870 matches
-
imediat disticția dintre iubirea de viețuitoare - temă creștină generoasă - și pericolul public pe care îl reprezintă astfel de sălbăticiuni, ca un om care trăiește într-o lume unde primăriile au evacuat de mult spațiul public de asemenea pericole tratând zbierătele ipocrite ale falșilor iubitori de animale, pentru care acest gen de activitate (zbierătele!) sunt singura formă de solidaritate cu bietele patrupede și care, firește, nu se gândesc niciodată că ar trebui făcut ceva pentru a îmbunătăți în primul rând situația oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru a face pe plac "iubitorilor de viețuitoare" care îl mustră de peste gard. Bineînțeles că știu că situația e un pic mai nuanțată și că, în sine, bieții câini nu au nicio vină, dar, îndraznesc să spun, mi se pare ipocrit și blamabil să fii mai interesat de soarta unor elemente intermediare din lanțul trofic decât de oameni. Faptul că persoane sufletiste sau avide de publicitate sunt indignate la televizor de euthanasierea câinilor vagabonzi, fiind însă insensibile la drama copiilor din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vine de la nevoia de a mângâia pe care o resimt persoanele singure sau impresionabile, ținând de natura evidenței că javrele fără stâpân nu sunt pet-uri. Dar am vrut doar să sugerez o legătură între noțiunile de deșeu - animal - discurs ipocrit pentru a sublinia că persoanele și organizațiile vocale pe această temă nu fac, în realitate, nimic pentru a mângâia și îmbunătăți viața animalelor, ci doar scandal. 16 iunie 2011 Aminteam, în urmă cu câteva săptamâni, că pentru generația mea, adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
DSK), mogul politic mondial și client VIP la Sofitel New York, mi-am zis, cunoscând sistemul american de justiție, că, de data asta, i s-a înfundat tare impenitentului seducător de subordonate și jurnaliste. Nu pentru că opinia publică americană este, majoritar, ipocrită și puritană în declarațiile publice și, desigur, complet altfel în viața privată (încă din anii '40 un recensământ al deviațiilor sexuale din America și a ponderii lor statistice în ansamblul populației, publicat sub numele de Kinsey Report, a spulberat orice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai ales, are mecanisme sănătoase de reacție față de putreziciunea și infecția contaminatoare. Este însă România o țară normală? Paradoxul societății românești de după lovitura de stat din 1989 a fost înțelegerea libertății ca desfrânare, concomitent cu păstrarea de fațadă a pudibonderiei ipocrite comuniste. Dacă sexul a fost izgonit după miezul nopții, am primit în schimb, pe alese, la orice oră din zi, prim-planuri cu capete crăpate cu toporul, fiice violate de tați, mame care aflau în direct că le-a murit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Poate de aceea, când făcea dragoste, murmura obscenități, ori Îl făcea pe el s-o trateze, uneori, aproape cu violență. Detest, spusese odată (atunci erau la National Gallery din Washington, În fața Portetului unei doamne de Van der Weyden), acest har ipocrit, cast, dificil al femeilor pictate de tipii ăștia din nord. Înțelegi, Faulques? Din contră, madonele italiene ori sfintele spaniole au, În caz că le scapă de pe buze o obscenitate, tot aerul că știu perfect ce spun. Ca mine. Începând de atunci, Olvido
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
minciunilor este urmărit comparativ la diferite etnii, pornind de la concluzia lui Topinard (formulată, după aprecierea lui J. A. Barnes, cu destulă ușurință) că rasele pot fi caracterizate și după înclinația pe care o au către minciună: "Italianul este viclean, englezul ipocrit, grecul nesincer și turcul nu-și poate ține cuvîntul dat"; ... "asiaticii, japonezii, chinezii, siamezii nu sînt de bună credință și au o predispoziție spre a face promisiuni înșelătoare cînd negociază cu un englez sau german [ibidem:65]. Într-un atare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
celorlalți: "Mincinos mic! știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" se revoltă unii părinți atunci cînd constată că intenția lor de a-și înșela copiii a fost descoperită [Barnes, 1994:102]; etc. Asumarea, autogenerarea, cuplarea (complice, ipocrită, cooperantă, respingătoare) sînt tot atîtea situații structural-funcționale profunde (cărora li s-ar putea adăuga de către specialiști și altele) prin care receptarea minciunii ar putea fi definită. Desigur că, pornind de la cunoașterea acestei profunde trame, am putea desluși mai pertinent o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lipsit de influență. Într-adevăr, folosirea expresiei "al dumneavoastră nesupus servitor" (Chapman 1979) ca titlu al unei cărți scrise de către un fost funcționar, pe tema ineficienței serviciului public arată, cred eu, că în general această formulă de încheiere este considerată ipocrită. Din moment ce expresia nu poate păcăli pe nimeni, Henry Sidgwick (1907:314) consideră că nefolosirea ei acolo unde se obișnuiește în mod normal arată un "exces de scrupulozitate". Utilizarea unei formule despre care "toată lumea" știe că nu trebuie luată mot-à-mot constituie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în următoarele două capitole. 