1,352 matches
-
necunoscută, misterioasă (nu întotdeauna; acest element, de pildă, lipsește la Tatios). Ei sunt înzestrați cu o frumusețe neobișnuită. De asemenea, sunt neprihăniți. Se întâlnesc pe neașteptate; de obicei la o sărbătoare. Amândoi se aprind de o pasiune reciprocă bruscă, instantanee, irezistibilă ca fatalitatea, ca o boală incurabilă. Dar căsătoria lor nu poate avea loc imediat. În calea ei apar obstacole care o întârzie, o împiedică. Îndrăgostiții sunt despărțiți, se caută unul pe celălalt, se regăsesc; din nou se pierd și din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
au scos în evidență, pentru confesiunile minoritare (aici fiind vorba despre creștinism), pericolul unei alianțe strânse dintre politic și religios (Mesnard, 1935). Dar acest episod sângeros nu a fost decât ocazia întâmplătoare a manifestării unui fenomen mult mai profund și irezistibil, care s-ar fi produs oricum, mai târziu. "Este vorba de înlocuirea prin evoluții și revoluții a unor regimuri hierocratice cu regimuri democratice." (Baechler, 2006, p. 532). Diferența religioasă produce conflicte religioase pentru care societatea civilă nu este îndeajuns de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
În schimb, aici se simte în largul său Lică, Don Juan-ul care cucerește femeile "luându-le pe toate de gușă", cu familiaritatea-i caracteristică, Lică, mahalagiul simpatic (similitudinea cu personajul din ciclul Halippilor nu-i doar onomastică), cu mustăcioara lui irezistibilă de erou de melodramă 68. Profitând de slăbiciunea femeii, ministrul încearcă să o domine psihologic și-i dezvăluie mobilul ascuns al comportamentului ei (iubirea pentru Bizu). Pozează chiar în victimă a frigidității soției, a cărei atitudine glacială, de "natură moartă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doar cu rolul de muză. Ea nu poate pricepe că, sărutând-o, "inspiratul" poet o distribuise deja în acest "rol", ignorând-o, de fapt, ca femeie. Drept urmare, după episodul "lecturii îndrăgostite" Eminescu se simte profund tulburat, și nu din cauza farmecului irezistibil al cumnatei lui Maiorescu, ci de faptul că "lunga lui obsesie" își găsise leacul "într-o sărutare" gest salutar, menit a elucida natura relației dintre cei doi. În această stare euforică, de îndrăgostit plimbându-se nerăbdător pe sub fereastra iubitei ("postură
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din Cincinnati (1978-1979), de unde repede am fost luat la Washington (1979) de Catholic University of America (CUA), direct conferențiar (ambele pe bază de concurs național). Aveam de gând inițial să plec și de acolo, dar curând deliciile Washingtonului au devenit irezistibile. Punctele de cotitură în "restabilirea carierei" de care întrebai au fost după mine două la număr. Primul a fost publicarea unui eseu despre o poezie a lui John Keats în super-prestigiosul trimestrial PMLA (1979), al doilea a fost apariția în
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
variabilă, fără ritm și fără rimă (versuri libere), înlănțuite prin ingambament. 7. Personificarea versurilor, realizată prin epitet (nebune) și prin ipostaze umane (aleargă, îmbrățișează, schiază) sugerează ideea că limbajul poetic e viu, însuflețit de o energie interioară și de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună - tot ce există, concret sau imaterial. Metafora respirația ninsorii presupune tot o personificare, imaginând un univers animat, în care ninsoarea este răsufletul unei fabuloase
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
1914-1916“, în L. Wittgenstein, Werkausgabe, Bd. I, Suhrkamp Verlag, 1984, p. 145.) 25 Iată o caracterizare pe care o dă Wittgenstein „idealului științei“ în filozofie: „Filozofii au în mod constant în fața ochilor metoda științelor naturii și sunt tentați în mod irezistibil să pună întrebări și să răspundă la ele în felul științelor naturii. Această tendință este adevărata sursă a metafizicii și îl conduce pe filozof într-un întuneric complet. Aș vrea să spun aici că treaba noastră nu poate fi niciodată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
larg răspândită, o contribuție importantă în filozofie care nu-și găsește expresia în teze și argumente nu poate fi nici măcar gândită. Tendința de a citi texte filozofice căutând în ele în primul rând poziții teoretice pare să fie spontană și irezistibilă pentru toți cei formați la acea școală pe care o reprezintă studiul operei marilor gânditori ai trecutului. Cei care au beneficiat de o educație filozofică standard vor avea impresia că înțeleg un text abia atunci când reușesc să identifice în el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
