1,762 matches
-
Anderson - voce, flaut, chitară acustică, mandolină, armonică, bamboo flute Martin Barre - chitară John O’Hara - clape David Goodier - bas James Duncan - tobe Doane Perry - tobe „Academia itinerantă Andrei Șerban“ în SDC Nu pierdeți în numărul viitor dosarul special dedicat „Academiei itinerante Andrei Șerban“, proiectul inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York. Participă Corina Șuteu, Andrei Șerban, Tatiana Niculescu Bran, actorii Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grosu și Cătălin Herlo. „Academia itinerantă Andrei Șerban“ este un proiect inițiat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
în numărul viitor dosarul special dedicat „Academiei itinerante Andrei Șerban“, proiectul inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York. Participă Corina Șuteu, Andrei Șerban, Tatiana Niculescu Bran, actorii Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grosu și Cătălin Herlo. „Academia itinerantă Andrei Șerban“ este un proiect inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York, și susținut financiar de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român de la New York, ECUMEST. Proiectul a început printr-un atelier de creație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
susținut financiar de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român de la New York, ECUMEST. Proiectul a început printr-un atelier de creație, la Plopi, lângă Cluj. Textul ales de către Andrei Șerban pentru dezvoltarea, în acest an, a Academiei itinerante este Spovedanie la Tanacu de Tatiana Niculescu Bran (Humanitas, 2006Ă. Scriitoarea s-a aflat, împreună cu regizorul și actorii, la Plopi, realizând dramatizarea propriului text de roman în perioada de pregătire și pe durata efectivă a atelierului. Tatiana în țara de după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
critici literări și jurnaliști aparținând unor generații diferite și cu parcursuri profesionale diverse: Sorin Alexandrescu, Liviu Antonesei, Marius Chivu, Caius Dobrescu, Vasile Ernu, Gabriela Gavril, Bogdan Ghiu, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici și George Onofrei. » Povestea unui experiment teatral - „Academia itineranta Andrei Șerban“. Aceasta este un proiect inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York, și susținut financiar de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român de la New York, ECUMEST. Textul ales de către Andrei Șerban pentru dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
proiect inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York, și susținut financiar de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român de la New York, ECUMEST. Textul ales de către Andrei Șerban pentru dezvoltarea, în acest an, a „Academiei itinerante“ este Spovedanie la Tanacu de Tatiana Niculescu Bran (Humanitas, 2006). Scriitoarea s-a aflat, împreună cu regizorul și actorii, la Plopi, realizând dramatizarea propriului text de român în perioada de pregătire și pe durata efectivă a atelierului. Septembrie » Festivalul „George Enescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
perete (al galeriei, de cele mai multe oriă, ajungem la cei care se bagă mult pe dedesubt și refac rețeaua de susținere a peretelui. De cele mai multe ori, prin pulverizare. Mai multe direcții din arta italiană postbelică au fost prinse în această expoziție itinerantă (explică Ruxandra Balaci, directorul artistic al muzeuluiă: arta săracă, transavangarda, conceptualism, „figurativism anacronist“ (uau, ce tare sună!Ă și, cu trecere prin neorealism, o formă de pop-art, cea roman(ăă. Ca să nu ne mai decongelăm teoretic, mai bine îi numim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
înapoi“. Centura de castitate jalonează un destin poetic dintre cele mai importante ale ultimelor decenii. Un destin care mai are până să-și găsească „mântuirea“. Nichita Danilov, Centura de castitate, colecția „Poezie“, Cartea Românească, 2007 Povestea unui experiment teatral - „Academia itinerantă Andrei Șerban“ „Academia itinerantă Andrei Șerban“ este un proiect inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York, și susținut financiar de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român de la New York, ECUMEST. Proiectul a început printr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
