1,001 matches
-
a autorului) a textului nu ar fi posibilă. Lumea unui text este, conform acestei optici asupra relațiilor dintre texte, un locus unde se pun În relație enunțuri vechi cu enunțuri noi, generându-se semnificații noi. În cazul textului literar scris, intertextualitatea pare a fi un recurs necesar având În vedere situația particulară În care textul se situează În ce privește raporturile sale cu lumea - anterioară În care a fost creat. Legăturile sale cu autorul (ca element contextual crucial), cu circumstanțele lingvistice, culturale, sociale
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cel intenționat de autor. Pentru aprecierea dimensiunii unui asemenea tip de context lingvistic ne ajută Ricoeur: “Acest raport intertextual generează, prin estomparea lumii despre care se vorbește, cvasi-lumea textelor sau literatura (sublinierea autorului)<ref id = "22"> Idem </ref> . Chiar dacă prin intertextualitate se face, În general, referire doar la operele literare, extinderea fenomenului asupra textului În sens larg, așa cum rezultă din primul exemplu pe care l-am dat, este ușor de realizat și de acceptat ca validă. Putem afirma că un text
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
el trebuie să lărgească contextul prin accesarea unor texte aparținând literaturii grecești clasice, a textelor marilor tragedii grecești, a textelor homerice. Altfel, minunatele metafore ale textului poetic rămân În Întuneric. Se impune, ca o concluzie a acestui subcapitol, următoarea observație: intertextualitatea, din perspectiva funcționării ei ca un context, nu este, până la urmă, altceva decât o componentă a contextului psihologic, adică un set de ipoteze pe care interpretul le are stocate În memorie și pe care le poate accesa, mai ușor sau
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este cazul, alte texte literare în care este descris tabloul: de exemplu, se introduce și o scurtă analiză a romanului lui Katie Ward, Girl reading (2000), care descrie tot Femeie citind, Pieter Janssens Elinga. În acest mod complexul joc de intertextualitate între texte și imagini se ramifică și devine mai complex. Există mai multe fire roșii care leagă capitolele cărții. Unul dintre ele este constanța cu care scriitorii români discutați aici se referă la picturi flamande. De exemplu, alături de tabloul lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
zone de interes comun, poate deduce: a) alte relații ale operei cu mediul său germinativ; b) alte legături între personalitatea creatoare și mediu; c) alte căi de comunicare între stiluri, școli, epoci de creație 50. Solomon Marcus teoretizează conceptul de intertextualitate în artele vizuale. Articolul din numărul 5/1985 al revistei Arta face o sinteză a studiilor dedicate lecturii vizualului apărute în ultimele trei decenii (din 1950 până în 1985). Pornind de la cartea lui Rudolf Arnheim din 1954, Art and visual perception
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
5/1985 al revistei Arta face o sinteză a studiilor dedicate lecturii vizualului apărute în ultimele trei decenii (din 1950 până în 1985). Pornind de la cartea lui Rudolf Arnheim din 1954, Art and visual perception, Solomon Marcus propune două tipuri de intertextualitate vizuală: omogenă și eterogenă. Dacă intertextualitatea omogenă "rezultă din interacțiunea unei opere vizuale cu alte opere vizuale", interacțiunea eterogenă "se referă la interacțiunea vizualului cu nonvizualul"51. Articolul lui Aurelian Pavelescu despre dialogul între arte și literatură nu are veleități
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o sinteză a studiilor dedicate lecturii vizualului apărute în ultimele trei decenii (din 1950 până în 1985). Pornind de la cartea lui Rudolf Arnheim din 1954, Art and visual perception, Solomon Marcus propune două tipuri de intertextualitate vizuală: omogenă și eterogenă. Dacă intertextualitatea omogenă "rezultă din interacțiunea unei opere vizuale cu alte opere vizuale", interacțiunea eterogenă "se referă la interacțiunea vizualului cu nonvizualul"51. Articolul lui Aurelian Pavelescu despre dialogul între arte și literatură nu are veleități teoretice. Autorul se rezumă la a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
copii, în revista Arta, nr. 4/1962. Grigorescu, Dan, Sistem al artelor și sistem al judecăților critice, în revista Arta, nr. 9-10/1980. Lefter, Ion Bogdan, Vizualitatea operei lui Creangă, în revista Arta, nr. 12/1989. Marcus, Solomon, Preliminarii la intertextualitatea vizualului, în revista Arta, nr. 5/1985. Pavel, Amelia, Thomas Mann și arta plastică, în revista Arta, nr. 9/1975. Pavelescu, Aurelian, Dialog între arte și literatură, în revista Arta, nr. 11/1989. A.2. Alte lucrări analizate Bușulenga, Zoe
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
volumul The Sacred Wood: Essays on Poetry and Criticism, Alfred, A. Knopf, New York, 1921, p. 44. 50 Călin Dan, "O posibilitate de cercetare a imaginii prin text", în revista Arta, nr. 5/1984, p. 28. 51 Solomon Marcus, "Preliminarii la intertextualitatea vizualului", revista Arta, nr. 5/1985, p. 10. 52 Aurelian Pavelescu, "Dialog între arte și literatură", în revista Arta, nr. 11/1989, p. 40. 53 Florin Berindeanu, "Ut pictura poesis", în revista Arta, nr. 12/1989, p. 11. 54 Zoe