funcționează după scheme foarte puțin diferite de cele care funcționau altădată. Dar ea se reduce astăzi la o memorie a genocidului, care furnizează o grilă de lectură pentru toate nenorocirile trecutului și pentru toate cele ce vor urma, cu acea "irezistibilă tendință de a lăsa prezentul să coloreze trecutul"73. Înainte de dominația exclusivă a memoriei Holocaustului, memoria suferinței servea în primul rând la înțelegerea prezentului și-i ajuta pe oameni să-i suporte nenorocirile. Unicitatea în care este fixată Soluția Finală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să ne conserve tinerețea și sănătatea. Satisfacțiile sociale diferențiale rămân, firește, dar ele nu mai reprezintă decât o motivație printre multe altele, într-un ansamblu dominat de căutarea satisfacțiilor private. Consumul „pentru sine” a înlocuit consumul „pentru celălalt” simultan cu irezistibila evoluție a individualizării așteptărilor, a gusturilor și a comportamentelor. Cheltuielile pentru articolele de lux, cursa spre standing, comportamentele ținând de modă au avut întotdeauna ca suport concurența dintre grupurile care aveau ambiția să se claseze și să obțină recunoaștere socială
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
III, cultura funcționează din ce în ce mai mult ca un plasament financiar care trebuie să se conformeze obligațiilor de retribuire a capitalului investit, ca un produs de piață asemănător celorlalte sau aproape. În ciuda eforturilor depuse în numele protejării „diversității culturale”, economia hipermărfii consemnează răspândirea irezistibilă a logicii pieței în toate ramurile de activitate - un capitalism mediatic dominat de accelerarea vitezei și de proliferarea tot mai accentuată a produselor de unică folosință. Economia vitezeitc "Economia vitezei" Accelerarea procesului de învechire a produselor se manifestă în toate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a fost edificată prin renunțarea la comportamentele tradiționale, prin ruinarea normelor puritane, prin abandonarea culturilor țărănești și muncitorești. În secolul al XIX-lea, marile magazine au inventat „shoppingul” ca nouă ocupație distractivă și au creat în sânul claselor burgheze nevoia irezistibilă de a consuma. Mai târziu, celebra formulă a lui Ford „five dollars day” a fost gândită ca o posibilitate pentru muncitor de a accede la statutul de consumator modern. În anii 1920, publicitatea din Statele Unite și-a propus ca sarcină
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
incandescențe extatice și de fuziuni comunitare? Convingerea mea este că această interpretare este o eroare de perspectivă, oarbă cum e în fața forței sociale a privatizării moravurilor. Fără îndoială, comunitarismele înfloresc, dar, simultan, atitudinile și aspirațiile individualiste capătă alura unei forțe irezistibile. Cu cât sistemele de referință ludico-festive câștigă în anvergură, cu atât societatea reală se prezintă într-o lumină mai radical antidionisiacă. Ne este dat să asistăm nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al șaselea fiind emoția, sensibilitatea” (F. Adrià). Eclipsa lui Dionysos nu înseamnă regresia plăcerilor senzoriale, ci dezvoltarea unei culturi hedoniste supuse legii varietății, a schimbării accelerate, a fanteziei-spectacol. Baudelaire semnala deja că, în modernitate, „curiozitatea a devenit o pasiune fatală, irezistibilă”21. În această privință, bucătăria nu face decât să prelungească ceea ce operează deja masiv în lumea jocurilor, a sportului, a consumului în general. Un tip de plăcere dispare, dar apar altele care nu-s nici mai bune, nici mai rele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
backrooms, activități sexuale online, chat-rooms, eșanjism, sex group, un cutremur dionisiac ar fi pe cale să zdruncine domeniul libidinal, nu fără imense divergențe de apreciere: sufletele poetice deplâng comercializarea erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de netăgăduit că societatea de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată, de practici frenetice, de vagabondaj libidinal, toată problema constă în a ști
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Pentru că un număr crescând de activități umane se află sub incidența raportului mercantil și pentru că hedonismul consumerist se impune ca sistem de valori omniprezent, totul ne face să ne gândim că prezenta cursă a creșterii veniturilor va continua în mod irezistibil. Este adevărat că mișcarea numită de „simplitate voluntară”, care propovăduiește autolimitarea dorințelor și cumpărăturilor, renunțarea la excesul de obiecte, recentrarea pe „valorile esențiale”, are astăzi un anumit ecou în America de Nord. Totuși, am mari îndoieli că audiența ei va depăși cercul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
