1,925 matches
-
canatul ușii și asculta. Când ultimul ecou se stinsese, veni la madam Valsamaky, îi luă mâna ceremonios, i-o sărută în vârful unghiilor, foarte vopsite, apoi se așeză simplu la masă și mușcă dintr-o smochină. - Sunt bune smochinele, nu? interogă Saferian pe Ioanide. - Foarte bune! confirmă acesta, învîrtind fructul, palpîndu-icarnea sămânțoasă. Smochinele, curmalele îmi calmează frica de putrefacție. Toate sucurile care puteau să fiarbă și să descompună țesuturile s-au evaporat și au lăsat o mumie vegetală îmbălsămată. Gaittany, constatând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l întrebuințezi în sens profan, să dai concerte de muzică vocală? Propun însă pentru decor ca sala să n-aibă scaune. Mobilierul ar fi o alterație a ideii de sanctuar. Lumea să stea în picioare. - Unde să stea în picioare? interogă Pomponescu cîndveni, ca să nu pară un intrus acolo unde crezuse a fi pivot. - În templu! Îl informă Ioanide cu o seriozitate comică. - Aha! Înregistră Pomponescu foarte amar, însă politicos, amabil ca de obicei, domnul Ioanide este exponentul ideii gratuitului în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau spre a-i smulge unele informații utile. Astfel, unul care avea interese la Ministerul de Lucrări Publice, unde fusese Pomponescu, îi zise: - Cred că ai relații cu noul ministru, n-ar putea să te refuze. Și, cum Pomponescu privea interogând din ochi, acela continuă: - Aș avea o chestiune de rezolvat, poate îmi dai o mînăde ajutor. Toți, prin urmare, aveau în cap aceeași idee și nu puteau să-și închipuie un Pomponescu fără nici o trecere publică. Nu se deosebeau întru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Există în găndirea marceliană o nevoie neîncetată de a pune o întrebare care-și așteaptă răspunsul, astfel încăt răspunsul însuși trebuie să dea naștere unei noi întrebări. Marcel afirmă cu tărie, urmăndu-l pe Kant: „caracteristica rațiunii este de a se interoga asupra ei înseși”. Se poate afirma că există în găndirea marceliană un principiu, conform căruia omul poate fi și rămăne liber doar în măsura în care rămăne legat de transcendență. Ideea fundamentală a încercării noastre este aceea de a înțelege modul în care
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
economie-lume, inegalitatea este ca atare un motor de eficacitate și de creștere 28. Această propoziție oricât ar fi de decisivă în câmpul strict al economiei în care, mai mult, se închide se deschide dimpotrivă asupra unei pluralități de investigații antropologice interogând în singularitatea contextelor examinate accepțiunile gândite și susceptibile a fi gândite ale inegalității, limitele infinit variabile de acceptabilitate a inegalității și a gradelor ei. Politicul, exclus din economic în observația citată, este integrat astfel de analiza antropologică drept loc central
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
acestei analize? Ea a integrat simbolic colectivul de muncitori într-o comunitate culturală, suprimând orice clivaj, orice ierarhizare internă acestei categorii profesionale; a făcut din marginile sociale muncitoare o populație virtual străină de straturile sociale dominante (cadre, șefi); fără a interoga pertinența clivajului muncitori / cadre în situația observată, a fortiori fără a examina maniera în care acesta era eventual produs în spațiul muncii, a plasat cele două mari categorii de salariați într-o relație de alteritate. Într-un fel, abordarea etnologică
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ca și celelalte discipline, este confruntată cu necesitatea de a-și adapta demersurile de investigare pentru a studia modalitățile schimbătoare de producere a statutelor, a pozițiilor sociale și a raporturilor ierarhice într-o conjunctură precisă, al cărei sens este permanent interogat chiar de către cei care constituie obiectul anchetelor ei. Este așadar necesar un efort de regândire a metodei etnologice, în sens larg, încadrând-o în cât mai multe locuri de investigație. În această perspectivă, refacerea unei coerențe metodologice implică înglobarea operațiilor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