5 Diversitatea culturală CULTURI DIVERSE În 1900, antropologul francez Topinard susținea că "rasele" diferite se deosebeau prin înclinația spre minciună. El a identificat regiuni din Franța predispuse la minciuni, referindu-se și la "italianul viclean, englezul ipocrit, grecul nesincer și turcul care nu-și poate ține cuvîntul dat". Mai departe: Asiaticii, japonezii, chinezii, thailandezii nu sînt de bună credință și au o predispoziție mai mare spre a face promisiuni înșelătoare atunci cînd negociază cu un englez sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a treia ispită, care este aparenta siguranță a ascunderii în spatele răspunsurilor simpliste, a frazelor meșteșugite, a legilor și a regulamentelor. Isus a luptat mult cu acești oameni care se ascundeau în spatele legilor, a regulamentelor, a răspunsurilor simpliste... I-a declarat ipocriți. Credința, prin natura ei, nu este auto-referențială, credința tinde să „iasă afară”. Caută să fie înțeleasă, contribuie la nașterea mărturiei, generează misiunea. În acest sens, credința ne ajută să fim, în același timp, curajoși și umili în mărturia noastră despre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
când percepția propriei vieții se identifică cu un sens de superioritate morală ce, sub aparența compătimirii și a ajutorării, tăinuiește un anumit dispreț față de ceilalți, ca acela pe care Domnul Isus l-a blamat atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și a creștinilor din Orient - «Doamne Isuse, ai milă de mine» - apare în contextul unei anume parabole: «A spus această parabolă unora care se credeau în sine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Imprimatur-ul cenzorului ideologic creează o prezumție de compromis sau de irelevanță, iar clandestinitatea o prezumție de îndrăzneală iconoclastă. Ușurința cu care a trecut Zacharias Lichter prin cenzură deși asta se întâmpla într-o perioadă de relativă liberalizare, fie ea ipocrită a avut asupra mea un efect tardiv, ca una din acele otrăvuri subtile care acționează cu mare întârziere: de aceea, mai ales după decizia exilului (1973), mi-a fost... din ce în ce mai frică să mă recitesc 23. Se produce, în astfel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spre moarte. O ambianță de altfel familiară scrierilor sale, care nu au mai cunoscut pînă anul trecut febrilitatea maladivă a cursei către un mare premiu. Djian, ca și Houellebecq, nu e un tip prezentabil, agreabil, convivial, pregătit să facă jocul ipocrit al cadrelor zîmbitoare, să fixeze comercial atenția publicului și să atingă vreo coardă sensibilă a juriilor. El e mai degrabă o combinație între Johnny Halliday și Bret Easton Ellis (pe care îl admiră, desigur), un scriitor rock, considerat moștenitor al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu acționa câtuși de puțin din duritatea inimii, ci asculta, dimpotrivă, de un sentiment luminat de simpatie pentru clasele muncitoare. Se știa că este un veritabil filantrop, deși respingea în mod nemilos toate măsurile care sugerau o filantropie superficială sau ipocrită. Nu a putut, fără îndoială, să prevină toate greșelile care au fost comise; nu a reușit întotdeauna să îi facă pe colegii săi să guste acest adevăr atât de simplu, dar față de care inteligența legislatorilor părea să aibă o repulsie
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lor plac, și sensul obișnuit al cuvintelor”. (Thom, 1993:175). Găsește “analogii remarcabile” în discursul revoluționarilor francezi, care prezintă, însă, “o mare diferență față de limba de lemn”, neantrenând nici o mutație în sânul limbajului, chiar dacă l-au folosit cu un scop ipocrit și mincinos, brutalitatea revoluționară nu a fost suficientă pentru a distruge limbajul natural și a impune un limbaj ideologic. Investigând nașterea limbii de lemn, în special în spațiul sovietic, Thom constată că, înaintea instituirii limbajului idelologic în acest spațiu, limbajul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
