3,301 matches
-
189 p. 49. "Botanică românească "(selecție din articole publicate de S. Fl. Marian în periodice), ediție îngrijită, cuvânt înainte și note de Antoaneta Olteanu, Editura "Paideia", București, 2000, 155 p. 50. "Sărbătorile la români. Studiu etnografic", I-II-III, ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Grai și" "suflet - Cultura Națională", București, 2001, 222 + 216 + 244 p. 51. "Cromatica poporului român", p. 9-54 din volumul S. Fl. Marian, Tudor Pamfile, Mihai Lupescu - "Cromatica poporului român", ediție îngrijită, prefață și note de Petre Florea, Colecția
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
Cluj-Napoca, 2003, 344 p. 53. "Poesii poporale din Bucovina. Balade române culese și corese de...", ediție în facsimil îngrijită de Aura Brădățan, Editura "Lidana", Suceava, 2007, 109+III p. 54. "Sărbătorile la români", vol. I-II-III, ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura "Saeculum I.O"., București, 2011, 367 + 335 + 399 p. A colaborat de-a lungul vieții la: În municipiul Suceava, pe Aleea Simion Florea Marian nr. 4, se găsește Casa memorială „Simion Florea Marian”, ce reprezintă un muzeu organizat
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
fugit la Capua de teama ca Sichelgaita, despre care se zvonea că l-ar fi otrăvit pe Guiscard, să nu facă același lucru și cu el. O altă presupunere ar putea fi că Boemund intenționa să se alieze cu principele Iordan Drengot de Capua, în contextul alianței existente între Roger Borsa și unchiul său, contele Roger de Sicilia, care asigurase recunoașterea lui Borsa încă din septembrie. Bohemond, având sprijinul celor din Capua, s-a răsculat împotriva fratelui său vitreg și a
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Lipovu este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Lipovu (reședința) și Lipovu de Sus. Cătunul Lipovu a apărut pe hartă în Valea Teiului, toponim existent și astăzi în pădurea Radovanului. După Iorgu Iordan denumirea ar proveni de la slavonul "Lipa", ("tei"), iar alte versiuni nu se justifică. Lipovu este încă din anul 1569. Numele îi vine de la pădurea de tei care înconjoară locul unde a existat așezarea inițială. Iorgu Iordan precizează etimologia slavonă a
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
pădurea Radovanului. După Iorgu Iordan denumirea ar proveni de la slavonul "Lipa", ("tei"), iar alte versiuni nu se justifică. Lipovu este încă din anul 1569. Numele îi vine de la pădurea de tei care înconjoară locul unde a existat așezarea inițială. Iorgu Iordan precizează etimologia slavonă a Lipovului de la Lipa - tei. Multe secole numele localității s-a referit la mai multe sate: Lipovu Românesc, Lipovu Români, Țuțuroaie, Lipovu de Sus. După 1815, când pe harta țării a apărut un alt sat și a
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
s-au înțeles în secret asupra împărțirii de după război a Imperiului Otoman în zone de influență prin Acordul Sykes-Picot din 1916. Inițial, cele două teritorii au fost separate de o graniță ce se întindea aproape ca o linie dreaptă, de la Iordan la Iran. În orice caz, descoperirea petrolului în regiunea Mosul puțin înainte de sfârșitul războiului, a dus la o altă negociere cu Franța în 1918, prin care această regiune a fost cedeată 'Zonei B', adică zonei britanice de influență. Această frontieră
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Portivit diferitor surse, inclusiv ale Națiunilor Unite, până la 100,000 de oameni au fost omorâți în iunie 2013, inclusiv 11,000 de copii. Pentru a scăpa de violență, peste 2.1 milioane de refugiați sirieni au fugit în țările vecine Iordan, Iraq, Liban și Turcia. Un număr estimat de 450,000 de creștini sirieni și-au părăsit casele. Cum războiul civil a continuat, au apărut îngrijorări că țara ar putea deveni fragmentată și va înceta să mai existe ca stat. Siria
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
000 de vite și 140.000 de cămile. Unele dintre aceste animale sunt și acum crescute de beduini. Eroziunea solului este o problemă și există puține zone irigate. Cel mai bun teren pentru fructe și legume se află în Valea Iordanului și dealurile din jur. }n regiunea deșertica de sud există mai multe ferme mari, care utilizează apă pompata din acvifere adânci. Pescuitul pe râurile Iordan și Yamuk și în Golful Aqaba, este o altă sursă de hrană. Marile industrii din
Economia Iordaniei () [Corola-website/Science/319300_a_320629]
-
puține zone irigate. Cel mai bun teren pentru fructe și legume se află în Valea Iordanului și dealurile din jur. }n regiunea deșertica de sud există mai multe ferme mari, care utilizează apă pompata din acvifere adânci. Pescuitul pe râurile Iordan și Yamuk și în Golful Aqaba, este o altă sursă de hrană. Marile industrii din Iordania sunt asociate cu fosfați, potasuri, rafinarea petrolului și ciment, dar există și industrii prelucrătoare ușoare. Rafinăria de la Zaraqa satisface cererea locală de petrol și
