1,368 matches
-
a fi un idealist terre-à-terre, netrăind decât dintr-o idee simplificată. Îndoieli în sensul existenței, spleen istoric, asemenea oameni n-au. E o mare calitate pentru luptător, bineînțeles o inferioritate din punct de vedere uman. - Nu știu cum vorbești tu, tată, tu ironizezi toate. Recunoști o însușire și apoi o persiflezi. - Pica, fii liniștită, nu ironizez. Filozofam, uitând că staude vorbă cu tine. Așa am eu obiceiul să sucesc cuvintele. Voiam să spun un lucru mult mai simplu, în favoarea lui Gavrilcea. Ființele se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sensul existenței, spleen istoric, asemenea oameni n-au. E o mare calitate pentru luptător, bineînțeles o inferioritate din punct de vedere uman. - Nu știu cum vorbești tu, tată, tu ironizezi toate. Recunoști o însușire și apoi o persiflezi. - Pica, fii liniștită, nu ironizez. Filozofam, uitând că staude vorbă cu tine. Așa am eu obiceiul să sucesc cuvintele. Voiam să spun un lucru mult mai simplu, în favoarea lui Gavrilcea. Ființele se specializează, într-asta stă atracția lor, în special pentru sexul contrar. Viteazul nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părîndu-i-se un sentiment prea alambicat. În materie de literatură, ministeriabilul frecventa teatrul, nu-i plăcea să citească romane.) Vezi dar că sfiala față de tine are o rațiune. Îmi trebuie o primire excepțional de bună ca să mă conving că nu sunt ironizat asupra vârstei mele. - Doamne, ce idee! se miră Indolenta. De fapt, ea gusta sincer oamenii în vârstă, avea o singură nedumerire la vorbele lui Pomponescu. Sfiala de care acesta pomenea nu i se părea lucru serios, gîndindu-se la privirea aprigă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-adevăr însărcinarea de a ancheta dispozițiile ministeriabilului. Cele două Pomponești convocară deci pe Pomponescu. . - Ascultă, Jean, deschise focul madam Pomponescu-consoarta, până când ai să stai la o parte? De ce nu intri în minister, unde e locul tău? - Ca să intru, o ironiză amabil Pomponescu, trebuie întîide toate să fiu chemat. N-am mai primit nici o sugestie. - Știind că ai refuzat o dată, se jenează să te invite direct. Am informații precise că ar fi bucuroși să spui un cuvânt. . - De oameni ca tine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai întîlnit astăzi? Întrebă Pomponescu. . - L-am văzut pe Hangerliu. Ca să-și ascundă setea de a ști ce vorbesc alții, Pomponescu luă un ton pompos. . - Ei, și ce mai spune Hangerliu? . - Pretinde că zilele guvernului sunt numărate. - Așa de curînd? ironiză Pomponescu, adumbrindu-setotuși. Din ce în ce mai mult Pomponescu descosea pe Smărăndache ce credea lumea despre el, ajunse să-l întrebe dacă expoziția proiectelor avusese un ecou. Imaginea despre sine, pe care nu și-o putuse face obiectiv din cauza prelungirii tăcerii respectuoase, căuta s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Ioanide, se cutremura. Credea în această posibilitate, pentru că ultima deplasare a arhitectului era opera sa. Întrucât îl privea, se temea de confiscarea casei, care era pe numele său. Exprimîndu-și prin aluzii teama de a nu ajunge ca Ioanide, fu ironizat de madam Pomponescu: - Ce tot îl căinezi pe Ioanide? Are un adevărat palat și dărecepții senzaționale. Pomponescu privea incredul, deoarece expresia "bietul Ioanide!" aruncată de Gaittany se popularizase. Era o apelație căreia îi corespundea un adevăr subtil și totodată o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă dulce, fără maliție), eu mă închin în fața acestei sentințe. O minte obiectivă îmi va acorda și mie o părticică de merit. . - Cum, Jean, sări Mamy, tu pui pe Ioanide mai presus de tine? . - Astea sunt excese de bună-creștere! Îl ironiză maman. . - Nu-mi pot permite să clasific, răspunse Pomponescu, nuam această cădere, spun numai că, dacă unul e mai merituos decât mine, am și eu satisfacția datoriei împlinite. - Nu admit, Jean, asemenea teorii! rezistă Mamy cuîncăpățînare. Ce-i dai zor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le este frică mai mult și mai frecvent decât altora; sunt mai fricoși. Pentru ei, este important să le înțelegem și să le respectăm emoția. Este înțelept să nu râdem niciodată de ei, să nu-i umilim sau să-i ironizăm pentru că le este frică (sau pentru că sunt fricoși). Cel mai bine este să-i ascultăm fără să căutăm o soluție. Este binevenit să-i ajutăm să-și conștientizeze emoția, să-i dezîncordăm, să-i eliberăm de teama de care sunt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
socială și scrisul de o anumită factură nu sânt cu putință, Andrei, în schimb, a trăit, cred, prin mine o anumită cădere în gravitate pe care formal nu a experimentat-o și pe care la mine, temîndu-se de ea, a ironizat-o. Hazul acestei prietenii născute din diferență este cu atât mai mare cu cât, de când mă știu, mi-am căutat prietenul care să însemne altul meu identic. Ce crâncene prietenii visam în adolescența mea! Cât de tare mi-am așteptat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oamenii ar muri cu chipul tânăr. Pentru că dacă trupul, așa zicând, îmbătrînește cu de la sine putere, fața, în schimb, ne-o alterăm singuri, prin valurile de grimase negative la care o supunem zilnic. Nu poți vorbi de rău și nici ironiza rămânând nepedepsit. Iar melancolia, pentru că este un atentat la adresa eternității vieții, fiind sceptică în fața nemuririi, este păcatul suprem. Așadar, pentru că transformase buna dispoziție în conduită și pentru că încremenise în grimasa bunătății, chipul lui Bibi Cajal rămăsese tânăr. Aș adăuga că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiind trasat de cei din jur, sub autoritatea cărora se afla, lipsită fiind complet de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care și-au creat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
