2,606 matches
-
în fața unui stat condus de femeile din harem și de cămătari din Bizanț. Nu e până astăzi popor care ține câtuși de puțin la demnitatea sa care, contrar poate din rațiuni politice mișcării slave, să nu fi manifestat totuși simpatii "involuntare " pentru Serbia, sau să fi păstrat cel puțin tăcerea. Cele mai vehemente organe "germane" au atacat pe ruși și panslavismul, dar n-au apărat pe turci. Distinguendum est. Numai două neamuri s-au asociat în lauda turcilor, maghiari[i] și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
daca un copil nu-și poate analiza o noțiune nu-i un semn că n-o are, precum daca un om nu-și poate esplica mistuirea nu-i un semn că nu mistuie. Abstracția, formarea de noțiuni e o funcție involuntară a creierului, cum mistuirea e o funcție involuntară a stomacului. Și orice abstracție e o noțiune în sens logic, căci logica nu garantează deloc că noțiunea e dreaptă sau nu. Aceasta-i treaba cercetării, nu a logicei. ["DIN COMBINAREA TERMINILOR
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noțiune nu-i un semn că n-o are, precum daca un om nu-și poate esplica mistuirea nu-i un semn că nu mistuie. Abstracția, formarea de noțiuni e o funcție involuntară a creierului, cum mistuirea e o funcție involuntară a stomacului. Și orice abstracție e o noțiune în sens logic, căci logica nu garantează deloc că noțiunea e dreaptă sau nu. Aceasta-i treaba cercetării, nu a logicei. ["DIN COMBINAREA TERMINILOR... "] 2269 Din combinarea terminilor figurele silogistice vor trebui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
adâncul sufletului care era adevărul. Ceea ce știa deja despre mine, vreau să spun ce știa cu adevărat, era îndeajuns de bine pus la punct, căci îi dădusem de bună voie o groază de informații. Involuntar. Însă și viclenia ei era involuntară, acea minte suspicioasă și vicleană pe care o are o fată bogată. Și apoi, o dată ce ai hotărât ceva irevocabil, înseamnă asta oare că nu ți-e o frică albastră că ai putea să greșești? Chiar și Thea, cu convingerile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în spital? îngînă Mihai involuntar. Cum adică? rămîne Muraru cu paharul în aer, eliminînd orice bănuială că ar fi beat. Mă consideri în stare să recurg la un gest barbar?! Ia mai du-te naibii!" se înfurie Mihai, ridicîndu-se brusc. Te rog! se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
văzu pe Gabriel, își miji ochii și o privi cu un zâmbet vag amuzat. Gabriel, pradă unor emoții amestecate, îi făcu un gest iritat cu mâna. Sprâncenele i se încruntaseră, dar nu-și putea împiedica buzele să schițeze un zâmbet involuntar, ca un spasm nervos. George McCaffrey fusese scutit de vizita fratelui său Brian, întrucât plecase de acasă înainte de sosirea acestuia. George telefonase la spital și aflase că Stella se simțea „destul de bine“. Pornise de acasă, dar se dusese în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mantie. Între ghearele încârligate, netăiate de o sută de ani atârna, bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi... Apoi, Fratele clintește zăvorașul, îl eliberează brusc, se zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până acum vreun text despre filmele lui Van Sant care să fie cât mai apropiat de spiritul lor. La Paranoid Park știu că cineastul a spart foarte mult acțiunea romanului inspirator, transformând-o într-una nelineară. Miezul poveștii este crima involuntară comisă de un adolescent skater care într-o seară, apărându-se de paznicul unei gări (se urcase într-un tren), îl împinge fără să vrea în fața trenului care circula pe linia vecină. În zilele următoare vine un polițist la liceul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Junimea încoace. Pericolul unui studiu precum cel al Alexandrei Tomiță stă, de obicei, sau în prea multe generalizări completate de „înfierare“ viscerală, lipsită de exemplu concret, sau în rătăcirea stingheră, fără direcție, printre sute, mii de exemple pline de umor involuntar. Invenție a filologului Edgar Papu, protocronismul a devenit în 1974 un concept repede îmbrățișat de o întreagă pleiadă de adoratori naționaliști ai regimului Ceaușescu. Foarte simplu spus, românii le făcuseră pe toate înainte: de la muzică (doar pe meleagurile noastre a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere al realității, trebuie să mărturisesc o ignorare involuntară, nu exista pur și simplu, era supramodalitatea instinctuală a ființei de a simți, ca un dat accesibil, apropierea Anei. Dar ce-a fost, gândeam, cu visul acela - căci vis a fost - sau fața unei realități nebănuite, ființând deasupra noastră. