8,675 matches
-
luase pe neașteptate un concediu și plecase de acasă. Fără nici o altă explicație, decît că nu se simțea prea bine. Naggie răsfoia ultimul număr al revistei Întîmplări adevărate și vedea titlurile ca prin vis. Adunase Între timp o veritabilă și inutilă colecție, acum abandonată pe unul din rafturile din debara. Chiar În dimineața aceea Bill Îi spusese că vor trebui să se despartă. În primul moment, asta Îi aminti de articolul „Ne-am plictisit căsătoriți, ne-am iubit divorțați“, citit mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu două-trei picături de ulei faci minuni, îi mai vorbești puțin înainte s-o pui la loc. Atît îți cere, o dată pe săptămînă, nu e un capăt de țară, i se pare Angelinei, acum chiar că încep să mă simt inutilă, recunoaște, ce fac eu e muncă de fîță, ifoseală, pierdere de timp, plictis, dar n-am încotro, încearcă să-și facă curaj. Nu-i adevărat, o contrazice Tușica, de asta o să te convingi singură mai repede decît îți imaginezi. Cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întreagă de șacali i-au pus deja gînd rău. Trebuie să fii însă de acord că după primii ani ai Geniului la cîrma țării, manevrele lui liberale te-au cam demoralizat, multă vreme ai avut impresia că desfășori o muncă inutilă care n-o să-și atingă niciodată scopul. Toate acțiunile sale vizavi de lumea occidentală au pus pe jar Uniunea Sovietică și țările Tratatului de la Varșovia, au dat cu tifla celor care nu credeau într-un viitor democratic al României. În timp ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i-se sub șezut, v ați dat seama de asta, nu? — E prima dată cînd conspirăm la dumneavoastră acasă, constată Petrică cu emoție în glas. — Moment istoric, domnilor, zice Sena, dacă n am fi avut pana de benzină, cine știe ce lucruri inutile am fi făcut cu toții la ora asta, se gîndește. — Cu toate astea, zice Monte Cristo, liniștea asta nu-mi convine, trebuia să mergem pînă la capăt, să încercăm să dăm noi tonul dacă pîrliții de moldoveni n-au fost în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În lume au deja o experiență bogată În renunțări. Numele se Învârt și ele Într-un spațiu foarte mic al imaginației, deseori neeexistând. Buletine, fișe de școlarizare, fișe medicale, toate intră În categoria abandonului, a renunțării și a inutilității, cum inutilă este ființa lor. Antoniu și Kawabata locuiesc pe ,,strada Păpădiei,, , numărul 8, o zonă ceva mai retrasă a acestui ;,cartier,, sumbru. Cei doi au ocupat ,,locuința,, acum cinci ani când un cloșard ca și ei, alcoolic Înrăit, a murit intoxicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și chiar dacă acest lucru s-ar fi Întâmplat, nimic din existența ei materială nu ar fi fost clintit nici măcar cu un deget. De aceea Îi dădea libertatea să-și facă ori de câte ori avea nevoie propriul program, nu-l sâcâia cu Întrebări inutile și se bucura cu multă demnitate de avantajele unei vieți Îndestulate și de calitatea ei de mamă pe care o credea cel mai important lucru de pe lume. Trecuseră câteva săptămâni și dragostea lui Ben creștea În intensitate ca un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o implore să renuțe, dar știa că cineva Îi urmărea fetei fiecare mișcare simțindu-se proprietarul de drept al ei. Ben Începuse să povestească câtorva prieteni apropiați ce se Întâmpla cu el, dar nu primise decât ironii, zâmbete și sfaturi inutile În situația dată. Într-una din nopți, când chinurile și suferința Îi răscoleau lui Ben mintea și trupul, i s-a făcut un dor cumplit de trupul ei fragil. Se hotărâse să-i spună cât de mult o iubește, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și corurile de cerșetori care mișună cu iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate, pe toți cei care Își apără viața, apărându-se de fapt de ea. Inutilii și dezmoșteniții. Ție, Antoniu, Dumnezeu ți-a dat ceva ce nu a dat multor oameni: Când nu ai mai iubit, ai Înlocuit iubirea cu rutina mizeriei și cu patima autodeposedării. Ai făcut din amintiri o baltă murdară În care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și mă mir și acum, gândindu-mă la el, de ce nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să nu se ivească discuții aprinse și inutile. Era un om simplu, cu o mare putere de transfigurare și cu un enorm bun simț. Se purta bărbătește, și-mi dădea și mie curaj. În felul lui, a fost până la moarte un luptător. A luptat cu himerele. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Georgie, o încăpere mare, dezordonată, în același timp dormitor și cameră de zi, care dădea spre o alee nu departe de Covent Garden, era plină de lucruri pe care i le dăruisem eu. Duceam de mult timp o bătălie inutilă cu lipsa cruntă de bun-gust a lui Georgie. Numeroasele reproduceri după pictori italieni, prespapieruri franțuzești, obiecte decorative aduse din Derby, Worcester, Coleport, Spode, Copeland și alte mărunțișuri - căci rareori se întâmpla să nu-i aduc ceva când veneam la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Undeva în sufletul tău nu se poate să nu fii amărât și revoltat. Cred că ți-ar face bine să tragi câteva înjurături zdravene. Tot sufletul mi-e plin de amărăciune, am spus. Cu revolta însă e altă poveste. E inutilă. N-am putea să vorbim despre altceva? — Să știi că eu și Alexander suntem alături de tine, spuse Rosemary. O să căutăm un apartament pentru tine și o să te ajutăm să te muți, iar apoi, dacă vrei, am să vin să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