material de acasă, înglobează acum și raporturile persoanei cu celălalt, valorizarea și recunoașterea valorii personale la locul de muncă. Dilatare a teritoriilor bunăstării care nu se produce fără a provoca răni fericirii: pe măsură ce imaginarul confortului se extinde, crește în mod irezistibil și sentimentul deprimant de a fi prost tratat sau rău văzut de către alții. Lipsa recunoașterii valorii proprii, așa cum este ea resimțită, apare într-o mare măsură ca reversul medaliei societății structurate în jurul preocupării exacerbate pentru un trai mai bun. De
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a pieței. Când individul e statuat ca valoare primă, fericirea se impune dintr-odată ca ideal suprem: acest proces n-a făcut decât să se amplifice. Departe de a fi o deviere aberantă, obsesia contemporană a plenitudinii reprezintă împlinirea perfectă, irezistibilă a programului modernității individualiste și materialiste. Și, cu siguranță, nu apelurile la „a-ți bate joc de fericire” vor schimba ceva. Nimic nu va opri promovarea în toate direcțiile a împlinirii subiective. O piață tot mai mare, tot mai multe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericiți: eșecul, singurătatea, deziluziile sentimentale, plictisul, sărăcia, boala, moartea celor apropiați, toate aceste experiențe poartă în ele nefericirea, independent de orice poziționare ideologică și îndeosebi de „datoria de a fi fericit”. De îndată ce omul se debarasează de obligațiile comunitare, preocuparea sa irezistibilă pentru fericire nu poate decât să-i facă existența problematică și nesatisfăcătoare - acesta este destinul individului socialmente independent care, fără un suport colectiv sau religios, înfruntă singur și neînarmat încercările vieții. Înțelepciunea iluzieitc " Înțelepciunea iluziei" Această ofertă crescândă de fericire
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a înlătura posibilitatea celeilalte persoane de a invoca Personajul Colectiv de Rang Înalt înainte de începerea negocierii. Acest lucru poate fi obținut dacă reușiți să vă faceți oponentul să recunoască că ar putea lua o decizie dacă oferta ar fi irezistibilă. Este aceeași metodă pe care vânzătorul v-ar putea-o aplica atunci când, înainte de a vă lasa să testați mașina, v-ar spune: „Doar ca să fiu eu sigur, dacă mașina vă va plăcea atât de mult pe cât cred eu că se
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
poți evita foarte ușor aceste situații. În concluzie, înainte de a-ți prezenta propunerea, înainte chiar de a scoate din servietă, ar trebui să întrebi ca fapt divers dacă această persoană poate lua o decizie chiar atunci în condițiile unei propuneri irezistibile. Persoana celalată poate accepta cu ușurință, pentru că se gândește că „O ofertă irezistibilă, care să îndeplinească toate condițiile? Nici o problemă, metodele de eschivare sunt numeroase.” Totuși, uită-te la ce ai realizat dacă l-ai determinat să îți răspundă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
înainte chiar de a scoate din servietă, ar trebui să întrebi ca fapt divers dacă această persoană poate lua o decizie chiar atunci în condițiile unei propuneri irezistibile. Persoana celalată poate accepta cu ușurință, pentru că se gândește că „O ofertă irezistibilă, care să îndeplinească toate condițiile? Nici o problemă, metodele de eschivare sunt numeroase.” Totuși, uită-te la ce ai realizat dacă l-ai determinat să îți răspundă cu „Bineînțeles, dacă corespunde tutror cerințelor mele voi fi de acord imediat.” Le-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
întoarcerii fantomei, de chinuitoarea despărțire prin moarte, prelungire a la fel de chinuitoarei despărțiri din timpul vieții. Intensitatea amintirilor o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă, rostind în clipa cumplitei descoperiri: „Oare cu ce-ar putea fi asemuită despărțirea?”. Refuzul mamei de a accepta această despărțire are puterea nu numai de a aduce lângă ea fantoma copilului, ci și de a-i
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și fețe pale, Acoperiș având doar câmp de stele, Martiri în luptele lui Ámor, grele. Spăimântători la chip, ei nu te lasă Să te arunci în neagra morții plasă 1. Răspunsul lui Pericle la provocarea lui Antiochus și atracția lui irezistibilă pentru tânăra fată trădează o fascinație a morții, curajul de a nu ocoli confruntarea cu Gorgo. Moartea de care îi amintește regele pare o oglindă ce-i răsfrânge propria imagine, cu care, acceptând să moară, e gata să se contopească
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca-ntr-un vis sau fără tâlc1. Și totuși, are în mână un pergament pe care i-l lăsaseră fantomele în timpul nopții. Iar Posthumus simte acum nu numai vidul, insesizabilul aparițiilor ce-i bântuiseră visul, ci și forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul său nu se află acolo doar pentru a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezențe invizibile, ci și pentru a spori misterul: textul pergamentului, descifrat abia la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]