1,876 matches
-
facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
noastră, chiar și în durere trebuie să vedem clar, cu ochii inimii, că Iubitorul de oameni se găsește înaintea noastră. Dumnezeu vrea ca omul să fie conștient că El lucrează în inima sa, de aceea îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca mai apoi să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu îngăduie diavolului să-i ispitească ca și pe cei sfinți căci El știe că ei nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor, și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
2002, p. 276. footnote>. Dar îi lasă Dumnezeu spre ispitire numai dacă au una din pricinile de care am vorbit mai sus. Extrem de importantă este și relatarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, care ne descoperă pricinile pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți de draci. Acestea sunt în număr de cinci : 1. Mai întâi, pentru ca, războiți fiind, și războindu-ne în apărare, să dobândim puterea de a deosebi virtutea și păcatul. 2. Apoi, dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
virtutea și păcatul. 2. Apoi, dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură și nestrămutată. 3. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să ne învățăm a ne smeri. 4. Pentru ca, după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită. 5. Iar a cincea, care-i mai presus de toate, ca, devenind nepătimași, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
noastră, chiar și în durere trebuie să vedem clar, cu ochii inimii, că Iubitorul de oameni se găsește înaintea noastră. Dumnezeu vrea ca omul să fie conștient că El lucrează în inima sa, de aceea îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca mai apoi să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
pricepe și Cel ce păzește sufletul tău știe...” (t.n.) Celelalte ocurente se încadrează mai degrabă în câmpul semantic „Vrednic de încredere”211. Semnificație de bază: cel care ține seama de toate faptele (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.4. BohQn: „ispitesc” (SC, Blaj); „scrutează” (Ier), „Cel ce pătrunzi” (Ps 7,9c) (BVA); „ispitesc” (Ier 17,10a), „cerci” (G-R); „cercetezi”, „încerc” (Ier 17,10), „cerci” (Ps 7,10c) (BS); „cercetezi”, „încerc” (Ier 17,10) (C); dokimázÄn (Ier 17,10; 11,20a; 20
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se încadrează mai degrabă în câmpul semantic „Vrednic de încredere”211. Semnificație de bază: cel care ține seama de toate faptele (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.4. BohQn: „ispitesc” (SC, Blaj); „scrutează” (Ier), „Cel ce pătrunzi” (Ps 7,9c) (BVA); „ispitesc” (Ier 17,10a), „cerci” (G-R); „cercetezi”, „încerc” (Ier 17,10), „cerci” (Ps 7,10c) (BS); „cercetezi”, „încerc” (Ier 17,10) (C); dokimázÄn (Ier 17,10; 11,20a; 20,12a), etázÄn (Ps 7,9c) (LXX); „scrutans”, „probas” (Ier 11,20a; 17
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și mă cunoști (ted"‘)”. Semnificație de bază: Cel care cercetează și știe totul, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.6. TokQn: „îndireptează”, „cunoaște” (SC); „îndreptează”, „cunoaște” (Blaj); „Cel ce îndreaptă” (Prov 21,2), „cunoaște” (Prov 24,12) (BVA); „ispitește” (Prov 16,2), „cântărește” (G-R); „Cel ce cercetează” (Prov 16,2), „Cel ce cântărește” (BS, C); LXX a parafrazat evitând să traducă numele; „ponderator” (Vg); „pese” (BJ); „weighs” (RSV). Și acest participiu prezent de la verbul Ö"kan, „a măsura, a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ho theós este o expresie ce revine adesea: „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la împărtășirea cu Fiul său Isus Hristos...”, „El va va întări până la sfârșit...” (1Cor 1,9.8); „...credincios este Dumnezeu: El nu va îngădui să fiți ispitiți mai mult decat puteți...” (1Cor 10,13); „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească intru toate și ființă voastră întreaga s...ț să fie păstrată fără prihana pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care va cheamă (pistòs ho kalÄÎn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Platon, trece pentru cei mai mulți dintre interpreții platonismului ca o metaforă a condiției umane. Conform cu aceasta, omul este condamnat să-și ducă existența într-o lume de aparențe, dar pe care în neștiința sa fundamentală, în necunoștință de cauză, este ispitit s-o considere ca fiind cea cu adevărat reală. Prizonierii închiși în peșteră oferă imaginea condiției umane însăși, caracterizată prin perseverența cu care omul insistă într-o gravă eroare metafizică, una în care a fost aruncat de la început și care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în felul lui Platon. Spun aceasta întrucât nu cred că Platon știa bine să facă distincția între ispită și păcat. În Nomoi el condamnă ispita și pedepsește păcatul, confundă ispita cu păcatul, premisa cu finalul ei - concluzia. Socrate este mereu ispitit și, cu siguranță, păcătuiește. O face însă în relativ. Platon a fost multă vreme păcătos și a făcut-o, tot multă vreme, în absolut. Este motivul pentru care lumea nu s-a grăbit să-l compare pe Platon cu Isus
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-ului promite iconicul ? A comunica este, între altele, o formă specific umană de exercitare a puterii. Omul a iscodit în marginile propriei istorii tenebrele gloriei discursive. Numai „omul regal” poate disprețui temeinic cuvântul. Pentru că e conștient de orgoliile sale. Poetul ispitit de idei devine filosof. El înțelege că adevărul poate fi oricând văzut și numai uneori rostit. Obișnuința de a pune preț pe vorbe se păstrează în lume în strânsă legătură cu pofta de putere. Platon gândește lucrurile în aceeași notă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
arhitectura și muzica; multe persoane de excepție, de la Alexandru Macedon și Leonardo, Michelangelo, Rafael, Picasso, Einstein, până la cei trei candidați la președinția SUA la alegerile din 1992 - Clinton, Bush, Perot - au fost stângace (Coren, 1992; Paul, 1993). Oricât ne-ar ispiti astfel de tendințe care sunt la modă, există, de asemenea, dovezi că stângacii sunt mult mai înclinați către o serie de patologii rare (Coren, 1992, pp. 197-220); prin urmare, indiferent care este diferența la nivel neurologic pe care o dă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
individ care pune la punct o poezie sofisticată, se spune, în Eseuri. Jurnalul acestei puneri la punct, iată cartea de filosofie. De ce Eseuri? Pentru că Montaigne încearcă atât de mult încât nu găsește. A încerca înseamnă a căuta, a meșteri, a ispiti, a îndrăzni, a înainta și a da înapoi, a-și mărturisi îndoielile, a descoperi niște certitudini admirabile sau a ajunge în impas. Această formă se potrivește bine cuvântului în mișcare, niciodată oprit în loc, înțepenit în mod artificial și eronat. Vocea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
filosoful s-a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Isus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate ispiti răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de a exista și, adevărate entități plasate acolo spre aducere aminte, ne arată direcția în cazul în care înțelepciunea ne ispitește cumva... -8- Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile pe această
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]