1,366 matches
-
arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Nunta mare o să fie. Greuceanu Greuceanu a plecat La Roșu Împărat Pentru că a fost chemat Special, la palat. Are răspundere mare Să aducă Luna și măritul Soare Pentru că le-a furat un zmeu Cel mai aprig paraleu. Treaba el a isprăvit Apoi vesel a venit Să-și primească și el plata Împărăția și fata. Sărbătorile de iarnă În Ajun de Crăciun Omul rău și omul bun Merg să vestească în lume Cea mai măreață minune Că s-a născut Domnul Sfânt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văzut, ori ne-a luat în seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la apa rece și mi-am udat ceafa, că așa învățasem eu la școală că trece greața, am băut și câteva înghițituri din palmă și mi-a trecut imediat senzația de greață și, când m-am întors în bucătărie, mama isprăvise cu tocmitul, Marius se-nhăma din nou cu umerașele, iar când m-a văzut, mi-a spus că, dacă tot e ziua mea, mi se cuvine și un cadou, și a dezlegat de pe unul dintre hamuri un cuțit de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să încep să dârdâi, dar mai știam și că n-o s-o luăm din loc până ce bunicul nu isprăvește și a doua sticlă, mi-am adus aminte de ce citisem în cartea aia despre yoga, pe care mi-o împrumutase Sabi, că dacă te concentrezi asupra ombilicului, nu-ți mai e atât de frig, am încercat s-o fac, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Învîrtă pe degete pe bărbați. Se dădu Înapoi ca și cum ar fi lovit-o. Într-o frîntură de secundă, noaptea trecută Îi reveni În minte. Crezuse că acționează spre binele lor. Iar dacă povestea asta ieșea la lumină, s-ar fi isprăvit cu ei. Gwen era gata de orice ca să nu-l piardă pe Loïc, dar era gata de asemenea de orice pentru ca el să n-o piardă pe ea. - De ce Gildas? De ce nu eu? Sau tu? continuă el cu voce surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
preciză Ryan. CÎt privește menhirul din care picură sînge, acesta e un fapt, nu un produs al Închipuirii. - Există Întotdeauna o explicație, replică Lucas, cu o nuanță de iritare. Și am s-o descopăr, chiar de-ar fi să-mi isprăvesc zilele pe mormanul ăsta de pietre și să mă apuc să Învăț dialectul breton. Ryan arătă spre far. - Dacă Îți pot fi de folos În vreun fel, știi unde să mă găsești. Lucas dădu din cap, Îl privi cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să-și facă bagajele. Lucas Își ascunse uimirea pe care i-o pricinuia această veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără să se ostenescă să se uite la Bréhat, nu va ține mult. Mai sînt cîteva puncte obscure de lămurit. Marie apăsă ușor mîna lui Christian, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mine. Iar eu, idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni după tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie. Sau plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
infirmiera părea sincer Îndurerată. Se făcuse, efectiv, tot ce se putea face; dar În fond, practic, nu se putea face nimic, inima era prea bătrână - și cu asta basta. Măcar nu suferise, era adevărat. Dar, era la fel de adevărat, totul se isprăvise. Michel se Îndreptă spre camera lui făcând pași mici, de cel mult douăzeci de centimetri. Brigitte vru să se ridice, Marie-Thérèse o opri cu un gest. Trecură vreo două minute, apoi auziră, venind din cameră, un soi de mieunat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsă pe o parte și Își scoase sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și brațele În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi dăruise atât de puține clipe de fericire, atât de puține clipe de iubire - iar acum avea să Împlinească cincisprezece ani, timpul fericirii se isprăvise pentru el. — Anne ar fi vrut să aibă și alți copii, În fond viața de mamă casnică Îi convenea de minune. Eu am Împins-o să se Întoarcă În regiunea pariziană, să ceară un post. Bineînțeles, n-a Îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de altă parte, Moru al meu mă lăsase să Înțeleg că asemenea apă mare care curgea mereu se afla și la Miazănoapte de pământul nostru. Dacă apa asta mare care curgea dădea roată meleagurilor noastre, ar fi trebuit să-mi isprăvesc călătoria În atâtea zile câte degete aveam de toate, Însă Moru Îmi spusese că drumul avea să-mi ia atâtea veri câte degete aveam de toate, și eu, și el... Hmmm... Era limpede, așadar, că cele mai multe pământuri se Întindeau dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
