1,281 matches
-
a eu-lui ca res cogitans. Acțiunea de surprinderea a cogito-ului nu este posibilă decât pentru spiritul care se Întoarce asupra lui Însuși, care se reflectează pe sine, și - notabilă diferență - se surprinde și se afirmă pe el Însuși. În această introspecție, Dumnezeu nu este prezent spiritului decât sub forma unei idei care Își dovedește singură gradul de obiectivitate. Abia În acest fel recunoaștem În ideea despre Dumnezeu o realitate care nu poate fi produsă de către spirit - deci nu aparține domeniului res
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nu suportă poltroneria și teatrul pe care simte că toți, în Franța, îl joacă. „Iubesc totul, în afară de om. Când mă gândesc la el, văd roșu înaintea ochilor” (I, 350), spune la un moment dat. Altundeva: „Ca orice individ condamnat la introspecție, urăsc omul. Căci prea l-am cunoscut în profunzime ca să-mi permit, în ce-l privește, luxul celei mai mici iluzii” (III, 136). Peste câteva pagini: „Orice prezență umană îmi inspiră, în funcție de dispoziție, jenă sau groază. Niciodată nu mă simt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ecranizare propriu-zisă, ci un film de autor. Atras de substanța dramatică densă a sursei literare, de permanenta alternare a realului cu irealul, de sugestiile onirice și investigațiile în subconștient, Alexa Visarion a dezvoltat trama originară adăugînd personaje, relații cu epoca, introspecții -, convertind o poveste din lumea satului de la sfîrșitul veacului trecut într-o pagină de cinematograf modern, ale cărei semnificații depășesc cazul de avariție și de alienare al personajului central, Stavrache, vorbind despre alienarea unei lumi scrie Călin Căliman în "Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
esențializat. Măreția simplității. Filmul reprezintă o mărturie a propriilor obsesii ale regizorului, după cum recunoștea într-un interviu. Privit din acest unghi, pare a fi opera unui moralist clasic, presupunând o acută conștiință a eului, dar și practica absolut necesară a introspecției: În personajul principal am încercat să realizez o materializare a ideii de zbucium uman continuu și nedefinit. Stavrache este o stare de neliniște ascunsă în mine, o chestionare a existenței, a dorinței de a fi noi înșine și, în același
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în sfera problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de Lovinescu a fost agorá scriitorilor care năzuiau să se delimiteze de convențiile artistice tradiționale, să depășească orizontul limitativ al problematicii rurale și sentimentalismul minor. În lirică se explorează orizonturile interioare și limitele limbajului (poezia ermetică), în proză se cultivă introspecția, analiza conștientului, a subconștientului. În critica literară, se au în vedere nu analizele reci, conceptualizate, ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a lecturilor stratificate (critică impresionistă). - Reprezentanți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Emil Botta, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vedere al unui personajnarator sau personaj focali zator. - Realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al perso najului (ce vede, ce aude, ce gândește eroul - perspectiva „avec“). - Se relatează „evenimente“ interioare, utilizânduse tehnici analitice directe (auto scopie/introspecție, monolog interior/confesiune, frecvente în proza de analiză psihologică). Perspectiva externă („din exterior“/focalizare externă) este semnalată prin faptul că: - Naratorul se situează în perspectiva de observator obiectiv, imparțial, al eveni mentelor. - Naratorul „știe“ mai puțin decât personajele, surprinzândule doar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
timpul obiectiv și durata interioară. Personajele noului roman sunt relativizate, dilematice, atipice, indeterminate uneori („personajul indirect“), contradictorii alteori. Identitatea și existența lor se construiesc treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă, internă, a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen trarea viziunii/perspectivă „pulverizată“, multiplă). Rezultanta este o construcție imprevizibilă, aparent dezechilibrată, cu inserții, discontinuități, paralelisme, suprapu neri; discursul, frecvent anticalofil, este, de cele mai multe ori, homodiegetic (literatura autenticității, romanul experienței), dar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