A. W. Tucker (de la Universitatea Stanford) a descris situația jocului astfel: doi oameni sunt arestați și duși la secția de poliție, fiind suspectați de comiterea în comun a unei grave infracțiuni. Nu există însă probe concrete împotriva lor. Procurorul îi interoghează separat cei doi nu pot, deci, comunica și le spune că: (a) dacă unul mărturisește/recunoaște și celălalt nu, primului i se va acorda o recompensă; iar cel de-al doilea va fi amendat; (b) dacă amândoi mărtuirsesc/recunosc, amândoi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sentință mai mică. Este evident că soluția pentru amândoi ar fi să nu recunoască (respectiv, să coopereze unul cu celălalt). Aceasta s-ar putea întâmpla însă numai dacă cei doi s-ar putea înțelege (ceea ce nu este posibil pentru că sunt interogați separat) sau dacă ar avea încredere unul în altul (adică dacă ar miza pe faptul că niciunul nu va recunoaște). Deoarece, însă, nu sunt siguri că celălalt nu va recunoaște, cea mai bună soluție este să recunoască fiecare, ceea ce face
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
factorii psihologici care cresc riscul pentru sinucidere. Ce trece prin mintea celor care încearcă sau comit suicid? Înțelegerea faptului de ce oamenii comit suicid este îngreunată de părerile subiective pe care le emit prietenii sau rudele celor în cauză, atunci când sunt interogați de clinicieni sau cercetători. De exemplu, membrii familiei unei persoane care s-a sinucis, poate susține faptul că acea persoană a suferit o depresie înainte, chiar dacă semnele acestui fapt sunt slabe sau inexistente. Poate e surprinzător faptul că rata depresiei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Editura IBMBOR, București, 1984, p. 173. footnote>. În acest sens, merită să fie amintit și episodul de pe drumul Damascului, când lui Saul, prigonitorul creștinilor de atunci - Sfântul Pavel, apostolul neamurilor de mai târziu -, I se arată Mântuitorul și nu-l interoghează în felul în care ne-am fi aște pptat cu toții: „Saule, Saule, de ce rigonești creștinii?”, ci „ Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”, în înțelesul că dacă cineva nește creștinii, suferă de fapt mai ales și mai întâi Martirii - exemplu de statornicie
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
stăteau lucrurile în 1995 și în 2000, la fel stau în 2003, iar în anumite privințe îmbunătățirea este evidentă. Să comparăm, mai întâi, cu ajutorul "mediilor încrucișate" din tabelul 32, percepția copiilor despre climatul școlar, în funcție de anul în care au fost interogați. Tabelul 32. Comparație a aprecierii "climatului școlar" de către elevii din ciclul 3 al școlii elementare în Franța (eșantion redresat, 1995-2003) Evoluție Generală Elevi Învățători Alți adulți Violență Cartier Agresivitate Învățământ 1995 3,94 3,66 4,20 3,86 3
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
samarinence, concubină a mai multor bărbați, devine un prototip pentru târgoveața din Bath, o pildă negativă ce ar trebui evitată, cu care totuși se identifică. Femeia noastră nu acceptă preceptul „Crede și nu cerceta”, ci, ca orice spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de aceea se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și la Boccaccio, dar de o naivitate căutată, pentru că se interoghează mereu și pretinde că nu înțelege, lăsând astfel cititorului șansa de a interpreta singur faptele care sunt surprinse în poem. Chaucer valorifică tradiția literară antică, inserând în debutul operei sale o poveste pe tema iubirii pierdute (aceea a lui Ceyx
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l provoca la confesiune. Mărturisirea devine o adevărată terapie, naratorul știa că doamna murise, dar îi oferă cavalerului șansa de a se destăinui, este delicat, sensibil, plin de compasiune. Naratorul își ascunde voit cunoștințele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
samarinence, concubină a mai multor bărbați, devine un prototip pentru târgoveața din Bath, o pildă negativă ce ar trebui evitată, cu care totuși se identifică. Femeia noastră nu acceptă preceptul „Crede și nu cerceta”, ci, ca orice spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de aceea se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și la Boccaccio, dar de o naivitate căutată, pentru că se interoghează mereu și pretinde că nu înțelege, lăsând astfel cititorului șansa de a interpreta singur faptele care sunt surprinse în poem. Chaucer valorifică tradiția literară antică, inserând în debutul operei sale o poveste pe tema iubirii pierdute (aceea a lui Ceyx
