1,803 matches
-
un subiect, el nu poate fi decât unul-și în această calitate, acesta nu este nici corpul nici sufletul ci omul. <citation author=”Descartes”>“Căci, scrie Descartes în textul Al VI-lea set de Raspunsuri cu care am început această interogație, eu nu am văzut și nu am înțeles niciodată că corpurile umane au gînduri cu toate ci că sunt aceeași oameni care gîndesc și care au corpuri.”</citation. CONCLUZII Criza modernității nu este nici un fenomen nou, nici unul simplu și cu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
abstracție niciodată confirmată de experiență. Dacă acceptăm teoria conform căreia segmente distincte ale realității au ajuns treptat în zona preocupărilor cognitive, imaginea familiară a oamenilor trăind împreună a făcut printre altele ca socialul să nu devină foarte devreme subiect al interogațiilor. Spectaculozitatea fenomenelor naturii le-ar fi impus inițial pe agenda explicațiilor. Fiind aspecte situate în preistorie, este dificil de spus dacă astfel au stat lucrurile sau dacă nu cumva dreptate au cei care consideră că omul primitiv includea în explicațiile
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de puțin explicite, așa cum o face orice discuție legată de concepte. Multitudinea aspectelor semnificative raportat la un concept conduce la maniere diverse de utilizare, în funcție de anumite aspecte considerate semnificative. Definițiile de lucru operează fiecare în contextul unei anumite argumentări sau interogații. Comunitate "este un concept lipsit în mod cumplit de formă, altfel spus nu există și nu poate exista o specificare exhaustivă a condițiilor pentru utilizarea corectă a sa" (Taylor, 1989: 2). Frecvența utilizării termenului este îngrijorătoare. Andrew Mason (2000: 1
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ndreaptă c(tre comunit(ți, caută baze pentru constituirea lor. 2.3. Comunitatea "instrucțiuni" de "asamblare" și "depanare" Există oare, un tip de comunitate care să fie valorizat pozitiv în mod deosebit la nivelul statului? Dacă răspundem cumva afirmativ acestei interogații, ce ar putea statul să facă, în mod legitim, pentru a promova acel tip de comunitate? Dar nu ar coincide aceasta cu o restrângere a practicilor comunităților de la nivel sub-statal? Este astfel pusă în discuție legitimitatea construirii de către stat a
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un tip anume de comunitate, ci comunitatea la nivelul statului. Și dacă procesul este valabil la nivel național, la nivel internațional s-ar putea face același lucru pentru a promova un tip de comunitate globală? În domeniul filosofiei politice, aceste interogații sunt de maximă actualitate și relevanță, ideea construcției comunităților având deosebită relevanță chiar la acest nivel macro. Dar nu acesta este nivelul care ne preocupă pe noi aici în mod deosebit. În funcție de tipul comunităților identificăm mai multe modalități în care
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
erau acelea care vor exercita un control social eficace, alături de alte forme de constrângere, păstrând vechile coordonate. Anterior, românii ca și alții la timpul lor, nu furau căci privirea divinității nu obosea și nu cunoștea umbre. Dar o dată cu modernitatea, apărând interogații cu privire la existența lui Dumnezeu, acestea au dispărut treptat. Credințele care țineau ordinea socială dispar la rândul lor. Totul se relativizează, cine strigă mai tare crede că are dreptate, orice facem și nu este interzis de lege este bun etc. Instituțiile
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ecouri din discursul teoretico-literar: „punctul central”, de pildă. Dar și un crez deliberat, acela că prin vers se poate pătrunde înlăuntrul marelui tot, căruia poeta i se integrează, căutând să îi deslușească rosturile întocmirii. O lirică plină de sensuri și interogații, la care răspunsul nu se lasă descoperit. Cea dintâi culegere de contribuții istorico-literare, Spațiul continuu (1972), se plasează în sfera metodologiei avansate de noua critică franceză. Deși unele dintre studii, remodelate întrucâtva în vederea publicării, fuseseră concepute după principiile mai vechii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
individual cu voluptatea pierderii în lume, prin ea, o formă a convivialității la care ospățul este negreșit completat de bucuria colectivă, împărtășită, de o gregaritate veselă și lipsită de conștiința diurnă, socotitoare. "Cheful" face să tacă, în oameni, neliniștea diferenței, interogația gravă, orice alt discurs... Sărbătoarea devine o pasageră pierdere a conturului social, ca să vorbim doar de cea mai constrîngătoare formă de raportare la colectivitate, o răsturnare a ordinii mundane și implicit o celebrare a acestei libertăți: saturnaliile implică modelul. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
