1,040 matches
-
fiului său, pe care îl pregătea să-i ia locul în sat sau în altă parte. Adeseori însă, preoții se recrutau și din rândurile dascălilor sau cantorilor care dovedeau sârguință și pricepere în tipicul bisericesc. În cazul când aceștia erau iobagi, trebuiau să se răscumpere în prealabil din iobăgie, plătind în acest scop o anumită sumă de bani domnului de pământ pe proprietatea căruia trudea. Preoții se alegeau de către obștea satului, cu aprobarea stăpânilor, care-i recomandau pentru hirotonire. Uneori protopopii
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
ca slujitorii bisericii fiind scutiți de sarcinile militare, nu se admitea ca pentru un „post” să fie scutite două sau mai multe persoane, deoarece „"...cu scutirea mai multor persoane, numai pătimește înalta slujbă".” Până în anul 1659, preoții aveau statut de iobagi, fiind lipsiți de avere personală și erau obligați de a da zeciuială preoților străini. Abia după anul 1659 ei au fost scutiți de taxe și de alte sarcini iobăgești cu condiția să îmbrățișeze preceptele calvine. De altfel, tot urmând scopuri
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
Bethlen, mai apoi alți urmași ai săi la tronul Transilvaniei, au acordat unele imunități preoților în funcție. Aceste facilități explică de unde pornea dorința multor români de a îmbrățișa cariera preoțească și, deci, numărul mare al preoților din satele ardelene. Ca iobagi, preoții lucrau câmpul în rând cu enoriașii lor și doar îmbrăcămintea și portul bărbii îi deosebeau de aceștia. Preoții nu aveau dreptul de a primi nimic de la credincioși în schimbul serviciilor duhovnicești prestate ci, dimpotrivă, erau împovărați cu taxe de toate
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
maghiare. Dar drepturile românilor nu erau drepturi scrise, pentru că ele nu proveneau de la regii unguri, ci erau mai vechi decât stăpânirea maghiară. Din această cauză, drepturile țăranilor români au fost încălcate și, treptat, crescând puterea clasei nobiliare, ei au devenit iobagi, șerbi sau jeleri. Prin „dreptul românilor”, populația românească avea privilegiul de a-și alege conducătorii - cnejii de sat sau de vale și voievozii de sate. Aceștia îi reprezentau în fața stăpânirii. Românii aveau dreptul de a-și alege judecătorii și de
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07767. Se pare că satul Stolna a luat ființă prin stabilirea aici (într-o poiană mai la nord de vatra satului de astăzi) a unei familii de iobagi români, care au fugit de pe moșia grofului din Vlaha în secolul al XIV-lea. Localitatea este atestată documentar în 1448 cu numele Sztholna când aparținea de capitlul de Alba-Iulia. Sunt pomeniți iobagii Miklos și Bálint , ulterior numele apare ortografiat: Sztona
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
vatra satului de astăzi) a unei familii de iobagi români, care au fugit de pe moșia grofului din Vlaha în secolul al XIV-lea. Localitatea este atestată documentar în 1448 cu numele Sztholna când aparținea de capitlul de Alba-Iulia. Sunt pomeniți iobagii Miklos și Bálint , ulterior numele apare ortografiat: Sztona 1733, Stolna 1750, Sztolna 1805, Sztoje 1850, Sztolna/ Stoiea, 1854. Denumirea Stolna este de origine slavă. Dicționarul explicativ al limbii române dă următoarea definiție cuvântului stolnă, cu etimologie necunoscută: excavație orizontală sau
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
Șeful administrației comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către însuși împăratul Iosif al II-lea. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie 1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloșca și Crișan, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniu, care au refuzat să se opună răsculaților. Proprietatea castelului s-a transmis prin nobilimea maghiară, pentru că spre sfârșitul dominației maghiare asupra Transilvaniei să treacă în fine în proprietatea lui Carol Hunyady, care a stăpânit domeniul Săvârșin până la moartea
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
comitantese. Ca urmare a dezvoltării agriculturii, comerțului, meșteșugurilor și nu în ultimul rând a apartenenței satului la așa numitul „Pământ crăiesc”, ca parte al domeniului feudal al Tălmaciului, obștile sătești încep să se destrame. Locuitorii liberi au devenit „"iobagiones castri"” (iobagi ai cetății) cu certe obligații militare în apărarea marginilor feudei de la Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu. Pe lângă obligațiile militare, racovicenii erau obligați și la plata diferitelor taxe, atât față de oficialitățile locale sau superioare cât și față de cele bisericești. Principalele taxe