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l provoca la confesiune. Mărturisirea devine o adevărată terapie, naratorul știa că doamna murise, dar îi oferă cavalerului șansa de a se destăinui, este delicat, sensibil, plin de compasiune. Naratorul își ascunde voit cunoștințele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dintre alimentație și cancer. Cercetarea se mobilizează cotidian. În prezent este În curs de realizare un studiu al EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutritionă care se desfășoară În nouă țări. Aproape 480.000 de persoane au fost deja interogate În privința alimentației și a modului lor de viață, prelevându-li-se eșantioane sanguine spre a fi examinate ulterior. Acest studiu va permite compararea, În următorii zece ani, a subiecților la care s-a dezvoltat un cancer și a celor neafectați
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
nesfârșitele ore de muzică populară, de glumele cu efect tembelizant ale „umoriștilor” noștri, de „șezătorile” primitive ale lui Tudor Tătaru, de apostolatul obscur al lui Ion Druță, de faconda prolixă și arogant-servilă a lui Ion Gonța (un moderator care își „interoghează” invitații din spatele unor lentile fumurii), de moldovenismul rusofon al lui C. Starîș, pendulând conjunctural între Diacov și Lucinschi. Nu vom mai urmări emisiuni culturale/literare făcute pe modelul seratelor școlare, în care poeții sunt filmați în parc culegând frunze și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Nr. 4-6, 2000, p. 6, 8 sq. footnote>. În acest sens, demn de menționat este episodul de pe drumul Damascului, când lui Saul, prigonitorul creștinilor de atunci - Sfântul Pavel, apostolul neamurilor de mai târziu -, i se arată Mântuitorul și nu-l interoghează în felul în care ne-am fi așteptat cu toții: „Saule, Saule, de ce prigonești creștinii?”, ci „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”, în înțelesul că dacă cineva prigonește creștinii, suferă mai ales și mai întâi Hristos. Dar ce este de fapt un
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
a doisprezece tineri rămâne gravidă și își ucide copilul născut prematur: arestată, ea îl denunță pe amantul Cyprien și depune mărturie în fața judecătorilor din Bruges despre desfrâul nocturn al bandei naive a adamiților sau îngerilor. La rândul lui, Cyprien este interogat și pentru a se salva îi implică pe alții, mai ales pe stăpânul lui, Zenon, deja suspectat de practici sodomiste cu tânărul și chipeșul călugăr. Acum autoritățile se îndreaptă spre Zenon și vina sa de a manifesta simpatie față de tinerii
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
unele legiuni care aveau soldați creștini, după cum îi aduce la cunoștință Iustin lui Marcus Aurelius că, în legiunile sale creștinii erau numeroși și cu o anumită relevanță în cea din Melitene: I-am chemat pe cei ce se numesc creștini; interogându-i, am aflat că dânșii erau o mare mulțime. Creștinii prezenți în serviciul militar nu se revoltau și își recunoșteau dreapta îndatorire de a sluji și de a se supune cu respect împăratului, servindu-l și arătându-și în orice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei mai îndârjiți dușmani ai Romei, parții și alți regi caucazieni, convocați de el între timp. Acțiunea punitivă s-a extins și în Roma, unde, potrivit Martirologiului roman, mai mulți centurioni, care au îmbrățișat creștinismul au fost arestați (10 februarie), interogați (10 martie) și decapitați (10 iunie). Aprecierea inițială a rugăciunii soldaților de către Marcus Aurelius și autenticitatea scrisorii sale către senat este pusă la îndoială de mulți istorici chiar și astăzi. Oscilația de atitudine a acestuia între clemența față de creștini și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
S. Marcelli reproduce actele procesului unui centurion martir. Se afla într-o localitate neprecizată din provincia tingitană în timpul sărbătorii lui Maximianus (21 iulie 298) când, remușcările conștiinței, determinându-l să renunțe la viața militară, a aruncat gradele militare și armele. Interogat inițial de Fortunatus, guvernatorul provinciei, procesul s-a reluat o săptămână mai târziu; neajungând la o concluzie acesta a transmis actele superiorului său Aurelius Agricolanus, vices agens praefecti praetorio, care, reluând judecarea centurionului și întâmpinând rezistența acestuia, i-a aplicat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]