VICTOR PAPILIAN Dintre toate scrierile freudistului și dostoievskianului Victor Papilian, În credința celor șapte sfeșnice e cea mai interesantă. Eroul este Maxim, servitor și șef al sectei mileniștilor, mistic sincer și haotic, actor excelent pentru mulțime, ființă devotată și totdeodată ipocrită, neprihănită și criminală. Unele scene sunt de neuitat, ca de pildă aceea în care Maxim servește în smoching pe stăpânii săi, luând parte cu deferență la convorbirile lor, sau întrunirea în bucătărie a noii eclezii. ALȚI PROZATORI Sabin Velican (Pămînt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întrutotul. Tot el subliniază 117 că "Acesta este un reproș amar adus procedurii urmate de împărat care, pentru a împiedica un proces public, a vrut să-l lovească pe poet fără nicio altă hotărâre judecătorească și a mușamalizat, în mod ipocrit, cruzimea efectivă a pedepsei prin blânda ordonanță a relegării / expulzării"118. În cuvintele poetului, în ciuda formei îmbibate de adulații la adresa împăratului, se simte un fel de amărăciune prost ascunsă, un fel de dispreț care îi ajunge imperceptibil la inimă: poetului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă. Te-acoperă, că mor!” Femeia provoacă nu numai un extaz spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reală de stingere. Conachi se grăbește să Îmbrățișeze o idee mare, răspîndită În poezia erotică a evului mediu: unirea eternă În moarte. Este mitul tristanian al pasiunii care află plenitudine și liniște În transcendent. Nu-ți vine să crezi că ipocritul boier moldav Împinge libovul lui spre o asemenea metafizică: „Amar nouă, ce durere ne arde și ne topește, Noi murim, și lumea toată nimic nu ne folosăște! Nu-i scăpare, căci nădejdea de la noi este departe, S-o-nchegat lumina vieții cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale lor, rupte din masa muncitorimii. (Ă). În general, mediul și mentalitatea burgheziei sunt just prinse de scriitor, biciuite cu sarcasm, reușind să stârnească În cititor disprețul și antipatia față de exploatatori. De asemenea, scriitorul a surprins cu multă ascuțime chipul ipocrit al dușmanului de clasă (Ă). (Ă). În fine, scriitorul s-a străduit să cuprindă În paginile romanului său un aspect deosebit de important al realității În devenire, pe care o Înfățișa: nașterea și educarea omului nou dintre muncitorii uzinei, procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Plânsul venea adus de vânt. Vuind, căzură bombe. Să nu mai văd nimic. Aș fi voit și, totuși, prin codri de pământ Svârliți În sus, zărisem; rămase viu și mic». Amănuntul acesta nu este Însă utilizat de poet pe linia ipocritului umanitarism burghez. Nu lamentații pacifiste Înlănțuie În continuare pana artistului. Detaliul consemnat În versurile amintite mai sus ajută poetului să pună În lumină trăsăturile morale superioare ale ostașului sovietic liberator. (Ă). Versurile de mai jos ilustrează comportamentul său adânc uman
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dezvolta spiritul de observație și de analiză -, o societate care că solicite observatorului acest spirit și să i-l ascută. (S-a zis că la Rochefoucauld nu a putut deveni autorul Maximelor decât într-o societate complicată, rafinată, egoistă, vanitoasă, ipocrită din cauza vieții de curte etc. Transplantat la Iași atunci, ori acum, de unde ar fi putut scoate Maximele?) France și Proust, în deosebire de Hugo etc., presupun, în primul rând, toată cultura modernă în supremul ei grad de dezvoltare. Acum, firește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
O altă metodă de persuasiune a populației, mai subtilă și mai eficientă, sperau liderii români, era aceea a ameliorării condițiilor de viață. Astfel, la ședința plenară a Comitetului Central al PMR din decembrie 1956, Gheorghiu-Dej se lansa într-o pledoarie ipocrită pentru necesitatea "dezvoltării sistematice și hotărâte a agriculturii și industriei producătoare de bunuri de consum" prin alocarea unui număr crescut de resurse "materiale" și "financiare". Se urmărea astfel atenuarea nemulțumirilor sociale provocate de politica economică a regimului, centrată excesiv pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o asemenea abordare practică a problemei democrației poate asigura afirmarea plenară a personalității umane, corespunde cauzei descătușării omului, care să fie cu adevărat liber, stăpân pe destinele sale (Ecobescu: 1983, 40). Democrația "burgheză" nu putea fi altfel decât falacioasă și ipocrită, cel mult "formală", deoarece constrângerile pe care le impune cetățenilor săi au ca finalitate beneficiul "unei minorități a societății pentru exploatarea și asuprirea majorității". În schimb, "democrația socialistă", care va fi discutată în următorul subcapitol, este "autentică" deoarece "servește poporului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]