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
o săptămână din trei în extrasezonul muncilor agricole și „cât era nevoie” în perioadele de vârf ale acestora; transporturi și cărăușii; încartiruirea și întreținerea oastei; de "crâșmărit"; obligații militare etc. Din punct de vedere al componenței sociale, în sat trăiau: "iobagi", dotați cu „sesii iobăgești” în suprafață de 10-15 jugăre; "jeleri" fără sesii, dar obligați să presteze și ei anumite „robote”; "plăieși" ce erau obligați a păzi granițele țării; "pușcași", "curieri" și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în administrație civilă a Racoviței, racovicenii s-au trezit în fața unor autorități ostile lor, care nu au uitat atitudinea grănicerilor în anii revoluției din 1848. Astfel că prin dezmembrarea Scaunului filial al Tălmaciului de la „"Fundul regesc"”, racovicenii au fost declarați iobagi și li s-a luat dreptul de folosință avut până atunci asupra „munților revendicați”. Odată cu instaurarea dualismului austro-ungar în 1867, situația racovicenilor a cunoscut o înrăutățire progresivă pe plan social-economic. Ea își găsește expresia în „Jălania” pe care Eforia școlară
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a casei lui Cloșca se află ridicată din 1967 o mică placă comemorativă cu textul: ""În acest loc a fost casa în care a trăit Ioan Oargă Cloșca, tovarăș de luptă al lui Horea și Crișan în marea răscoală a iobagilor din Transilvania de la 1784, tras pe roată în februarie 1785. Glorie eternă martirilor neamului! 1967"" La ridicarea casei memoriale s-a încercat ca aceasta să fie cât mai apropiată de cea în care a trăit Cloșca. Casa în care a
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
clar că acoperișul inițial era de paie. Faptul că în interior casa era lipită cu lut sugerează că bărnele puteau fi rotunde și încheiate probabil cu chetori cu capete afară. Din aceste date esențiale reiese drept o casă obișnuită de iobag din Apuseni de la mijlocul secolului 18.
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
rândul nobilimii decât dacă trec la catolicism. In aceste condiții, “multe familii de cneji ori trec munții către Valahia sau Moldova”, ori dacă rămân decad și ajung într-o primă fază în rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi). Familiile rămase care au trecut la catolicism „au dat familii mari aristocrației maghiare”. Un astfel de exemplu este familia Dragfi. Ea coboară din Dragoș al Moldovei. In momentul în care urmașii lui Dragoș au fost alungați din Moldova de
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
de care au profitat și ortodocșii). Înainte de domnia lui (temporară), pe aceste teritorii a regatului ungar (dominat de regi catolici Habsburgi) a fost aplicat principiul "„Cuius regio eius religio”", adică țărănimea care locuia pe teritoriul domniei unui nobil (mai ales iobagii și jelerii, dar uneori și țăranii liberi) au fost convertiți forțat (prin lege) la confesiunea stăpânului teritoriului respectiv.<br> Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
confesiunea stăpânului teritoriului respectiv.<br> Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia stăpânului lor feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană, unde țăranii (inclusiv iobagii) au beneficiat și ei, deja de mult timp, de libertatea religioasă - de exemplu iobagii maghiari, secui, români sau sași nu erau forțați să treacă la catolicism, calvinism, lutheranism sau unitarianism, chiar dacă stăpânul domeniului aparținea la una dintre aceste biserici și
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia stăpânului lor feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană, unde țăranii (inclusiv iobagii) au beneficiat și ei, deja de mult timp, de libertatea religioasă - de exemplu iobagii maghiari, secui, români sau sași nu erau forțați să treacă la catolicism, calvinism, lutheranism sau unitarianism, chiar dacă stăpânul domeniului aparținea la una dintre aceste biserici și aveau dreptul de a ridica biserică proprie pe pământul stăpânului lor.<br> În urma deciziilor
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
mai puțin de un an voievod al Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești. Acest episod istoric a fost adesea descris în literatura istorică de vulgarizare ca o tentativă de unire a țărilor române, dar în realitate, Mihai Viteazul (care a legat iobagii români de glie și nu s-a preocupat decât de interesele nobilimii) a acțional excluziv din motivele politice ale vremii, și nu există nici-o dovadă că ar fi avut vre-un motiv de conștiință națională (care în acea vreme exista