căruia îi sunt elogiate bunătatea, înțelepciunea, prudența, generozitatea, abilitatea și priceperea politică, patriotismul. Durerea pricinuită de dispariția nedreaptă a acestui „noroc” al țării ia forma unei lamentații universale, remarcabil turnată într-o foarte frumoasă construcție bimembră, simetric guvernată de două interogații ce prepară terenul pentru lansarea imprecației: „Iar toată țara plângea pre Costandin postelnicul, că au pierdut un stâlp mare, care au sprijinit toate nevoile țărâi. Plângându-l și săracii, că și-au pierdut mila; plângându-l carii au avut de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
decât "ca o consecință indirectă" și că, departe de a implica o dependență reciprocă a oamenilor, nu admite decât un eu și pe Dumnezeu. Sufletul creștin nu este așadar pregătit cu adevărat să accepte reformele sociale dorite de solidariști. De unde interogația legitimă cu privire la convingerea, în lupta contra mizeriei, a celui care "consideră durerea nu doar un rău necesar, ci la drept vorbind chiar un bun prețios" (Bougle, 1906, p. 260). Originea comună a oamenilor, destinul lor comun nu sunt de natură
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Dacă lucrurile stau astfel, și este normal și de dorit să fie așa pentru toți cei care trăiesc în tînăra democrație românească, sînt încrezător că acest Curs al meu conține întrebări potrivite și răspunsuri adecvate astfel încît să suscite alte interogații și să indice parcursuri de cercetare. Știința politică nu poate, de una singură, să ofere nici o soluție la problema privind cea mai bună formă de guvernare, privind democrația perfectă. Știința politică poate însă să sugereze, în manieră probabilistă, care sînt
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
notate tulburări de alură nevrotică, fobică sau obsesională sau chiar isterică. Procesul patologic debuteză de obicei, după o prealabilă dezvoltare psihică normală sau chiar considerată precoce și după o adaptare anterioară, relativ satisfăcătoare. 4.2. Debutul schizofreniei la adolescent. Angoasanta interogație asupra unui posibil debut al unei schizofrenii (frecvent în adolescență), se infiltrează adesea în câmpul preocupărilor pedopsihiatrilor cu riscul de loc neglijabil de a sfârși în atitudini de reperaje semiologice deopotrivă sărăcite și periculoase. Excesele sunt binecunoscute: suspectarea oricărui adolescent
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și însuflețirii vieții în toate manifestările ei, așa cum s-a întâmplat în cele mai vechi mituri și legende"135. Dacă la începutul capitolului principala întrebare era ce este imaginea, în raport cu ce este omul, în această parte a discuției devine importantă interogația cum poate fi investigată imaginea și ce putem afla dacă o analizăm? Însă, mai întâi, este important de punctat faptul că, așa cum omul nu poate fi investigat decât dintr-o perspectivă interdisciplinară, care oferă un sistem de referință extrem de complex
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Utopia sau criza imaginarului, traducere de Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p. 7). 121 Ibidem, p. 276. 122 "Imaginarul a devenit un termen care merge dincolo de artă, de creația artistică, dincolo de lumea romanului sau a poeziei și ne permite interogații asupra credințelor în general, asupra proceselor prin care indivizi sau grupuri fabrică, produc sens și valoare." Muguraș Constantinescu, Prea multe imagini ucid imaginația, Interviu acordat de Jean-Jacques Wunenburger în România Literară, nr. 37, 2003. 123 Jean-Jacques Wunenburger, Filosofia imaginilor, traducere
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
101-102). 548 Mireille Rosello, Declining the Stereotype: Ethnicity and Representation in French Culture, London, University Press of New England, 1998, p. 11. 549 Walter Lippmann, op. cit., p. 107. 550 Ion Ianoși, op. cit., p. 16. 551 Dimensiunea competenței este explicată prin intermediul interogației: Indivizii care fac parte din grup sunt deștepți și de succes?; iar dimensiunea care redă posibilitatea apropierii de membrii grupului este detaliată prin întrebarea: Sunt membrii grupului prietenoși și nepericuloși pentru noi? (Roy F. Baumeister, Kathleen D. Vohs (eds.), Encyclopedia
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cu idei și argumente, Nu!”. Polemist fără complexe, el nu-și slăbește adversarul și își susține argumentele într-o manieră didactică, cu o vocație care ar părea desuetă dacă nu ar reuși să convingă. „Adversarii” săi sau „adversarii” incomodelor sale interogații sunt, unii, personalități ale vieții culturale românești: Petru Dumitriu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alex. Ștefănescu ș.a. Întreține un timp o strânsă prietenie intelectuală cu Paul Goma, dovedită și în corespondența online pe care nu ezită să o publice în volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
