1,743 matches
-
Îți permite să Întrevezi mai multe rezultate posibile. N-aveam decît să Încerc experiența și vom vedea rezultatul. Doar nu era să renunț la efort sub pretextul că la sfîrșit mă așteptau răspunsuri dezamăgitoare. Doar nu era să mă las intimidat multă vreme de probabilistul meu amator. Am avut ocazia să vorbesc despre acest aspect cîteva luni mai tîrziu cu un matematician pe care l-am Întîlnit În casa unui prieten. M-am ferit să-i spun că sursa mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
schimbată și îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite aici! Pentru tine! continuă Zoia arătându-i o icoană și veche reprezentându-i pe Fecioara Maria și pe pruncul Hristos. Temându-se de o farsă, intimidată de strălucirea foițelor de aur, Lilia refuză să o ia. ă Este în regulă, insistă Zoia. Este plătită. Toate sunt plătite. ă Dar cum? șopti Lilia, înfricoșată de răspuns. Zoia puse icoana jos. Merse înspre colțul îndepărtat al camerei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vagabond să dispară după colț. șaptezeci și nouă, optzeci, optzeci și unu... Când dădu și el colțul, vagabondul nu mai era de văzut. Optezeci și doi... Canalul îl scoase pe Nevski Propspect de-a lungul Catedralei Kazan, iar acesta fu intimidat de lărgimea și prosperitatea străzii. Avea senzația că vântul care spulbera strada îl va distruge și pe el și că doar cei bogați, înfășurați în blănuri, i se puteau împotrivi, asa că hotărî să se adăpostească sub coloanele Catedralei Kazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Salitov îl surprinse pe Porfiri zâmbind. Lua-te-ar naiba, Porfiri Petrovici! ă Îmi cer iertare. Am fost rău, recunosc. Dar cu bună știință. Vreau să o înspăimânți - pe Lilia Ivanovna - pe curvă, așa cum îi spui dumneata. Vreau să o intimidezi cum n-ai mai intimidat pe nimeni până acuma. Apoi, când îți voi spune, să o lași în seama mea. Porfiri arătă spre cadoul cumpărat pentru fiica Liliei. După aia, las-o în seama mea. ă Oare te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zâmbind. Lua-te-ar naiba, Porfiri Petrovici! ă Îmi cer iertare. Am fost rău, recunosc. Dar cu bună știință. Vreau să o înspăimânți - pe Lilia Ivanovna - pe curvă, așa cum îi spui dumneata. Vreau să o intimidezi cum n-ai mai intimidat pe nimeni până acuma. Apoi, când îți voi spune, să o lași în seama mea. Porfiri arătă spre cadoul cumpărat pentru fiica Liliei. După aia, las-o în seama mea. ă Oare te-ai gândit vreodată, Porfiri Petrovici, că metodele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
porcării numai ca să-l înfurii; își făcea cruce și sfârșea prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase care mă auzeau se speriau de mine: „Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu”, vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doctorilor le era frică de el. Arhiva fiind pe mâna lui, la discreția lui, putea să măsluiască orice, ori să divulge unele lucruri neplăcute. Era de ajuns să scape o vorbă, bârfitori existau destui în azil. O asemenea perspectivă îi intimida și chiar îi înfricoșa pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtându-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bună sau nu? Să știi că pot folosi și alte metode dacă ești căpățânos”. „De pildă?” s-a grozăvit Dinu. „De pildă, te bat până-ți ies gărgăunii din cap”, l-a lămurit, prompt, frate-său. Dar nu s-a intimidat. N-a luat în serios amenințarea. „Ei, nu zău, l-a înfruntat el. Încearcă numai dacă vrei s-o încasezi”. În clipa următoare s-a petrecut ceva neașteptat. Maică-sa a venit în spatele lui și i-a prins mâinile, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă așa o văduvă, una cu gura spurcată care nu se intimidase de dușmănia pescarilor. Se pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. „De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia. Aparținea unei categorii de neînțeles. Eram convins că n-aș fi știut ce să discut cu ea și chiar acest simplu amănunt, care mă intimida, era de ajuns ca să mă țină deoparte. N-am suportat să fiu în inferioritate față de o femeie. Așa s-a făcut că Laura era pentru mine ca o plantă exotică. O priveam cu oarecare curiozitate fără să mă atragă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dimineață, am fost trimis la dumneata pentru analize. — Cine te-a trimis? a întrebat ea încurcată. Am vrut să-i răspund firesc: „Aristide”. Dar ceva m-a împins în ultima clipă să fac pe miratul: „Cum cine?” Doream s-o intimidez arătându-i cu câtă familiaritate vorbeam eu despre taine atât de importante: „Bătrânul. N-ai aflat că l-am vizitat în sala cu oglinzi?” Mă așteptam s-o văd fâstâcită și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: „Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?” am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să dispară ca să nu-l observăm și mi-am dat seama că ne spionase. În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. „Și zici că te plimbi, canalie bătrână?” Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. „Ce, domnule sculptor, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu sunt cel ce sunt, Îmi spune cu un surâs ce nu mai are nimic omenesc. E-adevărat, asta a fost Întotdeauna tehnica lor: uneori ei Își neagă lor Înșile propria existență, alteori proclamă puterea ordinului lor pentru a-l intimida pe cel neștiutor. Noi suntem mereu altceva decât credeți voi, fii ai lui Belial (zice acum acest seducător de suverani). Dar tu, Saint-Germain... — De unde știi că sunt eu cu-adevărat? Îl Întreb tulburat. Surâde amenințător: — M-ai cunoscut În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cadoului stingher, așezat strategic la unul din capete. Fran se întrebă pentru o clipă dacă mama ei nu era deranjată de modul în care Camilla preluase subtil toate pregătirile. Nu spusese nimic, dar poate că Phyllis era pur și simplu intimidată de atitudinea de mare doamnă a Camillei sau poate că povestea cu tatăl ei o afectase mai mult decât ar fi vrut să recunoască, așa că era bucuroasă să lase totul în grija altcuiva. — Da, își dădu Fran silința să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar. Și bandiții își au scara lor de valori. E o cinste mult mai mare în a cotonogi un luptător renumit, de exemplu, decât în a intimida un elev de liceu. Poziția lui Nishino în bandă avea să crească după ce-l bătea pe acest tip enorm, care arăta ca un bou. Și un punct în plus câștigat ar fi fost dat de faptul că omul era străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e un fost student de-al meu. S-a purtat cam aspru cu femeia care mi-a dat veștile. — Asasin?... Endō? Simțea un nod în gât. Mai auzise el de Endō. Cu două luni în urmă, când banda lui Hoshino intimidase un om de afaceri, brutalizându-l, fotografia lui Endō apăruse în ziare și în revistele săptămânale. Privirea lui întunecată, în care se citea un nihilism total, se întipărise adânc în memoria lui Takamori. O oră mai târziu, Takamori însoțit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
clasă și Închidea ușa. Mergînd pe coridor către biroul ei, ea nu scoase nici un cuvînt, iar dacă aș fi fost ceva mai mare sau dacă aș fi avut ceva mai multă Încredere În mine, sau dacă nu m-ar fi intimidat atît de tare, aș fi oprit-o și aș fi rugat-o să mă scutească de chinuri și să-mi spună imediat ce se petrecea, dar n-am făcut asta. Mi-am tîrșit picioarele alături de ea, cu ochii În pămînt, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întruchiparea inocenței Înseși. — Nu mă lua pe mine cu „ce e?“, zice Michael, iar vocea lui nu e cea cu care m-am obișnuit, ci una puternică și fermă, de judecător, cea pe care o folosește la serviciu, cea care intimidează și sperie, care-i asigură reputația de avocat de frunte. Ți-am spus că Ellie o să se supere. Ți-am spus că nu e treaba ta, că Ellie va dori să-și facă singură cumpărăturile, dar tu ai ținut morțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-o pe Lisa. Pentru că, nu numai că știe să gătească minunat, dar e și o femeie superbă. Serios. Dacă n-ar fi de treabă, aș urî-o. Chiar și așa, mi-a luat ceva timp să nu mă mai simt intimidată de ea. Cu părul ei blond ușor decolorat și picioarele care parcă nu se mai termină, scoase În evidență de ghetele Manolo Blahnik, cu toc de zece, pe care le poartă mereu (chiar și cînd merge În parc!), Lisa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Slavă Domnului că nu trebuie să merg. De cîteva săptămîni nu mai știu cu ce să mă Îmbrac și singurul motiv pentru care aș fi mers ar fi fost certitudinea că voi toți țineți morțiș. Urăsc restaurantele la modă. Mă intimidează la culme și mă fac să mă simt inferioară. Pe mine mă apucă rîsul. — De ce n-ai refuzat din capul locului, cînd Lisa a sugerat ideea asta? — Mi-am zis că tot o să ne distrăm, dar aș prefera să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
arăți atît de sexy și de strălucitoare cînd abia s-a crăpat de ziuă? Eu de ce nu pot să arăt așa? Zi-mi și mie care e secretul! Lisa Începe să rîdă, iar eu mă relaxez. Ce prostie să fiu intimidată de o prietenă ca ea. Trecem cu toții prin zona de control, apoi mergem În sala de așteptare. Bărbații au grijă de cei mici, iar noi trei mergem la librărie ca să ne luăm ceva de citit pe plajă, apoi la duty-free
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Unele sînt cu Amy și Lisa, unele doar cu Lisa, În mărime naturală și Înrămate artistic În cadre negre și subțiri. Toate lucrurile din apartamentul Lisei sînt strident de pline de gust, stil și eleganță. La Început, asta m-a intimidat, ca și persoana ei, de altfel, dar știu că firea ei trece dincolo de aparanțele acestea și, de cînd a plecat Dan, m-am apropiat mai mult de Lisa și sînt conștientă că ea Înțelege prin ce trec Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am închipuit ca pe un taur gata de atac. L-a măsurat pe Garibaldo și i-a spus: - Așadar, tu ești taumaturgul? Cel care crede că e mai tare decât cei mai buni medici ai Bizanțului? Călugărul nu s-a intimidat și, în timp ce eu și Giuliano făceam temenele, a rămas drept și neabătut. Nu și-a plecat nici ochii, ceea ce l-a iritat pe Heraclion, care a continuat: - Un zdrențăros bătrân lipsit de maniere! Garibaldo, calm și abia șoptit, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]