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
într-o formă sau gen (?) "european". O altă încercare majoră, în limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate", a fost făcută − în general, tot de către filologi, cei mai buni cititori ai manuscriselor accesibile deocamdată doar lor −, pentru a scoate în avanscenă mecanismul intertextualității, tipic pentru culturile medievale. La care vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă căror tipuri de scrieri și, mai ales, în ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au slăbit forța de reprezentare "literară" a multora dintre scrierile cotate foarte
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate", a fost făcută − în general, tot de către filologi, cei mai buni cititori ai manuscriselor accesibile deocamdată doar lor −, pentru a scoate în avanscenă mecanismul intertextualității, tipic pentru culturile medievale. La care vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă căror tipuri de scrieri și, mai ales, în ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au slăbit forța de reprezentare "literară" a multora dintre scrierile cotate foarte înalt, în cultura veche românească, nu copleșitor de bogată și, de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
arăta atât de interesat, cu atât mai puțin de istoria ideilor politice. Să fi simțit capcana unei metode-spirale care, de fapt, nu mai ducea nicăieri? Textele însele pesemne că au devenit neinteresante în ce privește caracterul lor unitar (care unitate impecabilă?, din moment ce intertextualitatea începe să pălească abia cu Cantemir și se "gripează" odată cu Budai-Deleanu), coerența lor indiscutabilă de până atunci și mai ales puritatea lor stilistică și de "gen". Ele se sparg precum oglinzile, iar cioburile redau fragmentar în primul rând chipul istoricului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
categorice a lui Godot - „Teatru’ a murit” -, sporovăiala celor doi reușește să adune în preajmă o serie de gură-cască, pentru ca textul să se încheie cu celebra replică din deschiderea piesei „originale” a lui Beckett. Tehnicile de punere în abis și intertextualitatea se păstrează și în scrierile mai accentuat politice, precum Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia (1998), unde trauma resimțită de Dorra, victimă a unui viol în timpul războiului, se reflectă
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
funcțiilor textuale. În acest caz, examenul mărcilor enunțării începe cu sesizarea reprezentărilor de spațiu și de timp ale persoanei. Studiul vocabularului (cîmpuri lexicale, rețele semantice, izotopii, termeni cheie și stereotipii discursive) oferă imaginea clasificărilor referențiale, iar analiza trăsăturilor dialogice, a intertextualității, a situației de comunicare și a condiției sensului determină producerea sensului în context. Ca atare, producerea sensului este înțeleasă pornind de la semnificația și de la actualizarea discursivă a mijloacelor limbii sau de la paraverbal. Deși nu există o legătură conceptuală și metodologică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
genuri. De exemplu, "dialogurile" lui Platon pot fi considerate ca o specie a discursului dialogic specific literaturii, fie ca o specie a tipului filozofic, fie ca o specie amalgamă, adică se află în condiția de binaritate discursivă. V. dialogism, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BRAHILOGIE. Definită ca procedeu retoric (figură sintactică) prin care se omite într-o comunicare o secvență deductibilă contextual, are diferite manifestări în funcție de tipul de discurs și de scopul lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mare întindere, permit, mai ales grație lecturilor de tip reticular ce devin posibile prin aplicarea instrumentelor de analiză informatizată, o revalorizare a noțiunilor centrale în analiza discursului: "discurs(ivitate)" și "text(ualitate)". V. condiții de producere, gen de discurs, interdiscurs, intertextualitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; WILLIAMS 2005; CORPUS 2009. RB COTEXT. După unii specialiști, cotextul unui element discursiv este reprezentat de vecinătățile lui textuale, adică de elementele verbale care îl preced (cotextul anterior) sau îl urmează (cotextul posterior). În acest caz, cotextul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
