4,202 matches
-
bietului Maro și cât de tulburată îi era privirea, am încercat să i-o urmăresc, uimit de faptul că își concentra atenția numai și numai asupra brațului meu stâng. Încet, m-am uitat într-acolo. Cutremurătoarea durere a revenit subit, inundându-mă. Unul dintre participanții la cenaclu, un tânăr de numai douăzeci și ceva de ani, cu niște dinți de cel puțin treizeci de centimetri lungime (fără nici o exagerare), tocmai își înfipsese dantura în brațul meu, rupând din el o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a înghițit miliardele de clipe scurse?... În timp ce eu mă chinui inutil cu astfel de întrebări, lumina pe care am întrezărit-o izbucnind în negura cosmică de-afară pare să crească în intensitate pe minut ce trece, nu-mi explic cum, inundând avanpostul morții în care mă aflu întemnițat, bucurându-l ca niciodată până acum cu lumina unui soare pe care nu-l merită. Ce anume să fac în această situație? Ce poate fi făcut? Se pare că nici corpului nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în sine, dar se ridică și „un baraj între senzația interioară și manifestarea exterioară a acesteia“, adică între percepție și semnul ei. Astfel, printr-un artificiu, eroul obține un spațiu vidat de timp, de sensibilitate și de senzații, un spațiu inundat de lumină. Dar nu este vorba de lumina lină, divină, despre care se știe că nu trebuie „ținută sub obroc“, ci de lumina tăioasă și otrăvită a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea din robinetul deschis și care, căzând pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunete subțiri; aveau un ritm atât de dezordonat încât părea că o găină se plimbă pe coardele unei harfe. Peste șapte ore, trebuia să mă întâlnesc cu Sonia, și bucuria și nerăbdarea de a o vedea din nou m-au inundat cu atâta proaspătă putere, încât mi-am dat seama că n-am să pot dormi. „Asta-i trădare“ îmi spuneam eu, amintindu-mi de noaptea care trecuse; dar, cu oricâtă sinceritate și insistență încercam să alătur acest cuvânt de sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i aceea muzică“ șoptesc buzele mele. În gât, toată bucuria se strânge într-un ghem care saltă isteric. „Muzica este reprezentarea fonică a sentimentului mișcării și, în același timp, a mișcării sentimentului.“ Buzele mele repetă, șoptesc la nesfârșit aceste cuvinte. Inundat de fericire, pătrund în sensul lor, tot mai mult, tot mai adânc. Vreau să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină de pe marginea fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care tușește, tremură tot. În primele secunde nici măcar nu încearcă să-și revină, să refacă în sine starea de dinainte, ci se lasă inundat de dorința irepresibilă pe care a încercat-o cu o clipă înainte: de a-l distruge, de a-l lovi pe acest domn care tușește atât de mult și de exasperant. Și mă întreb: care este cauza sălbăticirii atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu pata întunecată a umbrei mele în mijloc, și intru în curte. Luna e acum undeva sus, în spatele meu. Poarta înaltă, masivă se întinde ca un câmp negru de-a lungul curții. Doar în locul unde sfârșește gardul grădinii totul este inundat de o lumină verde, sticloasă. În raza acestei lumini mi se face frig. După ce urc scările de la cerdac, mă opresc. Pe ușa grea, minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Faptul că îi știa acolo, îi dădea un sentiment de liniște. Un val cald de dragoste pentru cei doi îl cuprinse. Probabil că soția sa adormise și ea pentru că nu reacționă la atingerea lui. Ploaia continua să cadă în rafale inundând parbrizul. Oftă încetișor și se concentră mai departe asupra drumului. O săptămână după botez, socrii își luaseră rămas bun și plecaseră acasă la ei. Simion Pop trebuia să se întoarcă la serviciu, la conducerea secției de poliție din Baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se tot mai repede de el. Îngrozit, se răsuci pe călcâie și o rupse la fugă prin galerie. Călcă pe una din traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
subțiase de loc, zări o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul, asta se vedea acolo. Desigur că cineva din tabără se trezise și mai pusese lemne peste vatră. Fără îndoială că remarcaseră lipsa lui Burcilă și poate că și pe a sa. Țiganii erau puși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de seamă. Ce să aud? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe Boris îl trecură fiori reci pe spinare când o văzuse prelingându-se de-a lungul peretelui de sub el. Întinse mâna într-un gest reflex și pipăi sticla de la geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerului ori poate mîntuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care-și ferea ochii pînă n-avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca-ntr-o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, pînă la gît, amețindu-l cu o blîndă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce-i biciuiau ochii ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
