1,029 matches
-
cât trebuie să sufere el pentru Numele Meu» (Fap 9,10-16). Pr. Sales comentează, spunând: „Eu îl voi face să înțeleagă, că pentru a îndeplini ministerul pe care i-l voi încredința, va pătimi ură, persecuții, bătăi, foame, sete, naufragii, ispășind prin suferință tot răul pe care l-a făcut, dându-mi o dovadă despre măreția iubirii sale”. Minunat! Cel mai furios dintre persecutorii lui Cristos a fost desemnat să fie așadar și cel mai mizerabil dintre cei persecutați datorită misiunii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și neînțelegerea conaționalilor săi; în fața sa era zidul strașnic al unui păgânism înrădăcinat în viață de câteva milenii; dar a crezut cu tărie în iubirea lui Dumnezeu față de biata omenire. Și noi, asemenea lui, am moștenit o lume perversă care ispășește încă și azi urmările a cel puțin patru secole de greșeli și de rătăciri și, cu toate acestea, nu se căiește în fața evidenței incapacității sale. Chiar și cei buni, sub povara atâtor nenorociri, se simt zdruncinați în credință. Cineva crede
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
că trupul ar trebui să fie prin natură o rușine este absurdă, fiindcă Cuvântul l-a asumat și l-a îndumnezeit în Sine, dându-l ca preț și nutriment al purificării noastre. Pe acel trup preacurat a ridicat și a ispășit nelegiuirile noastre și este bine dacă ne unim acestui Izvor de puritate ca să ne simțim purificați; cu acel Trup îndumnezeit ne hrănește și își substituie viața Sa vieții noastre sărmane“. Dacă aceste adevăruri suverane și cerești vor străluci în celibatul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
l-am păstrat cu sfințenie până astăzi și Stăpânul nostru Atotputernic va hotărî dacă trebuie să mă pedepsească pentru acest sperjur. Nădăjduiesc Însă că El Îmi va Îndulci pedeapsa și nu mă va trimite În flăcările iadului, acolo unde Își ispășesc pedeapsa toți sperjurii, pentru că o fac numai din dorința de a ajuta două suflete tinere și curate, care-mi sunt dragi. Cu deosebire pe fiul domniei tale, de care sunt strâns legat. Da, jupâne Urs, miră-te. Privește-mă cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care s-au prăbușit. Și totuși creditul se acordă cu prudență, cu sfaturi practice. În Iowa se făceau studii temeinice de rentabilitate Înainte de a se acorda creditul. Dar sunt și fermieri care fac greșeli și care până la urmă trebuie să ispășească. Mă despart de fermierul meu urându-i spor la muncă. Seara ajungem la Manhattan, oraș cu 10.000 locuitori, dar cu o universitate mult apreciată. Aci vizitez facultatea de agronomie, departamentul de economie agrară, ferma facultății și o fermă particulară
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
interviu realizat în Ploiești, 12 octombrie 2007. Săbăciag, Ioan Petru (născut la 6 iunie 1925 în satul Noțig, județul Sălaj; a fost condamnat la 1 an și jumătate pentru apartenență la grupul Silviu Suciu-Petru Rebreanu, pedeapsă pe care și-a ispășit-o la Jilava și Pitești), interviu realizat în Cluj-Napoca, 17 aprilie 2006. Sebeșan, Emil, interviu realizat în Timișoara, 30 octombrie 2006. Cluj-Napoca, 17 aprilie 2006. Sebeșan, Emil, interviu realizat în Timișoara, 30 octombrie 2006.