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care neurologul american Oliver Sacks l-a descris astfel În The Man Who Mistook His Wife for a Hat: „un exces de energie nervoasă și o mare bogăție de mișcări și comportamente bizare - ticuri, smucituri, afectări, strîmbături, zgomote, Înjurături, imitații involuntare și tot felul de gesturi forțate...“ Mai mult, În cazul anumitor indivizi, tulburările de percepție au evoluat spre faze delirante, Încît, pentru a-i readuce În simțiri, forțele de ordine s-au văzut nevoite să-i ude din cînd În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
face carieră și astăzi în presa românească de informație. Mult mai eficientă și mai potrivită ar fi această anchetă în paginile de umor, câtă vreme răspunsurile celor intervievați ar dezvălui lacune grave de cultură generală, percepții eronate, expresii ridicole. Umorul involuntar este irezistibil. Pentru a obține cel mai bun efect, avem nevoie de o întrebare „montată” abil. Spre exemplu, ca să adormim vigilența interlocutorului și să-i distragem atenția putem utiliza o întrebare cum ar fi: „V-ar place o croazieră de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
plin de subiecte grase poate fi Tribunalul, unde vom găsi, sub rezerva sentinței definitive, cele mai trăsnite infracțiuni sau cele mai neașteptate divorțuri. Urmează apoi Spitalul de urgență. Aici ne așteaptă subiectele din zona faptului divers: accidente casnice stupide, otrăviri involuntare etc. Nu ne vom ocupa în mod special de sursele confidențiale, câtă vreme ele stau sub semnul totalei discreții. În orice caz, aceste surse trebuie atent protejate de către ziarist, chiar cu riscul unor consecințe penale, așa cum s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rețelelor sociale). De asemenea, tot în această secțiune a lucrării este abordată problema contagiunii sociale, prin avansarea a două modele explicative (al coeziunii și al echivalenței structurale). În capitolul 4 discut despre problemele pe care le implică participarea voluntară sau involuntară a indivizilor în diverse relații de schimb (direct, reciproc, generalizat). Sunt abordate probleme precum asimetria informațională, impactul reputației asupra dinamicii schimburilor, puterea și dependența indivizilor în raporturile de schimb. O atenție deosebită acord unui fenomen imanent oricărui tip de schimb
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
uluitoare sinteză pe o direcție ascendentă pe care o oferă occidentul întregii cunoașteri științifice și nu numai. Totul este sinteză, corelație, împrumut valorificat, cărora lumea noastră le-a oferit o direcție. Lévi-Strauss discută chiar despre o strategie comună a civilizațiilor, involuntară, atunci când explică minunea apariției lumii noastre 194. Poate cea mai mare contribuție a creștinismului la apariția capitalismului și lumii civilizate o constituie faptul că ne-a oferit o direcție, un sens existențial și de acțiune umană. Direcția pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-l numim civilizație, depinde de numărul și diversitatea culturilor împreună cu care elaborează - cel mai adesea involuntar - o strategie comună"3. Civilizația este rezultatul unor evoluții, dar la rândul său și ea rezultă ca urmare a unei colaborări, a unui ,,parteneriat" involuntar între civilizații și culturi diferite. Strauss exemplifică cele afirmate cu Europa finalului de Ev Mediu care era un amestec de influențe și tradiții: greacă, latină, germanică, anglo-saxonă, arabă și chineză. Izolarea este marele dușman al evoluției și marea