jalonează un destin poetic dintre cele mai importante ale ultimelor decenii. Un destin care mai are până să-și găsească „mântuirea“. Nichita Danilov, Centura de castitate, colecția „Poezie“, Cartea Românească, 2007 Povestea unui experiment teatral - „Academia itinerantă Andrei Șerban“ „Academia itinerantă Andrei Șerban“ este un proiect inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York, și susținut financiar de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român de la New York, ECUMEST. Proiectul a început printr-un atelier de creație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Milea (artist, București), Mara Opriș (Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște), Elena Popa (Teatrul Toma Caragiu, Ploiești), Tokai Andrea (Teatrul Național/Teatrul Maghiar, Timișoara), Florentina Țilea (Teatrul Radu Stanca, Sibiu). Textul ales de către Andrei Șerban pentru dezvoltarea, în acest an, a „Academiei itinerante“ este Spovedanie la Tanacu de Tatiana Niculescu Bran (Humanitas, 2006). Scriitoarea s-a aflat, împreună cu regizorul și actorii, la Plopi, realizând dramatizarea propriului text de roman în perioada de pregătire și pe durata efectivă a atelierului. Locația de la Plopi, aparținând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Mama din New York, rezidență susținută și organizată de ICRNY. Perioadele de lucru de la Plopi și de la New York vor face obiectul unui documentar de televiziune realizat de jurnalistul Mirel Bran. „Suplimentul de cultură“ publică în exclusivitate un dosar special dedicat „Academiei itinerante Andrei Șerban“. Participă Corina Șuteu, Andrei Șerban, Tatiana Niculescu Bran, actorii Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grosu și Cătălin Herlo. Dosar realizat de Corina Șuteu și Ștefania Ferchedău La Plopi Corina Șuteu Suntem, fiecare dintre noi, destinați să ne urmăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
faci... La Plopi a început, în fine, o aventură la care am sperat și în care am investit mult, alături de colaboratoarele mele atât de fidele și de apropiate, Oana Radu și Ștefania Ferchedău: laboratorul de creație Andrei Șerban. Intitulat „Academia itinerantă“, atelierul de la Plopi a coagulat, cu răbdare și fără multă vâlvă, starea de grație pe care o construiește întâlnirea fericită între fantezia febrilă a scriitorului (Tatiana Niculescu Bran), generozitatea sensibilă a unor gazde (doamna Mili și Nora), iubirea de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cu tehnologia și industria. Toate acestea trebuie făcute cunoscute prin programe de radio și televiziune prin articole în ziare și reviste de specialitate, prin cărți, prin acțiuni în școli și universități, prin manifestări științifice și metodice, prin expoziții locale și itinerante, prin dezbateri publice cu participarea politicienilor și a factorilor de decizie în domeniul economic și sociAlexandru Aceste acțiuni trebuie planificate la nivel local, dar și la nivel național, pentru ca autoritățile politice și guvernamentale să fie bine informate în vederea obținerii unui
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
aduna pentru a fi de față la distribuirea acestora prin tragere la sorți (Haxthausen, 1847, vol. I, 120). La români nu a existat obiceiul împărțirii periodice a pământului. Într-o primă fază din evoluția satului devălmaș, țăranii practicau o agricultură itinerantă pe teritoriul satului, fiecare fiind liber să are unde și cât avea nevoie. După obținerea recoltei și epuizarea parcelei cultivate, aceasta era abandonată, pornindu-se în căutarea alteia ș.a.m.d. (Stahl, 1998, vol. I, 272-275). Din dorința de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la un sistem de proprietate arhaic, în care terenul rămânea proprietatea gospodăriei sau grupului de persoane care l-a despădurit și defrișat, atâta vreme cât membrii acesteia îl cultivau. Este așadar vorba de o proprietate temporară ce acompania o formă de agricultură itinerantă. Deosebirea dintre satul rusesc și cel românesc constă în faptul că populațiile slave au înaintat încontinuu spre nord și spre răsărit, agricultura itinerantă desfășurându-se pe un teren ce își schimba în permanență configurația: „Încă și astăzi mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
membrii acesteia îl cultivau. Este așadar vorba de o proprietate temporară ce acompania o formă de agricultură itinerantă. Deosebirea dintre satul rusesc și cel românesc constă în faptul că populațiile slave au înaintat încontinuu spre nord și spre răsărit, agricultura itinerantă desfășurându-se pe un teren ce își schimba în permanență configurația: „Încă și astăzi mai poate fi remarcat slabul atașament pe care rușii îl resimt față de țara pe care o locuiesc și față de pământul pe care îl cultivă temporar. Veritabila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