l-aș fi luat puțin la întrebări. I-aș fi cerut niște explicații. — Ei, ce explicații să-mi dea? am răspuns. Nu uita că sunt bun prieten cu Palmer. A-i pune întrebări e o treabă aproape imposibilă și totodată inutilă. — Și Antonia e fericită? — E însăși întruchiparea fericirii. Sunt tentat să spun acum că mie nu mi-a plăcut Palmer niciodată, zise Alexander oftând. E doar copia unei ființe omenești: excelent finisată, minunat colorată, dar, de fapt, doar o copie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de întuneric pe care nu-l puteau străpunge. Am pornit-o pe Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu era ceață. — Trenul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar fi bine să-mi uit haina mai des. Scoțând ambalajul, smulse o țigară și adăugă: Și acum? La naiba, fă ce făceai și pân-acum și pe mine scutește-mă. Îți dau un singur sfat: să nu faci confidențe inutile nimănui. Am urmărit vasul până când acesta dispăru În spatele muzeelor, gândindu-mă că a trecut ceva timp de când n-o mai văzusem pe femeia despre care amintea Anton. Ne despărțisem cu un an Înainte să Încep să vizitez Hotelul Kreuzer, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
barbă strălucind scurt, argintiu. Trebuie să fi fost rămășițe de la clientul precedent, un profesor cu o chelie accentuată, care, cu un sfert de oră În urmă, indicase spre capul său și se pronunțase: — Estetica standard, Kretschmer. Scapă-mă de biologia inutilă! Parcă mi-ar fi citit gândurile, bărbierul Îmi așeză pe spate o palmă alinătoare. Cu toate acestea, Înainte să mă relaxez, acesta mă apucă de părul din creștet și, ținându-l ca pe un trofeu, despică În același timp aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o glumă, dar se pare că doar el o aprecia. Dar Înainte de asta, cred c-ar trebui să schimbăm două-trei vorbe. Doar tu cu mine. Și cu ofițerul Pieplack. ca Între bărbați, știi. M-am uitat la el. Fără restricții inutile, Îmi explică. Cine știe? Poate se aranjează să rămâi În orașul nostru, ce zici? Își frecă mâinile cu privirea optmistă a cuiva care tocmai a Împărtășit câteva vești bune. Nu sunt sigur... Dar o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un ziar, prima pagină tremura Încet. Nu exista nici un risc să fiu văzut, cu atât mai puțin să mă identifice mai târziu, dacă poliția l-ar fi interogat. Chair dacă eforturile mele de mă deghiza s-au dovedit a fi inutile, mă simțeam ușurat. Cu Încrederea restabilită, am urcat scările cu pași repezi și mărunți, un toc după altul. Hotelul părea evacuat. Unde te uitai, nici o voce, nici o mișcare. Când am ajuns la etajul doi, n-am luat-o la stânga, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la colțul străzii un pachet de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-a spus nimeni asta până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ales: trebuia să coboare la Viena sau Budapesta. Ar fi fost riscant să călătorească mai departe. Apoi și-l aminti la procesul Kamnetz, deplin conștient că nici un juriu nu-l va condamna pe acuzat și totuși depunându-și primejdioasa mărturie inutilă, În timp ce Hartep aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi ea și se Întrebă pentru un moment dacă nu cumva, În spatele acestui calm, nu stătea deja În boxă cu tovarășii lui, rostindu-și pledoaria cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de frig. Chiar și ostentația hainei lui de blană i se părea Înduioșătoare, pentru că era totalmente inutilă. Nu-i putea pune În ordine sumele și nici nu-i putea Încălzi degetele. Coral deschise ușa și intră. El Își ridică fața și zâmbi, dar munca Îl absorbi. Ea simți nevoia să-i ia hârtia din față și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înapoi În geantă, laolaltă cu dălțile, levierul, șperaclul și cutiuța cu piper. Renunță fără să se mai gândească nici măcar o secundă la una din cele mai ușoare spargeri din cariera lui, dar asta era mândria lui, nu-și asuma riscuri inutile. Nu fusese prins niciodată. Uneori lucrase cu parteneri și partenerii Îi fuseseră prinși, dar aceștia nu-i purtau sâmbetele. Recunoșteau natura extraordinară a palmaresului lui Josef și mergeau la pușcărie cu mândria că el scăpase, iar după aceea Îl arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bilet? Nu voia să lase nici o dovadă În urma lui și chiar Îi trecu prin minte s-o orbească pe Anna cu una din dălți, așa Încât aceasta să nu-l poată identifica. A fost doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mascarada era pe terminate, pentru că acesta Încetase să mai acorde vreo atenție Întrebărilor. Dădea din cap și sughița fără Încetare. Colonelul Hartep păstra aparențele de justiție dintr-o bunătate genuină. Nu avea scrupule, dar nici nu voia să chinuiască omul inutil. Dacă ar fi fost posibil, i-ar fi lăsat doctorului Czinner câteva firimituri de speranță până la sfârșit. Maiorul Petkovici avea permanent obiecții. Știa la fel de bine ca oricare altul care va fi deznodământul procesului, dar era hotărât să-i dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]