1,431 matches
-
și Melissa asta. — Mmm, mormăi ca să mă lase în pace. Știi, nu e ușor să intri la drept, Samantha. Mai ales la cea mai bună facultate ! Îmi aruncă o privire sugestivă. Au fost nu știu câte sute pe un loc ! — Fantastic. Dau iritată cu cârpa pe televizor. E extraordinar. Nu e la cea mai bună facultate de drept. Asta ca să știi. — Și cât stă ? Încerc să pun întrebarea cât mai firesc cu putință. Depinde. Trish suflă un nor de fum. Examenul e peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe lista mea. Ai mai lucrat pentru noi până acum ? — Sunt nouă, spun, cu voce joasă. Însă am lucrat pentru Ebury Catering. În Gloucestershire. — N-am auzit de ei. Își consultă iar hârtiile și dă la pagina a doua, din ce în ce mai iritată. Scumpo, nu ești pe lista mea. Nu știu ce-i cu tine aici. Am vorbit cu un tip, zic fără să clipesc. Care mi-a zis că le-ar prinde bine niște ajutoare suplimentare. — Un tip ? Mă privește perplexă. Cine ? Tony ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că începe să-și facă socotelile : dacă mă trimite la plimbare e posibil să-i fac o scenă urâtă, are alte lucruri stringente la care să se gândească, ce mai contează o chelneriță în plus... — Bine ! spune până la urmă, pufnind iritată. Dar va trebui să te schimbi. Cum ai zis că te cheamă ? — Trish Geiger. — Așa, da. Îmi notează numele. Păi hai să mergem sus, Trish. O, Doamne. Am intrat. E limpede că am fost destinată unei vieți de infractoare ! Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chiar acum. Însă nu mă pot opri. Nu am făcut nici o greșeală, așa-i ? Pornesc spre el. Te-ai folosit de mine. Mi-ai distrus cariera și te-ai uitat cum mi se duce viața de râpă... Serios acum, intervine iritat Arnold, întorcându-se spre ceilalți. A întrecut deja orice măsură. — Nu vreau decât să-mi răspunzi la întrebare ! urlu la el. Când mi-ai pus memo-ul ăla pe birou ? Fiindcă nu cred în ruptul capului că a fost acolo înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel, trebuie să înțelegi. Cum aș fi putut să-ți spun când ne-am întâlnit ? Toată lumea știe că urăști avocații. Ai chiar și un anunț la tine la pub - Nu servim avocați. — Anunțul ăla e o glumă. Dă din mână iritat. — Ba nu. Nu în totalitate. Îi întâlnesc privirea. Haide, Nathaniel. Dacă atunci când ne-am întâlnit ți-aș fi spus că sunt o avocată din City, te-ai fi purtat cu mine la fel ? Nu răspunde. Știu că e prea cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
descurcăm noi cumva. Guy mă privește sceptic preț de o clipă, după care își dă capul pe spate și începe să râdă cu poftă. — Îți faci iluzii degeaba. Trăiești într-o lume care nu există. — Ce vrei să spui ? zic, iritată. O să ne descurcăm noi cumva. Dacă amândoi o vrem suficient de tare... — Nu sunt sigur că ai înțeles bine care e situația. Guy clatină din cap. Samantha, tu părăsești acest loc. Și te întorci la Londra, înapoi la realitate, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
băi sau alte obiecte sanitare. Continuă, Samantha. De ce, erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate în acest mod malițios toaletele ! Toate sunt Royal Doulton. Sunt Royal Doulton, repetă în microfon. De cea mai bună calitate. Te descurci foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
anunțată, rostește glasul. Ne cerem scuze pentru orice... — O jumătate de oră ? David Elldridge își scoate nervos mobilul, livid la față. O să trebuiască să-mi reprogramez întâlnirea. — Și eu să-i amân pe tipii de la Pattinson Lobb. Guy pare la fel de iritat, și a început deja să tasteze agitat la telefon. Alo, Mary ? Guy. Fii atentă, am luat o mega plasă cu trenul ăsta. O să ajung cu o jumătate de oră întârziere... — Reprogramează-l pe Derek Tomlinson... dă instrucțiuni David. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vreau să-i fac cadou mamei o zi la spa. Ți-am spus ! Am discutat despre asta, acum cîteva luni. În grădină ! — Serios ? Îmi zice Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fug mîncînd pămîntul, și totul o să fie foarte bine. Viața va reveni la normal și nu mă voi mai simți de parcă radarul mi-ar fi distorsionat de nu știu ce forță magnetică invizibilă. Nu știu de ce sînt atît de nervoasă și de iritată. Fiindcă, deși ieri am murit de jenă, situația se prezintă destul de bine. În primul rînd, se pare că eu și Connor nu vom fi dați afară pentru că am făcut sex la serviciu, lucru de care Îmi era foarte frică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere cîte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trebuie să-mi povestească cîte ceva despre femei și bărbați... Lissy o privește bulversată. — Și atunci ți-a spus și că trebuie să-l dai pe tip cu ulei de chili ? — Doar dacă se poartă urît cu tine, spune Jemima iritată. Lissy, care e problema ta ? Crezi că ar trebui să-i lăsăm pe bărbați să ne calce pur și simplu În picioare și să scape ? Ar fi o mare lovitură dată feminismului. Nu zic asta, spune Lissy. Zic doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
