1,057 matches
-
negociem? — De ce nu? Ce altceva putem face? — Dacă negociem, o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea asta a fost foarte prost plănuită încă de la început, și ăsta-i rezultatul. Mai bine acceptăm o înfrângere decât să regretăm un dezastru. — Mai e cineva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de s-a-ndurat El să mă ierte ? Nu știu... Cum de m-am trezit de-a bușilea, numa cu fusta-n cap și picioru scrântit, asta numa drăguțu de Dumnezeu a făcut minunea ! A zis El, las-o, să-și mai ispășească păcatele și pe pământ, că prea are multe... Ori poate s-o-ndurat de bietu Spiridon, că știa că n-are cin’ să mai aibă grijă de copilul meu pe lume. Ce-a vrut El, aia a ieșit. Că al meu a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Poate și numai din orele de mers cu bărbia în piept pentru una-două sticle de lapte, cu care nici măcar nu-și va fi spălat vreun păcat. Pentru că-și zicea că nu-l are. Dar și-l dorea! Să aibă ce ispăși... El nu bea și, la întoarcerea de la serviciu, ori după un moment ca acela cînd a mers o oră, ori două printre stivele de conserve, nu se poate defula în fața paharului. Căci, în definitiv, cumulul de asemenea situații trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Încă un favor de returnat. Soția lui McPherson a intentat divorț. Loew era mulțumit, pentru că preluase conducerea În sondaje. Dudley Smith voia mai mult - așa că a urmat flagrantul. Pariu ușor de cîștigat: Dot Rothstein cunoștea o fată de culoare care ispășea o condamnare la Juvenile Hall. Ori de cîte ori fata ajungea la răcoare, ea și Dot Își făceau de cap În voie. Dot a pus la cale toată tărășenia. Dudley și gorila lui, Mike Breuning, au aranjat de o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la sediul firmei noastre Înregistrate legal, tipografia Speedy King din San Bernardino. Omul care ne-a abordat era un anume Delbert Cathcart, zis „Duke“, care a spus că are numele noastre de la „Domnul XY“, o cunoștință de pe vremea cînd ne ispășeam pedeapsa la școala de corecție. Domnul XY Îl informase pe Cathcart că avem o tiparniță cu o presă offset foarte rapidă, proiectată chiar de noi, ceea ce este adevărat. Domnul XY Îi mai spusese lui Cathcart că sîntem interesați oricînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vest, data nașterii 4 martie 1921, bărbat alb, 1,75 metri, 81 kilograme, ochi albaștri, păr castaniu. Băgat la Închisoare pentru jaf armat În iunie 1942, zece pînă la douăzeci de ani. Eliberat de la Folsom În iunie 1952, după ce a ispășit complet sentința minimă. Eliberat pur și simplu - nu condiționat. Nici o arestare ulterioară asta merita adăugat ca informație prețioasă la teoria lui Bud White: Van Gelder a mierlit-o la Nite Owl. Hilda spuse: — Ăsta e. Dean. Susan Nancy i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tale în celălalt, nici un cuvânt de mărturisire sau încurajare și în care lipsa răspunsului, nerecunoștința și vexațiunea chiar, nu micșorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău. Ești gata să accepți că ai ceva de ispășit și că iubirea ta atotîndurătoare este vaga compensație a vinei de a-ți fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă. Ne iubim cu toții mamele atât de mult pentru că sânt singura aluzie palpabilă la neantul care am fost. 29
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decît pe pămînt. Își pune În cele din urmă o Întrebare pe care fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tîrziu, ajunge să și-o pună după moartea părinților: „Ce greșeli am putut face pentru a fi nevoit să le ispășesc astfel?“. Ce greșeli? François nu dorea să-l supună pe tatăl lui la o cură de psihanaliză post mortem, dar nu devine nimeni un partizan atît de riguros al castității conjugale și al dragostei fidele fără să fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să se ucidă între ei spre a-și ispăși păcatul originar. Decisivă nu pare să fie necesitatea realizării unei justiții sângeroase. Locul fatalității l-au luat pasiunile omenești - iubirea, ura, gelozia, mândria rănită - încercate de personaje defel majestuoase. Eventualul surplus de autenticitate umană astfel realizat antrenează oricum o reducere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în Infern cu umbrele părinților lezați de el în timpul vieții sau de a înfrunta pe pământ privirile copiilor și ale concetățenilor : La Hades
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
privirile copiilor și ale concetățenilor : La Hades de-ajungeam, cum oare-aș fi putut/ În ochii tatii și-n a bietii maică-mi/ Să mă mai uit ? Căci împotrivă-le-am făcut/ Atâtea fărdelegi, că nici prin ștreang le-aș ispăși/ De-ajuns. Puteam eu să-mi mai văd copiii mei,/ Născuți cum s-au născut ? Ah, ochii-mi nu i-ar fi/ Răbdat ! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici : tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum a orbit, el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin suferința care îi aduce în final iertarea celor de sus, la autorul român, el refuză orice determinare exterioară și acționează în pofida divinității. Ingeniozitatea lui Oedip îl ajută să dejoace cursa întinsă de oracol și să ajungă la Colonos
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