podeaua de lemn. I se părea că sub picioarele lui se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să Îl Îmboldească la acțiune. Când redeschise ochii, chilia era inundată de lumină. Se uită În jur, cu mintea Încă Încețoșată, Încercând să socotească după Înălțimea soarelui cât timp se scursese. Astrul trecuse deja de culme și Începea să coboare spre apus. Se ridică brusc, Încercând să Își pună În ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Uzinei, unde inginerii se străduiesc să descopere cum să aducă mai mulți bani patronului lor. În dreapta parcului lenevește un râu îngust și sinuos, Guerlante, al cărui nume spune multe despre cursul său încetinit, cu vârtejuri și flori de nufăr. Apa inundă totul. Parcul Castelului e ca o mare țesătură îmbibată. Ierburile cresc fără încetare. Un loc făcut să atragă răul. E ceea ce i s-a întâmplat lui Clălis Destinat: totul s-a terminat în trei săptămâni, între prima vizită a doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încredere, scoteam chiloții tetra repede, îi amesteca juriul într-o pungă de plastic, pungile erau viața mamelor noastre - banii, cheile și pungile, zicea femeia de serviciu de la scara blocului nostru - fără chiloți simțeam aerul rece, un altfel de aer îmi inunda burtica, sexul, toate mi se contractau într-un mod curios și cald (așa pățeam mai târziu, când mă pregăteam să intru în scenă, la mine, totul se concentrează și acum în sex). Eram gata de atac. Le depășeam ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai spune fetei, în timp ce el începe să se dezbrace, inaugurăm?, ea roșește cumplit, vreau la baie, du-te, că o să intru și eu după tine. Se iubesc cu disperare, fiecare știe doar el de ce, fiecare are alte motive, i-a inundat o tristețe amară pe care nu o poate ascunde nici unul din ei. Fata e tânără și frumoasă, seamănă cu Anita!!!, gândește el și transpiră ciudat, trupul ei subțire și lung seamănă cu un altul, are mirosul unei promisiuni făcute demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate din geantă un pix și scrie pe un capăt de hârtie, sus, cu litere mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa și o așază peste scris. Acuma se vede. Și o inundă o frică pe care nu o avusese la intrare, se întoarce pe vârful tenișilor albi, iese din birou, apoi, din secretariat, închide ușa repede. Tina Mulțumesc. Da, tu, copilă, ca nimeni altcineva de pe lumea asta. Mi-e dor! Pe vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În patul salvator, o iubește cumva în ciudă, apăsat, ține ochii închiși, repetă aproape dușmănos: zâno!... ca și cum ar fi spus „ștoarfo”. Ești caldă și transpiri ca ea, miroși ca ea... Când îl simte, Tina transpiră, nu se poate controla, o inundă o căldură și transpiră mirositor, ce mirosuri mai ai!, îi spune mereu Maestrul, o singură femeie m-a mai iubit așa... nu ți-am povestit niciodată de Anita? — Mi-ai scris într-un mail, odată... și Tina se încordează deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca un măr copt, o femeie pe care nu poți să o satisfaci, o nebună, își spune el, uitându-se lung la fată, o vede pe scaun cum își mișcă mereu curul ăla mare, încercând să se rezolve singură, îl inundă imaginea unei zile în care s-ar putea să o bată cumplit cu cureaua, o și aude mereu suspinând: ce vină am eu că nu sunt așa cum ți-ai imaginat tu că sunt, nu mai vreau, nu te mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de Moldovă, venise să îmi cânte un bocet de la Cristești, când îi povestisem în amănunt cum a murit fata aia, jelise încet la urechea mea, mirosea a lapte când m-a lipit de ea, un miros de demult m-a inundat și m-a mai liniștit, dar bocetul era teribil: Omule-pomule/ Nu te milui,/ Nu te jelui,/ Bucură-te, bucură/ Că rădăcina ta,/ murind în pământ,/ A prins în cer și în lutul tău,/ S-a încurcat/ De unde a venit,/ În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
VII. PAHARUL CU APĂ 2005 a fost anul apelor și al căldurilor. În aprilie, România trecuse prin inundațiile din Timiș, peste două luni urmaseră cele din Moldova, cineva spusese că nu se impune starea de urgență, e ridicol pentru 1% inundați să declarăm stare de urgență!!!, dar apa învinsese lumea. Loredana a văzut la televizor nesfârșite șiruri de sate acoperite de apă, undeva pe lângă Siret, pe acoperișul unei case care de-abia se ținea din cauza vântului și a apelor, rămăsese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]