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Miliției Naționale Grănicerești", încheiat la data de 13 octombrie 1761, a fost aprobat la data de 16 aprilie 1762 de către împărăteasa Maria Terezia cu toată împotrivirea nobilimii și a aristocrației cărora, acestă măsură urma să îi lipsească de mii de iobagi, fără a lua în considerare teama față de urmările înarmării românilor. Dorința iobăgimii de emancipare a determinat inițial un mare aflux spre punctele de recrutare. Pe parcursul anului 1763 au avut loc mai multe incidente legate de organizarea regimentelor grănicerești. În data
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
maghiară, numit după Sfântul Martin Nyárádszentmárton. Valea este menționată în 1470, Vărgata, Vadu și Grâușorul apar în documente în 1567. Aceste localități erau populate la început de secuii libertini, dar cu apariția categoriilor sociale încă din secolul al XVI-lea iobagii și jelerii au deținut majoritatea, deși loturile se aflau în mâinile nobililor mici și mijlocii. După revoluția din 1848 păturile sociale au fost desființate, iar populația a trecut printr-o transformare radicală socio-culturală și economică. Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Vărgata, Mureș () [Corola-website/Science/310665_a_311994]
-
din Turnu Roșu (Porcești). În urma acestuia, la 19 martie 1701, o dată cu hirotonirea lui Atanasie la Viena, împăratul Leopold dă a doua sa diplomă în privința unirii, prin care se reînnoia recunoașterea drepturilor acordate uniților, de data aceasta scutințele privind și pe iobagii români. În cea mai mare parte a lor, prevederile diplomelor leopoldine au rămas doar simple promisiuni, împotriva transpunerii lor în practică ridicându-se nu numai cele trei națiuni recepte ci și guvernul ardelean, deoarece în urma aplicării lor, o mare parte
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Florianu datează ca an al construcției bisericii în 1675, în perioada de domnie a principelui calvin Mihai Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679. Conscripția „părții iobăgite” a satului din anul 1765 menționează că iobagii au acoperit o treime din cheltuielile efectuate cu ocazia zidirii bisericii, două treimi fiind suportate de către iobagii „părții scăunale” pe teritoriul căruia se afla biserica. Deși mențiunile sunt certe, posibilitatea ca iobagii racoviceni să-și fi putut ridica o astfel
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679. Conscripția „părții iobăgite” a satului din anul 1765 menționează că iobagii au acoperit o treime din cheltuielile efectuate cu ocazia zidirii bisericii, două treimi fiind suportate de către iobagii „părții scăunale” pe teritoriul căruia se afla biserica. Deși mențiunile sunt certe, posibilitatea ca iobagii racoviceni să-și fi putut ridica o astfel de biserică în acea perioadă, pare greu de acceptat din următoarelor motive: Epoca în care s-a
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
iobăgite” a satului din anul 1765 menționează că iobagii au acoperit o treime din cheltuielile efectuate cu ocazia zidirii bisericii, două treimi fiind suportate de către iobagii „părții scăunale” pe teritoriul căruia se afla biserica. Deși mențiunile sunt certe, posibilitatea ca iobagii racoviceni să-și fi putut ridica o astfel de biserică în acea perioadă, pare greu de acceptat din următoarelor motive: Epoca în care s-a edificat biserica este cunoscută pentru construirea unor biserici în sudul Transilvaniei cu sprijin direct de peste
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
fiului său, pe care îl pregătea să-i ia locul în sat sau în altă parte. Adeseori însă, preoții se recrutau și din rândurile dascălilor sau cantorilor care dovedeau sârguință și pricepere în tipicul bisericesc. În cazul când aceștia erau iobagi, trebuiau să se răscumpere în prealabil din iobăgie, plătind în acest scop o anumită sumă de bani domnului de pământ pe proprietatea căruia trudeau. Preoții se alegeau de către obștea satului, cu aprobarea stăpânilor, care-i recomandau pentru hirotonire. Uneori protopopii
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
ocupații sau particularități fizice, după porecle etc., practic neexistând nici un criteriu uniform și definitiv în domeniul denominației personale. Referiri stricte la Racovița se găsesc în conscripțiile din secolele XVII și XVIII, în care se întâlnesc în mod frecvent nume de iobagi sub forma: Toma Badiului, Crulia Paraschivului, Cîndea Chilinii, Marin țiganul, Onia lui Vasilie etc. Tot în această perioadă a fost frecvent fenomenul de schimbare a funcției numelor, din prenume în nume de familie sau chiar supranume și invers. Acestei situații
Graiul comunei Racovița () [Corola-website/Science/309771_a_311100]