război), Mihail Sebas tian (De două mii de ani, Cum am devenit huligan), Anton Holban (O moarte care nu dove dește nimic, Ioana), Max Blecher (Întâmplări din irealitatea imediată) ș.a. Formulele narative pe care le preferă acești scriitori sunt: confesiunea, ca introspecție lucidă aplicată propriei experiențe interioare, și jurnalul, ca mărturie a experienței trăite nemijlocit (adesea comentat dintro perspectivă temporală ulterioară). Alte „dovezi“ care validează autenti citatea unor experiențe definitorii (iubirea, prietenia, războiul, boala, moartea etc.) sunt documentele nonficționale inserate în text
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
momente semnificative pe care memoria afectivă lea „decupat“ din realitatea trăită. Item 2: prezentarea, prin referire la romanul ales, a patru elemente de structură și de compoziție Urmărind fluxul conștiinței personajului narator, caracterizat prin luciditate, prin profun zimea necruțătoare a introspecției, romanul se construiește imprevizibil, cu o compoziție aparent fragmentată în cele două părți (însumând 13 capitole), cu o structură narativă complexă, reunind două planuri supraetajate. Planul conștiinței personajului narator, Ștefan Gheorghidiu, dezvăluie o realitate interioară care ființează în durată subiectivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga secvență contribuie la caracterizarea indirectă a protagonistului (prin luciditatea introspecției și forța sentimentelor, prin limbaj neologic și comportament), reliefând apartenența la tipologia intelectualului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea scrierii unui jurnal la vârsta adolescenței Sugestii de rezolvare: IPOTEZĂ: În opinia mea, a scrie un jurnal adolescentin poate fi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu luciditatea extremă, cu gustul experienței cognitive și morale. Aflat întro febrilă căutare a valorilor existențiale, Allan descoperă adevărata iubire, carei realcătuiește ființa după modelul marilor pasionați. Elanul pur al iubirii este însă permanent cenzurat de luciditate, de o continuă introspecție analitică. Această trăire duală nul va ajuta însă să se rupă de sub fascinația iubirii imposibile. Pe de altă parte, Maitreyi este o „armonie de antinomii, femeie și mit, simbolul sacrificiului în iubire“ (Pompiliu Constantinescu). Brahmana poetă și filozof cu prestigiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Metzger, ci se mulează după aceasta. Romantismul viziunii lui Dilthey reiese limpede chiar din felul în care el definește teoria cunoașterii, pe care o socotește "psihologie în mișcare": "Ea se deplasează în funcție de un scop determinat și-și are fundamentul în introspecție, care înțelege fără distorsiuni întreaga situație a vieții sufletești: valabilitatea universală, adevărul, realitatea sunt determinate, conform sensului lor, abia pe baza acestei situații"144. Consecința imediată a unei asemenea viziuni am și anticipat-o: relativizarea categoriilor are ca efect relativizarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe ideea romantică de istoricitate: "Ca și pozitivismul lui Comte, care spunea că <<o concepție oarecare nu poate fi bine cunoscută decât prin istoria ei>>, gândirea lui Dilthey ia ca organ de cunoaștere a omului orizontul obiectiv al istoriei, nu introspecția subiectivă. <<Omul se cunoaște pe sine în istorie, niciodată în introspecție>>213. <<Istoricitatea>> este esența omului, care de aceea nu poate fi statică. <<Totalitatea naturii omului este numai în istorie>>"214 . În legătură cu aceste afirmații subliniem că M. Florian trece totuși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spunea că <<o concepție oarecare nu poate fi bine cunoscută decât prin istoria ei>>, gândirea lui Dilthey ia ca organ de cunoaștere a omului orizontul obiectiv al istoriei, nu introspecția subiectivă. <<Omul se cunoaște pe sine în istorie, niciodată în introspecție>>213. <<Istoricitatea>> este esența omului, care de aceea nu poate fi statică. <<Totalitatea naturii omului este numai în istorie>>"214 . În legătură cu aceste afirmații subliniem că M. Florian trece totuși cu vederea cel puțin o deosebire esențială, relevantă pentru înțelegerea celor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