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de la finalul cărții, despre faptele judecate și condamnate draconic: "erau fapte din cele mai firești: întîlnirea cu un om, dăruirea unei sume de bani, exprimarea unei păreri, scrierea unei poezii, trimiterea unei scrisori (...) Milioane de ani de închisoare au fost ispășiți de oameni care (aceasta era suprema crimă) făcuseră un gest normal, refuzînd să se supună absurdului dezumanizant din jur. Ca să nu mai vorbim de pedepsele capitale". Vor fi reparate, vreodată, juridic, dar și moral, aceste numeroase, mîrșave injustiții, proferate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
S-ar putea, în sistemul său de valori, să fie adevărat. În timp ce vorbea la tribuna Congresului, un Vasile Voiculescu era în pușcăria politică, iar un Radu Gyr, condamnat inițial la moarte pentru poezia Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, își ispășea pedeapsa, comutată la închisoare pe viață. Închisorile gemeau de scriitori, intelectuali, muncitori, țărani etc. nealiniați la politica și ideologia comunistă, cei rămași în libertate construiau societatea socialistă. Marea virtute a unei opere, un adevărat principiu estetic pentru autorul Bijuteriilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că te-a văzut, că te-a văzut din totdeauna se înțelege în cîteva minute. Restul de ani e timp irosit. Ca și serviciul militar, e însă incomparabil exercițiu de strunire". Aflat la Gherla în mai 1963, celula în care ispășea pedeapsa era supraaglomerată cu noi și noi loturi de deținuți, unii mai obosiți, mai terminați fizic decît mai vechii locatari, prilej de a-și ceda locul de pe prici și a se muta să moțăie pe o bancă, în următoarea noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
însă m-am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la Giurgiu, cu fostul torționar, mînat de o hotărîre disperată în a-și ispăși păcatul, disperare care pare a echivala necugetarea cu care s-a aruncat atunci în săvîrșirea păcatului. Se explicitează Doinei Jela pentru ce s-a mărturisit în 1993: Dacă ei nu mai veneau, doamnă!? M-am dus pentru că ei nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că am „răsuflat ușurat”, ușor jenat de „viziunea”, de apropierea pe care reflexivitatea mea mentală și-o permisese alăturându-l unui personaj de roman atât de „discutabil” și care, „pe drept cuvânt”, a fost trimis În Siberia pentru a-și ispăși crima de care era acuzat, dar și bucuros că „totul era ca și Înainte”. - Pe drept cuvânt...?!... Revenind la proiectata mea carte, care ar trebui să se ocupe de „vinovăția românească” În acest blestemat de jumătate de secol comunist și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a-și fi ucis părintele, care, după ce Își neagă hotărât vina - e, de altfel, nevinovat, vinovații sunt alții și sunt doi: inspiratorul crimei, Ivan, și executantul, copilul bastard, Smerdiacov! -, o acceptă și pleacă În Siberia, Însoțit de Grușenca, s-o ispășească. Deși n-a comis-o! Or, În această acceptare a unei crime niciodată comise eu Întrevăd o metaforă capabilă - ca orice meraforă, nu stilistică, ci psihologică, paradoxală cum se spune azi! - nu numai de a exprima „confuzia, drama morală și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pui umani” care, ca și puii de rândunică sau de vrabie, cască larg „ciocurile conștiinței” pentru a afla: Binele, Adevărul și Frumosul! Alături de Justiție, bineînțeles, și de... iubire! „Vinovați fără vină”, aidoma exemplului unui Mitia Karamazov care nu numai că ispășește, dar acceptă această vină ce pare tuturor evidentă, vrea să propună - evident, o „eroare logică”, acea contradictio in adjecto de care vorbesc logicienii -, existența, Într-o aceeași propoziție sau sintagmă, a unei gândiri oximoronice, a unui paradox logic, existența a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu În eroi de ultimă oră, În nevinovați, pur și simplu, Împingându-i pe alții, buluc, prieteni sau dușmani, pe acel platou unde sunt „aleși” și desemnați, arătați cu degetul, care nu rareori tremură de furie, cei care trebuie să ispășească, singurii vinovați! 5 Ne sperie cumva acest cuvânt - vinovăție?! Oare ne mai poate uimi, speria ceva după ce am traversat iadul social și uman, „groapa cu lei”, mai degrabă „groapa cu hiene”?! De altfel, oamenii, de oriunde și de oricând, sunt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-au Întâmplat. Ideea de vinovăție pe care am atins-o mai sus, În forma ei colectivă, acea „vinovăție românească” pe care o puneam În analogie cu „metafora” a ceea ce i s-a „Întâmplat” personajului romanesc Mitia Karamazov - de a ispăși o crimă pe care nu o făcuse niciodată și, mai ales, de a o asuma, ceea ce el face, cu o forță de caracter și morală ieșită din comun! - eu mi-o pun adesea, În forma ei „individuală”. Noi, cei născuți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din Franța inclusiv (dar nu și Bisericile nordice care au libertate deplină de acțiune în această privință) crede că repară o nedreptate închizând ochii, la cincizeci de ani după aceea, asupra refuzului judecătorului de a face dreptate. Pentru a-i ispăși orbirea, și chiar actele de colaborare cu Hitler, noi am descoperit cea mai bună stratagemă: pământul arab ca mijloc de plată, și autorizație dată Statului evreu de a beneficia de un important cec fără acoperire asupra legalității internaționale. Nevinovatul șterge