șansă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-l numim civilizație, depinde de numărul și diversitatea culturilor împreună cu care elaborează - cel mai adesea involuntar - o strategie comună"105. Civilizația este rezultatul unor evoluții, dar la rândul său și ea rezultă ca urmare a unei colaborări, a unui ,,parteneriat" involuntar între civilizații și culturi diferite. Strauss exemplifică cele afirmate cu Europa finalului de Ev Mediu care era un amestec de influențe și tradiții: greacă, latină, germanică, anglo-saxonă, arabă și chineză. Izolarea este marele dușman al evoluției și marea șansă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și frumosul. Demonstrația noastră s-ar dovedi și mai convingătoare, dacă am introduce noțiunile de anima și persona. Acestea vor fi speculate la momentul oportun, când vom discuta statutul personajelor din Patul lui Procust. Să constatăm, deocamdată, existența unei remitologizări involuntare, rezultat al deschiderii inconștientului creator către lumea imaginarului. Așa explică Gilbert Durand "efigiile" mistice și poetice ale genialității lui Rembrandt: "În geniul lui Rembrandt există o "remitologizare" spontană care e semnul efuziunii mistice sau cel puțin poetice: obiectele și făpturile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o femeie."124 Motivele, Fred Vasilescu nu ni le va expune niciodată (și Nicolae Manolescu este îndreptățit să presupună că eroul e incapabil să ne explice și să își explice drama) pentru bunul motiv că obsesiile inconștientului, prin caracterul lor involuntar, sunt imposibil de conceptualizat. Donjuanismul, pe care îl afișează, nu are drept scop decât să stârnească gelozia d-nei T.; ar însemna să îl acuzăm pe erou de sadism. E vorba de cu totul altceva: seducătorul e masca sub care Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sentimente; h) cunoașterea pozițiilor fundamentale și capacitatea de a opera cu acestea. în funcție de aceste elemente ale psihomotricității se pot identifica mai multe tipuri de tulburări, dintre care cele mai importante sunt: 1. Tulburări de expresie motrice: a) sincineziile - mișcări simetrice involuntare ale părții opuse care însoțesc mișcările voluntare ale părții active; b) paratoniile - ticurile și mișcările ritmice; c) tulburări de dominanță cerebrală - dispraxiile (mișcări lipsite de coerență și îndemânare, cu implicații grave în special în activitățile grafice școlare). 2. Tulburări care
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
romancier inspirat al lumii provinciale. Este vorba de scrisori vechi, dosare, ordonanțe, caiete cu însemnări de la începutul secolului al XX-lea, pe care autorul le reproduce fără alte comentarii. Reale sau imaginare, documentele sunt sugestive prin culoare și umorul lor involuntar. O ordonanță din 1904 a primăriei arată că este cu desăvârșire interzis birjarilor și automobiliștilor să meargă pe străzile orașului „cu iuțeală mai mare decât treapătul mic al cailor, iar la colțul stradelor la pas”. Cu două săptămâni înainte de Lăsata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
din pricina ambianței patriarhale în care se petrece acțiunea. În al doilea rând, pentru că și modul narațiunii despre iubirea dintre protagoniști, Matei și Dora, este unul liniștit, chiar dacă nu lipsesc, cum semnalează Ov. S. Crohmălniceanu, proustiene răsturnări cronologice datorate capriciilor memoriei involuntare. Dincolo de acest plan, drama are loc la înălțimea esențelor. Ca și în jurnal, în Matei Iliescu P. încorporează idei, face din ele substanța unei educații sentimentale de tip flaubertian. Față de acest mod de a trata iubirea, reproșul adus de același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
responsabilităților individuale și de grup”, „a generat forme diferite de rezistență ce i-a fost dintru început consubstanțială în modul cel mai natural. Puterea comunistă a generat practici absurde, ce au creat, la rândul lor, prin servitute voluntară, dar și involuntară, realități superlative, grotești, la care individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]