către cealaltă. — Opt ? face Lissy iar. Cum ai reușit să ai atît de multe ? — Simplu ca bună-ziua. Dar sînt sigură că și ale tale sînt la fel de bune, spune Jemima regal. Începe tu, te rog. — OK, spune Jemima cu o privire iritată și-și drege glasul. Numărul unu : Vrea să mute toată corporația Panther În Scoția. S-a dus acolo În recunoaștere și n-a vrut să zică nimic, ca să nu Înceapă să circule zvonurile. Numărul doi : e implicat În cine știe ce fraudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să zboare pietricele În toate direcțiile. Ne fixăm unul pe celălalt ca doi dueliști. Respirația mi s-a accelerat vizibil. Evident că vreau să știu. Iar el știe că vreau să știu. Atunci, zi, spun În cele din urmă, ridicînd iritată din umeri. Dacă vrei să-mi spui, spune-mi. Jack mă conduce În liniște spre un colț mai retras, departe de mulțime. În timp ce pășesc lîngă el, aerul beligerant mi se evaporă Încet. De fapt, mă cuprinde o ușoară Îngrijorare. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vieți mai Înalte, ar fi ales Atena, cu tot respectul pentru Ierusalim. Dar În ultimele lui zile de viață voia să vorbească despre evrei, nu despre greci. Când i‑am atras atenția asupra acestei modificări de predilecții, mi‑a răspuns iritat: - De ce să nu vorbim despre evrei? În Sud, oamenii discută despre Războiul Civil mult mai mult decât o făceau acum o sută de ani; or, În zilele noastre au fost stârpiți milioane de oameni, cei mai mulți dintre ei deloc diferiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a acumulat În mine oboseala, agravată de Îngrijorare și de amărăciune. Și ea suferea Încă din pricina dispariției lui Ravelstein, omorât de deprinderile lui sexuale nesăbuite. Rosamund nu‑și bătea joc de văicărelile mele - le acorda toată atenția, fără să pară iritată. Pretindea că vacanțele Încep adeseori cu senzații din acestea apăsătoare și dezagreabile. Îmi mângâia fața cu afecțiune și Îmi spunea că trebuie să dorm, să recuperez orele de nesomn. Am ascultat‑o, dar nu m‑am simțit mai bine. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce prostii? Gândește-te câți oameni sunt orbi. BĂRBATUL CU BASTON: Ai mai văzut dumneata câine orb? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu. BĂRBATUL CU BASTON: Atunci? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că ăsta era orb. BĂRBATUL CU BASTON (Iritat.): Nu e, dom’le nimeni orb aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sau poate că s-a aruncat singur. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să s-arunce singur? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate a vrut să moară. BĂRBATUL CU BASTON: Să moară! BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la moarte. (Meditativ, pentru sine.) Nu, domnule, oricât m-am străduit, n-am reușit să găsesc în ei nici o trăsătură particulară... ARTUR (Se face mic, mic.): Îmi pare rău... GARDIANUL (Frământat, violent.): De ce nu știți, domnule, să vindecați rănile? ARTUR (Iritat.): Hai, nu mă mai lua așa tare. GARDIANUL (Recade în reverie.): Păi, eu vă iau tare? Păi, numai pentru adunatul hârtiilor aveam zece oameni. Păi, când veneau vopsitorii și tapițerii și ridicau tribuna și se zvonea în oraș și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apă în jur, trântește capacul, se asigură că e bine închis și se așază pe scară, epuizat, cu găleata între picioare, are fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îmi puteți da un bilet până la stația următoare? CASIERUL: Până la stația următoare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Stația următoare e foarte lungă, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu-i nimic... CASIERUL: E mult prea lungă pentru noi, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Iritat.): Și ce? Și ce? CASIERUL: Nimic. Eu nu vreau decât să vă previn. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am nevoie! CASIERUL: Și apoi... biletele... sunt foarte scumpe... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericit.): Plătesc! CASIERUL: Nu știu dacă pot fi plătite, domnule... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întâmplat să fie un vice-amiral. — E femeie... isterică... așa sunt femeile... le apucă isteria... ea n-a vrut... are medalia de aur pentru cel mai bun părinte..., i-a zis el viceamiralului. Viceamiralul nu s-a arătat nici stânjenit nici iritat. Nu se simțea distribuit într-un rol nepotrivit. Cu aleasă demnitate i-a dat omului iertarea. Totu-i în regulă, a spus el. E de înțeles. Nu vă faceți probleme. Profesorul a rămas uimit de maniera lui de-a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe faleză și să petreacă minute de reverie cu ochii la marea murdară, deasupra căreia se învârtea un avion purtând o uriașă panglică publicitară. Avionul trecea aproape în fiecare zi pe acolo și Kristine, deși nu-l observa conștient, devenea iritată dacă nu venea. I se părea că ceva nu e în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i frumoasă. Aici se pare că nepotul deveni interesat. Se ridică de pe scaun, se apropie și întrebă: — Atunci de ce n-ai prevăzut când o să fie sfârșitul lumii? — Nu pot să prevăd sfârșitul lumii sau chestii din astea! izbucni Păvălache aparent iritat, dar mulțumit în sinea lui că stârnise interesul lui Costin. Prea multă complexitate. Pot să prevăd cum vor evolua lucrurile într-un spațiu limitat pe o perioadă de maxim 34 de ani. Asta dacă aș întinde la maximum calculele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
auzi un zgomot de parcă cineva s-ar fi împiedicat, urmat de o înjurătură cu foc a lui Hugo. —Ai pățit ceva? îl întrebă Steve din culise. —La ce beznă e acolo, o să am nevoie de ochelari cu infraroșii, zise el iritat, ieșind pe scenă. —Bine, strigă MM, acum că toată lumea e gata, o să ne întoarcem la scena de dinainte. Vine și Tabitha la locul ei? O coboară acum, se auzi vocea lui Bez, de undeva de sus, din depărtare. Iar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]