Economia Iordaniei () [Corola-website/Science/319300_a_320629]
-
Kipur, Naomi Shemer a continuat să compună numeroase șlagăre, între care „"Shneynu meoto hakfar"” („Suntem amândoi din același sat"”), "Beheahazut Hanahal beSinay" (Într-o așezare a Nahal în Sinai)," Lashir ze kmo lehiot Yarden (Să cânți e ca si cum ai fi Iordanul), "Shivhey Maoz" (Laude fortului), "Beeretz lahadam" (În țară Lahadam) (Neverland) În 1967 formația muzicală a Nahal a prezentat un spectacol muzical "Hanahlaím baím" (Sosesc cei din Nahal), care a cuprins melodia lui Shemer, Vals lehaganat hatzomeah (Vals pentru apărarea florei
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
baal" (Eu cresc un soț). Aceste ultime două cântece nu le-a inclus în albumele de șlagăre pe care le-a publicat în cursul anilor. Două numere din spectacol, "Lashir ze kmo lihyot Yarden" (Să cânți e ca si cum ai fi Iordanul) și "În Țară Lahadam", au fost foarte populare, în interpretarea cântăreței Miri Aloni. La festivalul cântecului și șlagărului ebraic din acel an, s-a cântat și șlagărul lui Shemer, Yesh li hag (Am sărbătoare) de către trioul de comedianți Hagashash haiver
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
pregătește asaltul Damascului, în septembrie, el are sub comanda sa 250.000 de oameni. Deși turcii aveau o forță nominală egală, 50.000 de soldați ai lor erau blocați de 3.000 de arabi ai lui Lawrence la est de Iordan, în timp ce alți 150.000 se aflau pe teritoriul Mesopotamiei, încercând zadarnic să împiedice alte revolte arabe. Având o superioritate de cinci la unu, Allenby a obținut victoria la 1 octombrie. În mai 1916, Marea Britanie și Franța semnează un acord secret
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
teritorii inamice ocupate” (Occupied Enemy Territories, OET). Orientul Mijlociu a fost împărțit în trei astfel de teritorii. Teritoriul inamic ocupat „Sud” se întindea de la frontiera cu Egiptul din Sinai pe teritoriul Palestinei până la Acra și Nablus la nord și până la râul Iordan la răsărit. Acest sector a fost administrat temporar de un guvernator militar britanic (generalul Moony). Celelalte regiuni erau Teritoriul inamic ocupat „Nord” (Liban), administrat de colonelul francez De Piape, și Teritoriul inamic ocupat „Est”, administrat de șeful statului major al
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
care fuseseră făcute încă din decembrie 1918. Noua înțelegere treceau Palestina și vilayetul Mosul sub controlul britanicilor, iar francezii primeau în administrare Siria și Libanul. În octombrie 1919, militarii britanici din Siria și ultimii soldați britanici staționați la răsărit de Iordan au fost retrași, iar regiunea a trecut sub controlul lui Faisal bin Hussein. În timpul Conferinței de Pace de la Paris, premierul britanic Lloyd George i-a spus lui Georges Clemenceau și altor reprezentanți ai Aliaților că angajamentele asumate în corespondența McMahon-Hussein
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
fapt, regiunea de la est de linia Damasc-hamma-Aleppo, (inclusiv cea mai mare parte a Transiordaniei) fusese promisă încă din 1915 de britanici Sharifului din Mecca. Regatul Unit își luase angajamentul ca să permită proclamarea independenței unui stat arab la est de râul Iordan. În cadrul conferinței de pace de la Paris, Organizația Sionistă nu a avut pretenții asupra teritoriilor la vest de calea ferată Hedjaz. Acordul Faisal-Weizmann prevedea că granițele dintre statele arab și palestinian să fie determinate de o comisie, după încheierea Conferinței de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
dintre statele arab și palestinian să fie determinate de o comisie, după încheierea Conferinței de pace. Viitorul stat arab și căminul național evreiesc făceau necesară trasarea unor frontiere și stabilirea unui regim administrativ în subdistrictele Cisiordaniei istorice (la vest de Iordan) și Transiordaniei (la est de Iordan). Britanicii și-au asumat dreptul ca „după aprobarea de către Secretarul de stat, să dividă Palestina prin proclamație în diviziuni administrative sau districte, în așa fel și cu asemenea subdiviziuni care să corespundă scopurilor administrative
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
fie determinate de o comisie, după încheierea Conferinței de pace. Viitorul stat arab și căminul național evreiesc făceau necesară trasarea unor frontiere și stabilirea unui regim administrativ în subdistrictele Cisiordaniei istorice (la vest de Iordan) și Transiordaniei (la est de Iordan). Britanicii și-au asumat dreptul ca „după aprobarea de către Secretarul de stat, să dividă Palestina prin proclamație în diviziuni administrative sau districte, în așa fel și cu asemenea subdiviziuni care să corespundă scopurilor administrative, descriind granițele din acestea și atribuind