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a afirmat ca poet și luptător împotriva totalitarismului românesc din perioada 1945-1958. În 1950 este condamnat la 4 ani de detenție și dus la execuția la canalul Dunăre-Marea Neagră. În 1958 este condamnat la 18 ani temniță grea, din care ispășește 6 ani, în închisorile de la Jilava, Aiud, Pitesti, Sighet. Este grațiat în 1964. Opera poetică este un protest împotriva opresiunii comunismului românesc. CALEV (Dimov) Lidia Id. S-a născut la 25 decembrie 1920 în com. Cartal, județul Izmail (azi, Ucraina
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
că Fidel începe să abdice de la țelurile inițiale, Matos i-a prezentat în două rânduri demisia. A fost arestat, din ordinul lui Fidel, judecat și condamnat la 11 decembrie 1959, pentru" trădare" la 20 de ani de închisoare. I-a ispășit "integral", fiind eliberat la 21 octombrie 1979. A petrecut cele două decenii în închisoarea din Insula Pinilor, acolo unde în 1953, după atacul eșuat al cazărmii Moncada, a fost deținut câteva luni și tânărul Fidel. Despre "experiența" cubaneză Matos a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
două căderi pentru marfă poți să iei șapte ani sau poți fi judecat de stat pentru una și de curtea federală pentru cealaltă, astfel că atunci cînd ieși de la răcoarea la stat, agenții federali te așteaptă la ușă. Dacă-ți ispășești Întîi perioada federală, atunci statul te așteapă la ușă la pușcăria federală. Știam că garda umblă după mine să mă mai agațe o dată, fiindcă o buliseră cu Înțelegerea venind, dîndu-se drept federali și percheziționîndu-mi casa fără mandat. Eram liber să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și pe Roy după ce-au pus mîna pe Eddie. Au retras acuzația cu drogurile, dar nu și pe cele două de furt. Astfel că Roy a fost condamnat să-l urmeze pe Eddie la Riker’s Island, unde Eddie ispășea „preventiva”, maximum de pedeapsă Într-o Închisoare municipală. A stat trei ani, cinci luni și șase zile. Roy s-a spînzurat În Tombs, cînd aștepta să fie transferat la Riker’s. Roy avusese mereu o părere inflexibilă și puritană despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de ceilalți arhierei și preoți ai Mitropoliei: Teofil Ploeșteanu, Valerian Râmniceanu, Iosif Arhi mandritul, Meletie Costățianu 154, V. Musceleanu, I. Gibescu-Scriban. Mitropolitul Konon, ramolit și înfricoșat, a subscris-o ca un inconștient, dar el a fost singurul care și-a ispășit păcatul, fiind scos din scaun și internat la Căldărușani. Ceilalți au ajuns mari și tari. Scriban era trimis să țină predici în biserici. arhim. scriban și gala galaction După război, când a încercat să ne facă morală în cea de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și executa, dar destul sânge românesc a curs ca să nu mai vărs și eu.“ Era o gre șeală.]( Ediția a II-a, 1996, p. 116.) Omul acela n-a avut nici cel puțin pudoarea să se retragă și să-și ispășească păcatele în singurătate. A voit să joace din nou un rol politic și numai în urmă a renunțat, după manifestările de indignație și dispreț ce i s au făcut în parlament. Întreaga colecție a Luminii și a Gazetei Bucu reștilor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu poticneli și succese variabile, de acea realizare personală care, din pricinile arătate, a Întârziat până dincolo de maturitatea noastră. UNUL DINTRE NOI, PE ATUNCI CONȚOPIST TRECUT ÎN statele de lefuri ale gardienilor Închisorii Văcărești (unde ticălosul de taică-său Își ispășea lungile osânde), se minuna și se indigna, pe drept cuvânt, de temeritatea cu care tânărul Liviu Rebreanu (Închis și el la Văcărești pentru un furt de paltoane, cum pre tindeau autoritățile maghiare, sau ca martir al cauzei naționale, cum pretindea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rău, abrutizant și nereparator, din plină zi), un gând furișat peste perna lor mult căznită și care va fi semănând uneori cu cel creștinesc, cu ceva, adică, amintind de lupta grea și fără succes Împotriva păcatelor acestei lumi, grămădite și ispășite de o singură ființă răstignită pe o cruce, dar fără nici un tâlhar, bun și consolator, lângă dânsele. Curvarul de azi și de totdeauna, prietenul Geacă, care abia așteaptă să-ntorci capul În altă parte ca să-i propună iubitei tale a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce citea pe cotoarele cărților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]