presupune interpretarea lor. De aceea, structura diafonică este o marcă a negocierii punctelor de vedere care caracterizează orice interacțiune, atunci cînd argumentarea este alctuită în linii generale, din enunțuri-reacție la ceea ce spune altcineva. V. cvasiindicator, dialog, dilogism, discurs repetat, interacțiune, intertextualitate, negociere, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIALECTICĂ. În înțeles etimologic, cuvîntul dialectică înseamnă "discuție, conversație cu cineva", de unde s-a ajuns la accepțiunea de formă particulară de dialog între doi parteneri, ale căror schimburi de opinii sînt orientate spre cercetarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se confruntă a n a l i z a d i s c u r s u l u i și, de aceea, solicită antrenarea noțiunilor descriptive împrumutate, de cele mai multe ori, de la teoria enunțului. V. diafonie, dialog, discurs raportat, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIDACTICISM. Termenul didacticism desemnează caracterul pe care îl pot avea unele tipuri/forme de discurs, altele decît cele destinate a instrui, a transmite cunoștințe, într-un cadru instituționalizat. Astfel, se poate vorbi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a l i z e i d i s c u r s u l u i, didascalia prezintă particularitatea de a fi un discurs complementar ale cărui raporturi cu discursul dramatic sînt evidente, dar nu întotdeauna esențiale. V. intertext, intertextualitate. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante aparente ale aceleiași limbi în cadrul unei comunități lingvistice concret determinate. Pusă în circulație în secolul al XIX-lea în domeniul elenisticii, prin studiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la nivelul textului, ci și la nivelul enunțului, în perspectiva psihanalitică a lui J. Lacan asupra subiectului, în definirea discursului însuși ca discurs de relaționare (astfel, disocierea interacțiunii discursurilor de funcționarea interdiscursivă devine imposibilă). V. dialogism, discurs raportat, ghilimele, interdiscurs, intertextualitate, polifonie. MAINGUENEAU 1991; AUTHIER-REVUZ 1995; VION 1998; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB ETOS. În mod obișnuit, prin etos se înțelege caracterul comun al unui grup de indivizi care aparțin aceleiași societăți, aceasta presupunînd că acest caracter este în principiu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; CRUSE 2006; BUSSMANN 2008. RN HIPERTEXTUALITATE. Potrivit lui G. Genette, pentru studiul literaturii și pentru studiul oricărui alt tip de discurs, este necesară noțiunea "hipertextualității", care unește perspectiva structurală cu cea istorică, realizînd o formă specifică de intertextualitate în cadrul căruia un text (un hipertext) este construit prin transformarea sau imitarea altui text (ca în pastișă, parodie, traducere etc.) și din paratext (un hipertext), adică un ansamblu de indicații (unele de forma enunțurilor) cu funcție pragmatică care însoțesc textul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între persoane care aparțin unor grupuri culturale diferite, însă, discuția despre relații interculturale poate fi considerată redundantă: interculturalitatea implică în mod definitoriu interacțiunea. Dacă ar fi să considerăm interculturalitatea o mulțime matematică (și un concept operațional, în același timp) și intertextualitatea la fel (dar și o funcție), rezultatul intersectării celor două ar fi mulțimea reprezentată de inferențele nerezolvate, luate în discuție de cercetările asupra comunicării interculturale. Acest domeniu este abordat din multiple puncte de vedere, printre care se remarcă: perspectiva antropologiei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
permanentă în care sînt dirijate competențele formațiunii discursive. D. Maingueneau, în 1984, propune o nouă perspectivă teoretică asupra interdiscursului, relaționîndu-l cu alte trei noțiuni: univers discursiv, cîmpuri discursive, spații discursive. M. Angenot definește mai tîrziu interdiscursul drept o alternativă a intertextualității care vrea să depășească textocentrismul studiilor literare. Încă o perioadă de timp însă, interdiscursul va fi perceput ca fiind materializat și constituit din elemente de discurs enunțate, pronunțate. În 2002, D. Maingueneau și P. Charaudeau definesc interdiscursul atît în sens
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interpretarea enunțului Fumatul interzis ca reprezentînd o interdicție, Maingueneau enumeră toți factorii implicați în perceperea mesajului ca atare și concluzionează că sîntem înconjurați de un interdiscurs, de un ansamblu imens de alte discursuri. J.-M. Adam teoretizează noțiunile "interdiscurs" și "intertextualitate", în 2006, revizuind la rîndul său genealogia interdiscursului, pe care îl repune în contextul de origine, definindu-l drept un regim general al relațiilor dintre discursuri, o formă a acestor relații fiind intertextualitatea. În opinia sa, sistemul de concepte al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
J.-M. Adam teoretizează noțiunile "interdiscurs" și "intertextualitate", în 2006, revizuind la rîndul său genealogia interdiscursului, pe care îl repune în contextul de origine, definindu-l drept un regim general al relațiilor dintre discursuri, o formă a acestor relații fiind intertextualitatea. În opinia sa, sistemul de concepte al Școlii franceze de a n a l i z a d i s c u r s u l u i poate fi rezumat de triada interdiscurs, intradiscurs, preconstruct, în forma unui aisberg
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]