clopotul satului lor și mormintele strămoșilor”(Haxthausen, 1853, vol. III, 148-149). La români hotarele sătești nu se schimbau, cele mai vechi documente scrise considerându-le ca datând din vremuri imemoriale (înainte de întemeierea statelor feudale) (Stahl, 1998, vol. I, 94-105). Agricultura itinerantă românească se desfășura așadar pe teritoriul fiecărui sat în parte, fiind vorba de populații ce nu se deplasau încontinuu spre noi regiuni. În regiunile rusești existau și sate ce funcționau în sistemul celor trei tarlale. Haxthausen le semnalează în districtul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ce apropie satele românești de cele rusești descrise de Haxthausen sunt mai ales cele care pot fi regăsite și la alte populații europene în secolul al XIX-lea. Dintre acestea putem menționa: tehnicile defrișării prin incendiere, formele arhaice de agricultură itinerantă acompaniate de forme de proprietate temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și cele devălmașe (communaux) și mai ales atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Or, iată că, privind lucrurile cu destulă distanțare, îmi dau seama că, dimpotrivă, totul pare să se fi jucat în sensul exilului, devenit realitate și simbol al vieților noastre de oameni ai secolului XX... Nu bănuiam că întreaga mea copilărie itinerantă alături de părinți prevestea un destin de rătăcitori. Franța urma să devină pentru noi, ca pentru atâția români, locul nostru natural de aterizare și de implantare. Dar Franța, cea care ne primea, nu semăna întru nimic cu amintirile de familie, nici
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
său de chestiuni judiciare și militare. Recrutați după sistemul *arendei, ei aveau tendința de a-i stoarce pe cei din administrația lor. La sfîrșitul secolului al XII-lea, Filip August imită din administrația anglo-normandă instituția așa-numiților *baillis [judecători], comisari itineranți de felul acelor *missi dominici de pe vremea lui Carol cel Mare și însărcinați să verifice gestiunea prevoților. Puțin cîte puțin, în decursul secolului al XIII-lea, ei se fixează în circumscripții stabile, înglobînd mai multe prevoții: *bailliages [tribunale]. Numiți, remunerați
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
confirmați, modelați de ordinea și de ordinele societății. Iată sursa autorității lor de vîrf asupra comunității, o autoritate percepută într-o oarecare măsură ca trans lumească, fiindcă nu derivă de la nici o instanță instituțională, laică sau religioasă. în societățile liberale moderne, itinerantul sau anahoretul nu mai are relieful din trecut. El poate fi admirat sau considerat bizar, dar nu mai e un personaj exemplar pentru comunitate. Societățile liberale moderne au un alt mod, neintenționat, dar perceptibil pentru toată lumea, de a sugera o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tip individual general și varietatea persoanelor universale. Casa și cortul Celor două orientări ale ființei fie pe direcția individual-generalului, fie pe direcția universalului Origen le-a mai redat într-un pasaj celebru deosebirea, întruchipînd-o în distincția emblematică dintre sedentar și itinerant. Preluată de la Philon și dezvoltată de alexandrinul creștin, ea pornește de la pasajul Numeri, 24, 5 și va constitui o structură ideatică folosită de toate veacurile următoare. Cît sînt de frumoase sălașurile tale, Iacob, corturile tale, Israel! în schimbarea de nume
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
intelectuale, a te rezuma la rezultatele obiectivate ale efortului tău înseamnă, potrivit lui Origen, a te instala în determinații de tip individual-general, în frumoasa casă a operelor proprii. Acțiunea în sine e lucru finit, are o perfecțiune formală, accesibilă, pe cînd itineranții parcurg drumul nesfîrșit al cunoașterii lui Dumnezeu, al înțelepciunii infinite. între Clement Alexandrinul și Grigore de Nyssa, Origen vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-o perspectivă individual-generală, rămîi în planul succesiunii lor, care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
respect și cu conștiința imperfecțiunii lor. Condiția de om-în-lume sau de om-în-societate dădea, se știa, foarte bune șanse spirituale pentru viața de aici și pentru cea de dincolo, dar nu dădea totuși actualitatea unei experiențe unitive. Totuși, discernămîntul între condiția itinerantului pe calea unificării și cea a sedentarului din societatea respectabil religioasă se putea adumbri cîteodată, putea suferi eclipse. Dacă lumile tradiționale se priveau pe ele înseși și universul ca domenii unde se pune în operă ordinea divină, ele puteau fi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sedentare. Ea se sprijină, dimpotrivă, pe o gîndire vectorială, pe forme mentale care își conțin în propria economie depășirea. De-a lungul acestui eseu, am invocat gînditori pentru care modernitatea tîrzie poate fi un teren unde raportarea la transcendență, calitatea itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv, provocînd plictisul și, în cele din urmă, abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă, cu fanatismul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]