pelerinajului făcând literatura diferenței, a ceea ce vedeam în rând și în afara acestuia. Trebuia să vorbesc limba celuilalt, a pelerinului, dacă doream să mă apropii de nevoia sa aproape fizică de sacru. Intelectualul „critic”. Sociologie, antropologie, teologie Într-un articol dedicat „interogației religioase” în spațiul public, Andrei Pleșu constată că intelectualitatea laică nu pare prea preocupată de marile teme ale gândirii religioase, „problemele legate de Biserică redu cându-se la o necatehizată veghe civică. Reflecția consistentă, analitică și crea toare asupra credinței, asupra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și devastator, în sensul blocării totale a dialogului și al izolării mele. M-am simțit ca un șoarece care pătrunde într-un stup de albine și este acoperit imediat cu ceară și propolis de vigilentele lucrătoare. Ating astfel una dintre interogațiile de bază ale acestui teren atât de special : ce rol trebuie efectiv adoptat ? În cazul meu, soluția a fost una naturală și destul de simplă : mi-am asumat rolul pelerinului ! Am fost un pelerin la pelerinaje, într-o societate a miracolului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se întâmplă oare cu ele, sunt ele oare redistribuite către alte comunități sau date de pomană săracilor ce nu lipsesc în astfel de locuri ? Mi-e teamă că nu voi putea să aflu niciodată un răspuns la o astfel de interogație care atinge limitele cercetării de teren. Așteptarea face parte din condiția pelerinului La ieșirea din sala de mese întâlnesc un „prieten” de pelerinaj cu care am apucat să vorbesc spontan și în ziua precedentă. Voinic, un munte de om, fost
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toate timpurile și ariile geografice, și anume comunicarea interumană, punct de întâlnire privilegiat pentru călugări, comercianți, furnizori, propice pentru încheierea unor contracte sau înțelegeri comerciale (Müller, 2009 : 156). Pentru a schița un fel de concluzie parțială a acestui excursus, două interogații : care este cu adevărat locul și rolul mănăstirilor într-o societate din ce în ce mai secularizată ? Cum se construiește (via comerț și artizanat) imaginea lumii monastice în exterior, în societate ? Ajun gem astfel iarăși la rolul esențial al tradiției, prelucrată și vândută în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
abordarea „corpului” și corporalității feminine în cazul particular al pelerinajului. La final, mi-am dat seama că ipotezele mele inițiale, empirice, s-au dovedit în mare parte fundamentate, iar experiențele de teren le-au confirmat, îmbogățindu-le însă cu noi interogații. Principala provocare s-a dovedit însă a fi transcrierea acestor experiențe. Cum să faci vizibil unul dintre cele mai subtile aspecte ale trăirii religioase, care a constituit dintotdeauna o provocare pentru antropologia clasică : interpretarea corectă a unor experiențe și ritualuri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sfânta Vineri din București, demolată în iunie 1987), scriind că „o Fecioară de argint cu chip de cărbune primește, printre fumigații binemiro sitoare, dorințe care i se adresează lui Venus și Ceres” (Morand, 2000 : 181). Motivul prezenței arhetipului feminin relansează interogațiile cu privire la prezența masivă a rromilor în pelerinajul de la Iași, dar și în cadrul altor pelerinaje mariale din România (Costești, Curtea de Argeș, Nicula). Cercetătoarea Delia Grigore avansează ideea că rromii realizează o legătură între figura Fecioarei Maria și a altor sfinte cu „zeița-mamă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prezența acestor obiecte în interiorul ritualului. Am primit de mai multe ori răspunsul „facem haram”, mai ales din partea femeilor rrome, bărbații fiind mai rezervați sau neștiind ce să răspundă la întrebare, într-atât de firească li se părea această practică. Două interogații s-au detașat imediat : a) de ce covoarele, și nu alt obiect domestic, sunt aduse ca ofrandă ? b) de ce spun că „facem” (producem) haram, și nu altfel ? Posibilul răspuns, pe care voi căuta să-l detaliez mai jos, este acela că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mihăieș - Cărțile crude 120. H.-R. Patapievici - Cerul văzut prin lentilă (ediția a V-a) 121. Valeriu Gherghel - Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la sfântul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice 122. Alexandru Zub - Clio sub semnul interogației. Idei, sugestii, figuri 123. Cristian Bădiliță - Metamorfozele Anticristului la Părinții Bisericii 124. Vintilă Mihăilescu - Socio-hai-hui prin Arhipelagul România 125. Jean Delumeau - În așteptarea zorilor. Un creștinism pentru mâine 126. Corin Braga - De la arhetip la anarhetip 127. Salman Rushdie - Dincolo de limite
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aceasta se va pune cu toată gravitatea. De unde, poate, această urgență a istoriei, nu doar pentru a universaliza experiența istorică a evreilor, ci și pentru a o face transmisibilă posterității, pentru evrei și ne-evrei deopotrivă, o posteritate ale cărei interogații identitare nu riscă să fie mai puțin acute decât ale noastre, și pentru ca și unii, și ceilalți să-i poată privi într-o zi pe evrei în globalitatea lor, și nu doar din unghiul nenorocirilor lor seculare. Prin relația deosebită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]