va rămâne doar Între noi doi. - Cum să rămână doar Între voi doi? Până și lucrurile negândite se află dacă știi să te uiți la om. Auzi? - schimbă el vorba deodată. Ia hai să ne culcăm, că În curând se isprăvește noaptea. M-am dus la Nunatuk, care tocmai Îi ținea pe Marea și pe Omăt la țâțele ei lăptoase peste poate. Nu mă mai săturam să mă uit la ei În timp ce Nunatuk Îmi povestea cum o Învățase Hadat să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Muntele Mamă, și nici de speriat nu ne speriau la fel. Numai iarna trebuia să fii cu băgare de seamă să nu te rătăcești În viscol; altminteri erau munți tare buni. - Păi, făcu Barra, ce Înseamnă asta? - Cred că am isprăvit călătoria, i-am zis. Ne-am așezat amândoi, la sfat. Tot vorbiserăm despre clipa asta, că Într-o bună zi o să Încheiem călătoria și că o să ne ducem fiecare pe la casele noastre, numai că nici unul nu se gândise că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prea sănătos, totuși avea un fizic care‑ți atrăgea atenția - compact și dens, un tip samavolnic, tiranic, inflexibil, Îndărătnic. Își forma o părere o dată pentru totdeauna, În legătură cu sute de subiecte, și poate că tocmai asta era un semn că‑și isprăvise ruta. Aveam senzația că mi‑l rememoram pentru un necrolog. E posibil că Încercam să i‑l substitui pe Rakhmiel lui Ravelstein, astfel Încât să nu mă mai gândesc la moartea acestuia din urmă. Preferam să mă gândesc la moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
te. Sau puteai hoinări pe țărm, ca să te uiți la femeile fără sutien - care se bronzau sau Își etalau sânii. Cu naturalețe, presupun. Dar ochii acestor femei Îți spuneau că, dacă li te‑ai adresa, nu ți‑ar răspunde. Când isprăveam cu plaja, restaurantele se deschideau. Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În stradă, cu mai multă flacără decât era nevoie pentru o frigare normală. Și fiecare tarabă avea propriul ei crainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bună. Oamenilor nu le place să poarte discuții artificiale. De ce să‑mi vorbească În franțuzește? O să‑și spună că nu mi‑ar strica să urmez un curs Berlitz. N‑am putut să termin bibanul. Cina părea că nu se mai isprăvește. - E o seară anormală - nu‑i posibil să se gătească mâncăruri atât de infecte Într‑un decor superb ca ăsta, a apreciat Rosamund. Nu poți ingurgita mâncăruri necomestibile lângă o mare tropicală, caldă Încă, și cu o lună Înfiptă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin acest război. — Cum adică? l-am întrebat. — Ajunsesem să nu mai pot simți nimic, a spus Mengel. Indiferent ce treabă aveam de făcut, nu era decât o treabă ca oricare alta, nici mai bună nici mai rea. După ce am isprăvit cu spânzurarea lui Hoess, a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
oarecare entuziasm. Eram atât de entuziasmat, că am cioplit fără întrerupere timp de douăsprezece ore, de vreo zece ori mi-au scăpat în palma mâinii stângi tot felul de scule ascuțite și tot nu voiam să mă opresc. Când am isprăvit eram murdar, plin de sânge, dar în culmea fericirii. Aveam un frumos set de piese de șah, mărturie a trudei mele. Și mi-a mai venit încă un impuls straniu. M-am simțit obligat să arăt cuiva, cuiva aflat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vă dă lefurile pe care vi le dă.“ „Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am mai crescut și noi, nu mai suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care ducea cărțile și desenele cu care își ilustra expunerea despre artă și colaboraționism. Era furios pe ea. Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un picior din a patra și a cincea. Dar capul? Unde va fi capul? Cine a luat capul?, întrebă acela, cu vocea preschimbată într-un chițăit ascuțit, repezit. Aici e marea taină a vieții voastre! Nici nu apucă să își isprăvească vorbele și dispăru. Fără fum, fără furtună, fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sunteți bineveniți oricând aici, în satul copilăriei mele. A doua zi, Ioniță Scipione Bădescu nota în jurnalul lui: „Când i-am văzut plecând, mi se părea că pleacă spre lumină, dar nu, cred că doar mi se pare!” După ce a isprăvit povestea, bunicul s-a ridicat de pe pătură și și-a dezmorțit picioarele. Totul părea altfel. Pădurea parcă își depăna cântecul, ierburile sunau din clopoței, iar gâzele dansau în aerul cenușiu al zilei de toamnă. Este adevărat tot ce mi-ai
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe acoperișul lumii. Slujba de Vecernie se isprăvise. Era o seară blândă. A doua zi era prima Duminică a Postului Mare. Se lăsă noaptea. Încearcă să doarmă, dar somnul nu se prindea de dânsul... se pierdea în gânduri fără șir. În ureche încă se auzea ecoul ca un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mulți elevi fruntași la Învățătură, Ștefan Verșescu a fost exmatriculat din Liceul Petru Rareș din Piatra-Neamț taman când Începea clasa finală. Din cauza prigoanei antinaționaliste din „statul de drept”, guvernat de liberali și condus de un rege ucigaș, elevul exmatriculat Își isprăvește studiile liceale și Își dă bacalaureatul tocmai la Tighina. Apoi, urmează cursurile Facultății de Drept din București, devenind avocat cunoscut. Era student, având doar 21 de ani, când i se Încredințează importanta funcție de șef al poliției legionare din județul Neamț
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]