1,350 matches
-
Arghezi) Enunțurile interogative parțiale sunt mai cu seamă enunțuri-fragment, rezultând în special din marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interogative parțiale sunt mai cu seamă enunțuri-fragment, rezultând în special din marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
special din marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară ciudată mă umple de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară ciudată mă umple de sânge / oprind vânătoarea mistrețului meu?” (Șt.Aug. Doinaș) • adverbe interogative: unde, când, cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară ciudată mă umple de sânge / oprind vânătoarea mistrețului meu?” (Șt.Aug. Doinaș) • adverbe interogative: unde, când, cum, cât, încotro, de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie în același timp și a unei atitudini subiective față de conținutul mesajului. În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară ciudată mă umple de sânge / oprind vânătoarea mistrețului meu?” (Șt.Aug. Doinaș) • adverbe interogative: unde, când, cum, cât, încotro, de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie în același timp și a unei atitudini subiective față de conținutul mesajului. În enunțurile interogative parțiale, însoțește elementul interogativ principal: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fiară ciudată mă umple de sânge / oprind vânătoarea mistrețului meu?” (Șt.Aug. Doinaș) • adverbe interogative: unde, când, cum, cât, încotro, de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie în același timp și a unei atitudini subiective față de conținutul mesajului. În enunțurile interogative parțiale, însoțește elementul interogativ principal: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile Câte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când, cum, cât, încotro, de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie în același timp și a unei atitudini subiective față de conținutul mesajului. În enunțurile interogative parțiale, însoțește elementul interogativ principal: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu) În enunțurile interogative totale adverbul oare este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie în același timp și a unei atitudini subiective față de conținutul mesajului. În enunțurile interogative parțiale, însoțește elementul interogativ principal: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu) În enunțurile interogative totale adverbul oare este singurul element interogativ: „Putut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conținutul mesajului. În enunțurile interogative parțiale, însoțește elementul interogativ principal: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu) În enunțurile interogative totale adverbul oare este singurul element interogativ: „Putut-au oare-atâta dor / În noapte să se stângă Când valurile de izvor / N-au încetat să plângă?” (M. Eminescu) În limba veche avea același rol adverbul au, prezent și în poezia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elementul interogativ principal: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu) În enunțurile interogative totale adverbul oare este singurul element interogativ: „Putut-au oare-atâta dor / În noapte să se stângă Când valurile de izvor / N-au încetat să plângă?” (M. Eminescu) În limba veche avea același rol adverbul au, prezent și în poezia eminesciană, pentru caracterul său modalizator: „Au la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de izvor / N-au încetat să plângă?” (M. Eminescu) În limba veche avea același rol adverbul au, prezent și în poezia eminesciană, pentru caracterul său modalizator: „Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?” (M. Eminescu) Cel mai adesea, enunțurile interogative totale se disting de cele asertive numai prin intonație: „Îmi aduc aminte, poate / Că făcui parte din toate?” (T. Arghezi) În enunțurile analitice realizate ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu suntem lângă capiștea spoielii?” (M. Eminescu) Cel mai adesea, enunțurile interogative totale se disting de cele asertive numai prin intonație: „Îmi aduc aminte, poate / Că făcui parte din toate?” (T. Arghezi) În enunțurile analitice realizate ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne / că trăim prin imponderabil cei vii, poate să mai umble cuvânt că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul din care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Arghezi) În enunțurile analitice realizate ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne / că trăim prin imponderabil cei vii, poate să mai umble cuvânt că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuvânt că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între prezența unei intonații ascendente, interogative, sau a unor elemente interogative în planul expresiei și caracterul asertiv al planului semantic: „Nu ești îndestul de smerită, îndestul de chinuită, îndestul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între prezența unei intonații ascendente, interogative, sau a unor elemente interogative în planul expresiei și caracterul asertiv al planului semantic: „Nu ești îndestul de smerită, îndestul de chinuită, îndestul de sfâșiată?” (Al. Russo), „Și într-adevăr dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între prezența unei intonații ascendente, interogative, sau a unor elemente interogative în planul expresiei și caracterul asertiv al planului semantic: „Nu ești îndestul de smerită, îndestul de chinuită, îndestul de sfâșiată?” (Al. Russo), „Și într-adevăr dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar zice oarecum prin ea: așa voiesc să fiu eu și nu altfel, oare s-ar fi născut atâtea limbi pre pământ?” (M. Eminescu) Ca și enunțurile interogative propriu-zise, enunțurile interogative retorice sunt: 1. totale: „Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar zice oarecum prin ea: așa voiesc să fiu eu și nu altfel, oare s-ar fi născut atâtea limbi pre pământ?” (M. Eminescu) Ca și enunțurile interogative propriu-zise, enunțurile interogative retorice sunt: 1. totale: „Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii?” (M. Eminescu) 2. parțiale: „Cine mai distinge, în grimoarul orașului, în tabloul proteiform al orașului, chipul spectral al mulajului?” (B. Fox, 179) Sub aspect structural, se realizează ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de renume din comedia minciunii?” (M. Eminescu) 2. parțiale: „Cine mai distinge, în grimoarul orașului, în tabloul proteiform al orașului, chipul spectral al mulajului?” (B. Fox, 179) Sub aspect structural, se realizează ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea elementelor interogative cu adjectivul altul (alta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cine mai distinge, în grimoarul orașului, în tabloul proteiform al orașului, chipul spectral al mulajului?” (B. Fox, 179) Sub aspect structural, se realizează ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea elementelor interogative cu adjectivul altul (alta) sau cu adverbe compuse pe baza lui, eventual concomitent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al orașului, chipul spectral al mulajului?” (B. Fox, 179) Sub aspect structural, se realizează ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea elementelor interogative cu adjectivul altul (alta) sau cu adverbe compuse pe baza lui, eventual concomitent cu situarea verbului la potențial-optativ, prezent sau mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]