obiectul cucerii reale, al apropierii și în materie, nu numai în spirit.”20 Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au inspirat-o, în planul veridicității, nu este credibilă, chiar naratorii care înfățișează astfel de personaje feminine reliefează acest lucru, ironizându-le uneori subtil, afirmând că ele rămân, în planul ficțional, doar niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia iubirii apar parodiate în Povestirile din Canterbury în figura lui Avesalon, cel care nu poate dormi din cauza chinului dragostei, cântă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 83. 68 cum n-ar mai fi pe lume alte femei cinstite decât acelea care nu știu să șadă de povești decât cu slujnica, cu spălătoreasa sau cu brutărița.”167 Prostia este păcatul cel mai stigmatizat și mai ironizat în toate povestirile Decameronului. Orice se iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o libertate firească în vorbire, viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și ironizat. Există și o alternativă feminină a situației reliefate anterior, în povestirea a doua din ziua a noua: o călugăriță tânără, „de neam, de o frumusețe răpitoare”535, are un ibovnic și este descoperită de celelalte maici. Acestea o pândesc și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Hansen, op. cit., p. 5. 719 Ibidem, pp. 5-6. 195 tragem concluzia că aceasta este povestea unui tată, amintind de regele Lear, care nu își poate percepe fiica ajunsă la maturitate, dăruind dragoste unui alt bărbat.720 Deși personajele feminine sunt ironizate și demistificate, critica mai dură la adresa principiului masculin ne îndreptățește să dăm un răspuns la întrebarea formulată anterior: Chaucer este un susținător al femeilor, chiar dacă aparent puteam crede contrariul, cu precădere în poemul pus în discuție. Obiectul ironiei rămâne în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îl are și care pare mai important decât însăși fericirea conjugală. Gentilețea soțului este mai mare decât a femeii. Personajele acestea ce se vor pozitive și generatoare de exemple moralizatoare sfârșesc, de fiecare dată, prin a fi ușor ridiculizate și ironizate de către autor, care nu le susține cu nimic veridicitatea, ba chiar, așa cum se întâmplase în cazul Grizildei, le subliniază vădit rolul de parabolă, de simbol, iar nu de concretețe materială sau spirituală. Donna angelicata se prezintă inițial ca un model
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se întâmplase în cazul Grizildei, le subliniază vădit rolul de parabolă, de simbol, iar nu de concretețe materială sau spirituală. Donna angelicata se prezintă inițial ca un model indiscutabil, servind scopului didactic al operei medievale, dar sfârșește prin a fi ironizată subtil, privită drept ceva desuet și mult prea abstract. Greșeala sau slăbiciunea acestei donna angelicata este că nu are suficientă voință de a se impune, de a se apăra. Se lasă dominată de spiritul masculin, care în loc să-i ofere protecție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1, p. 22. (trad. n.) 910 Scott Vaszily, art. cit., p. 527. 246 pedepsi astfel insistențele nedorite.911 Acțiunile personajului feminin îi dezvăluie forța și puterea decizională. Dragostea curtenească, simbolizată prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un imbold spre violență, în urma trădării, și nu poate juca un alt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de calități și defecte. Personajele feminine chauceriene nu mai ilustrează însă abstracțiuni, portretul lor este făcut într-o manieră realistă, autorul englez „le conferă viață, le acordă luxul de a fi cât mai umane posibil”1010, le îndrăgește sau le ironizează fin, le compătimește statutul social, și îi determină și pe ceilalți să privească în maniera sa asupra universului feminin descris. Gelozia nu face decât să le urâțească pe unele personaje feminine și să le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiind trasat de cei din jur, sub autoritatea cărora se afla, lipsită fiind complet de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care și-au creat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
obiectul cucerii reale, al apropierii și în materie, nu numai în spirit.”20 Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au inspirat-o, în planul veridicității, nu este credibilă, chiar naratorii care înfățișează astfel de personaje feminine reliefează acest lucru, ironizându-le uneori subtil, afirmând că ele rămân, în planul ficțional, doar niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia iubirii apar parodiate în Povestirile din Canterbury în figura lui Avesalon, cel care nu poate dormi din cauza chinului dragostei, cântă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ibidem, p. 83. 68 cum n-ar mai fi pe lume alte femei cinstite decât acelea care nu știu să șadă de povești decât cu slujnica, cu spălătoreasa sau cu brutărița.”167 Prostia este păcatul cel mai stigmatizat și mai ironizat în toate povestirile Decameronului. Orice se iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o libertate firească în vorbire, viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și ironizat. Există și o alternativă feminină a situației reliefate anterior, în povestirea a doua din ziua a noua: o călugăriță tânără, „de neam, de o frumusețe răpitoare”535, are un ibovnic și este descoperită de celelalte maici. Acestea o pândesc și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]