palid și buimăcit, spuse că, În tot acest timp, stătuse În bibliotecă, În compania unei misterioase femei de culoare, care Îi arătase fotografii vechi și Îi zisese că toate femeile din familie aveau să moară În casa aceea pentru a ispăși păcatele bărbaților. Misterioasa doamnă Îi dezvălui micuțului Jorge chiar și data la care maică-sa urma să moară: 12 aprilie 1921. E de prisos să spunem că presupusa doamnă neagră n-a fost găsită niciodată, cu toate că, peste mai mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de ispășit. Mai mult decât orice, activitatea politică e o ispășire inconștientă. Sensibilitatea față de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îți dai seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu. Este de un farmec straniu această pedeapsă care urmează oricărui progres al cunoașterii. Ai sfâșiat un văl ce acoperea inconștiența naturii? Îl vei ispăși într-o tristețe a cărei sursă n-o vei bănui. Și-a scăpat un gând plin de răsturnări și amenințător? Sânt nopți ce nu pot fi umplute decât de evoluțiile căinței. Ai pus prea multe întrebări lui Dumnezeu? Atunci, de ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
răsturnări și amenințător? Sânt nopți ce nu pot fi umplute decât de evoluțiile căinței. Ai pus prea multe întrebări lui Dumnezeu? Atunci, de ce te miră povara răspunsurilor ce nu le-ai primit?! Indirect, prin consecințe, cunoașterea-i un act religios. Ispășim cu voluptate spiritul și cu toată abandonarea în inevitabil. Cum dezintoxicarea de cunoaștere este imposibilă, deoarece o cere organismul, incapabil de-a se obișnui cu doze mici, - să facem și din actul reflex o reflexie. În felul acesta, setea infinită
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de imagine nefericirii în dragoste. Așa se explică apropierea noastră de ele. Și apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe când florile sânt expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului. La adică, ce face fiecare om? Se ispășește pe sine însuși. N-aș putea iubi decât un înțelept nefericit în dragoste... Ceea ce face orașele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar șansele scad pe măsura ce dorința crește. Căutarea fericirii indică distanța
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi smerit grădinar al agoniei lor. Sânt ființe pe care le trăim atât de intens în noi, încît existența lor exterioară devine superfluă și reântâlnirea lor o penibilă surpriză. A viețui este o indecență din partea celui adorat. El trebuie să ispășească irevocabil greul pe care altul l-a luat, trăindu-l. Așa se explică de ce nu există ratați mai mari decât eroii virtuali și femeile adorate. Căci prin moarte nu devin mai mult cei ce iubesc, ci cei iubiți. Faptul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
om a reușit doar pentru clipele în care acesta se crede Dumnezeu. Timpul se destramă în ondulații vagi, ca o spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu ruina ei de farmece sau norii scoboară cu cer cu tot în gânduri. Ispășesc lipsa de decepții a strămoșilor, îndur urmările fericirii lor, plătesc scump speranțele agoniei lor și putrezesc în viață prospețimile neștiinței străbune. - Iată sensul decadenței. Iar pe planul culturii, câteva secole de creații și iluzii - ce se cer iremediabil răscumpărate în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unii suferă? Există vreo rațiune în această selecțiune, care scoate din rândul oamenilor normali o categorie de aleși, pentru a-i arunca în cele mai groaznice torturi? Unele religii susțin că prin suferință te încearcă Divinitatea sau că prin ea ispășești un rău sau o necredință. Decât, această concepție poate să fie valabilă pentru iluzia omului religios, nu însă pentru acela care vede cum suferința se găsește la indivizi indiferent de valoare, ba uneori este mai frecventă la cei nevinovați și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Galați, care bătea până ce omora pe deținuții care ajungeau În mâinile (labele) lui. Pe 17 octombrie 1954 am fost bătut de Goiciu până la leșin, trezindu-mă din starea de inconștiență la morga Închisorii. Am fost eliberat din detenție după ce am ispășit o pedeapsă nedreaptă de 4 ani fără 2 zile. Că fost deținut politic, mi s-a interzis Înscrierea pentru a participa la examenul de admitere În facultate, așa că am fost nevoit să mă ocup de mai multe activități, de la muncitor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Claudia le ia pe ambele fete pe după gât și încearcă să le potolească. Clatină nemulțumită din cap. Întâi de toate, numai Marele Pontif are dreptul să ridice mâna asupra unei vestale. Va trebui să o pună pe Claudia să-și ispășească într-un fel greșeala. Să fie pildă și pentru alte profesoare, căci - în plus - pălmuirea poate da rezultate pe moment, dar e total inutilă ca metodă pedagogică, tocmai prin duritatea ei. E neplăcută fără doar și poate pentru eleve, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușor mâna către Aemilius Lepidus. Strănepotul lui Augustus, feciorul Marcellei. Om norocos. Soarta nu i-a hărăzit să cunoască pericolele legate de căsătoria cu o prințesă. Fratele mai mare a fost însă ghinionist. S-a însurat cu Iulia Minor și ispășesc acum amândoi nu se știe ce păcate în exil. Se aștepta să-l aibă oaspete și pe principe. De obicei, par ticipă generos cu bani la încurajarea talentelor și sprijină cultura. S-a scuzat însă printr-un bilet, dând vina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]