informații cu privire la universitate și colindase anticăriile așezate pe cheiul Dâmboviței. La început, ceruse voie lui moș Costache să iasă, obișnuit cu normele internatului, însă bătrânul, surprins de această cerere, îi spuse că poate să lipsească și ziua, și noaptea... chiar și noaptea. La această expresie, clipi din ochi cu o complicitate pe care Felix n-o pricepu tocmai bine. Într-o zi, Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]