celui de-al doilea este doar logic (vezi și cap. III, 1B). 144 W. Dilthey, Gesammelte Schriften, V, pp. 151-152 (apud A. Metzger, op. cit., p. 44). Erwin Hufnagel explică în felul următor raportul stabilit de Dilthey între teoria cunoașterii și introspecție (Selbstbesinnung): Teoria cunoașterii "nu poate renunța la dimensiunea de fundamentare și de diferențiere pe care o oferă psihologia [pentru științele spiritului], tot așa cum psihologia nu poate să se dispenseze de caracterul nemijlocit al datelor furnizate subiectului pe cale psihică, fapt pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dimensiunea de fundamentare și de diferențiere pe care o oferă psihologia [pentru științele spiritului], tot așa cum psihologia nu poate să se dispenseze de caracterul nemijlocit al datelor furnizate subiectului pe cale psihică, fapt pe care Dilthey îl sintetizează în conceptul de introspecție" (op. cit., p. 11) 145 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 343. 146 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 53. 147 Theobald Ziegler, Die geistigen und sozialen Strömungen des XIX. Jahrhunderts, Berlin, Georg Bondi, 1911, p. 356. 148 Cu romanticii ne situăm
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui Dilthey pare a intra în contradicție cu o alta, pe care abia am citat-o: cea referitoare la faptul că teoria cunoașterii "își are fundamentul în introspecție". Aici este vorba însă despre introspecția pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui Dilthey pare a intra în contradicție cu o alta, pe care abia am citat-o: cea referitoare la faptul că teoria cunoașterii "își are fundamentul în introspecție". Aici este vorba însă despre introspecția pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
introspecția pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția obiectivată prin raportare la ceilalți (Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul caută în acest fel să împace încă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
personal, fără relevanță, ci ea ne deschide calea spre înțelegerea întregului. Ca atare, nu socotim că "trăirea" poate fi interpretată ca un simplu fenomen accidental, "pur psihologic-spiritual, sau restrâns biografic". Distincția operată în nota anterioară în legătură cu cele două tipuri de introspecție, comentariile despre conceptul de pars pro toto (vezi III, 1B) și despre caracterul transcendental al conceptului de trăire, precum și trimiterile la corelațiile lui obiective (vezi III, 3), ne oferă destule argumente ca să privim cu circumspecție obiecțiile ce i-au fost
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
111. Sensul istoriei "se edifică din imensa diversitate a valorilor umane, după cum nexusul cauzal se edifică din aceeași diversitate de intercondiționări". În acest context, Dilthey îi reproșează filozofiei istoriei faptul că "în loc să se slujească de metodele analizei istorice și de introspecție (care prin natura ei este tot analitică), aceasta rămâne la niște reprezentări generale, care ori stabilesc impresia integrală lăsată de procesul istoric universal sub forma unei abrevieri de tipul unei esențe, ori concep această imagine concentrată, pornind de la un principiu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
urmare, indiferent cum procedează fie inductiv, fie deductiv -, filozofia istoriei nu oferă un răspuns satisfăcător în ceea ce privește sensul istoriei. Reproșul lui Dilthey nu are totuși temei dacă ne întrebăm ce soluție ar putea aduce recursul la "metodele analizei istorice" sau la "introspecție", atâta vreme cât după propria-i mărturisire "legea universală a progresului" ne rămâne oricum inaccesibilă. De altfel, în Das Wesen der Philosophie, atunci când se referă la "formarea conceptelor în științele spiritului" și subliniază "intercondiționarea permanentă dintre trăire și concept", Dilthey accentuează faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Vezi și IV, 3. 87 Ibid., p. 96. Același autor remarcă, de altfel, faptul că Dilthey utilizează conceptul de Selbstbesinnung "în sensul cuprinzător al termenului clasic-filozofic de , care reunește în sine cunoștința teoretică și cunoștința practică". Drept urmare, "reflecția de sine", introspecția cum am tradus noi acest concept "nu are nimic <<subiectivist>> în sine" (vezi și I, nota 213), "ci este doar expresie a faptului că științele spiritului sunt, în sens riguros, atât științe teoretice cât și practice" (ibid., p. 97). Iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sine" (vezi și I, nota 213), "ci este doar expresie a faptului că științele spiritului sunt, în sens riguros, atât științe teoretice cât și practice" (ibid., p. 97). Iar cum știm că teoria cunoașterii își are, pentru Dilthey, "fundamentul în introspecție" (vezi I, 3E), constatăm că pornind tocmai de la această accepțiune a conceptului de Selbstbesinnung, Riedel plasează "critica rațiunii istorice" a lui Dilthey "între rațiunea teoretică și cea practică" (după cum am arătat în I, 3F). 88 De altfel, subcapitolul în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]