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
dividă Palestina prin proclamație în diviziuni administrative sau districte, în așa fel și cu asemenea subdiviziuni care să corespundă scopurilor administrative, descriind granițele din acestea și atribuind numele acestora” În conformitate cu termenii acordurilor McMahon-Hussein și Sykes-Picot, teritoriul de la est de râul Iordan urma să fie parte a unui stat arab sau a unei confederații de state arabe. În teritoriile de la est de Iordan, evreii nu aveau să fie admiși. În momentul în care lucrările conferinței de la San Remo au fost suspendate în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
descriind granițele din acestea și atribuind numele acestora” În conformitate cu termenii acordurilor McMahon-Hussein și Sykes-Picot, teritoriul de la est de râul Iordan urma să fie parte a unui stat arab sau a unei confederații de state arabe. În teritoriile de la est de Iordan, evreii nu aveau să fie admiși. În momentul în care lucrările conferinței de la San Remo au fost suspendate în aprilie 1920, textul Mandatului Palestinei nu conținea articolul 25 sau vreo mențiune de tipul „teritoriile care se întind între Iordan și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de Iordan, evreii nu aveau să fie admiși. În momentul în care lucrările conferinței de la San Remo au fost suspendate în aprilie 1920, textul Mandatului Palestinei nu conținea articolul 25 sau vreo mențiune de tipul „teritoriile care se întind între Iordan și granița estică a Palestinei vor fi determinate ulterior”. Sanford Silverburg a susținut că „o Palestină” în înțelesul concepției politice occidentale practic nu a existat. El a notat că eșecul în stabilirea unui element teritorial vestic sau a unui cadru
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
unui element teritorial vestic sau a unui cadru de referință au umbrit discuțiile, în acest sens fiind citată opinia conform căreia Transiordania a fost ruptă de restul Palestinei ca o „non sequitur”. Mary Wilson constată că teritoriul de la est de Iordan, între Damasc și Ma'an, au fost stăpânite de regele Feisal al Siriei încă de la sfârșitul războiului. Wilson afirmă că această situație s-a datorat atât faptului că regiunea a ajuns în sfera de influență britanică, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
sud de linia Sykes Picot, iar politica Londrei față de această zonă este acordarea independenței, dar păstrarea legăturilor strânse cu Palestina. Samuel i-ar fi răspuns lui Curzon că, „după căderea Damascului acum două săptămâni... șeicii și triburile de la est de Iordan, total dezamăgiți de guvernul sherifian, nu vor accepta cel mai probabil reapariția” și ca urmare a anunțat că Transiordania se află sub mandat britanic. Fără a avea autorizația Londrei, Samuel a vizitat Transiordania și s-a întâlnit cu 600 de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să fie acceptată în mandatul regiunii, sub domnia nominală a emirului Abdullah, în condițiile în care nu va face parte din zona unde avea să fie înființat căminul național evreiesc, care avea să se existe doar la vest de râul Iordan. Această înțelegere a devenit oficială mai înainte ca mandatul să devină efectiv. A fost inclusă o clauză în carta care guverna Mandatul Palestinei care permitea Regatului Unit să amâne sau să anuleze pentru totdeauna toate prevederile legate de „căminul național
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
mandatul să devină efectiv. A fost inclusă o clauză în carta care guverna Mandatul Palestinei care permitea Regatului Unit să amâne sau să anuleze pentru totdeauna toate prevederile legate de „căminul național evreiesc” în teritoriile aflate la răsărit de râul Iordan.. La începutul lunii septembrie 1922, guvernul britanic a prezentat un memorandum Ligii Națiunilor cu detaliile acestei clauze. Memorandumul a fost aprobat pe 23 septembrie. După această dată, britanicii au administrat regiunea aflată la vest de Iordan, adică 23% din întregul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
la răsărit de râul Iordan.. La începutul lunii septembrie 1922, guvernul britanic a prezentat un memorandum Ligii Națiunilor cu detaliile acestei clauze. Memorandumul a fost aprobat pe 23 septembrie. După această dată, britanicii au administrat regiunea aflată la vest de Iordan, adică 23% din întregul teritoriu al mandatului, ca „Palestina”, iar restul de 77% ca „Transiordania”. Cele două teritorii sub mandat au fost administrate de un singur Înalt comisar britanic, ceea ce nu prejudicia sau anula principiile internaționale la care se referea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]