1,604 matches
-
unul pe celălalt în probleme referitoare la interesele lor comune. Art. IV. Nici una dintre Părțile Contractante nu va participa la nici un fel de grupare de state care, direct sau indirect, ar fi îndreptate împotriva celeilalte părți. Art. V. În cazul ivirii unor controverse sau conflicte între Părțile Contractante în probleme de un fel sau altul, ambele Părți vor rezolva aceste controverse sau conflicte pe cale pașnică, pe calea unui schimb prietenesc de păreri sau în cazuri necesare, prin crearea unor comisii pentru
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
niște detalii de la Scurtu, dar n-aș fi băgat mâna în foc pentru ele. Din fondurile acumulate, Uniunea distribuia sute de pensii clienților ei și îi trimitea la odihnă prin țară; unora li se-acordau și indemnizații de merit, “în urma ivirii unor locuri disponibile“. După Scurtu, clasicii și scriitorii peste șaptezeci de ani primeau și tichete gratuite de cură balneară, la Eforie, Sovata sau Geoagiu-Băi, dar îl cam suspectam de reavoință. Niciodată Unioniștii n-ar fi mers acolo; ce om normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apărătorii vegheau. * Ștefănel se trezi În hurducăiala măruntă a căruței și deschise puțin pologul, cât să vadă pe unde treceau. Soarele era deja sus, roțile erau ude, câmpia era nesfârșită. Convoiul tătarilor trecuse În timpul nopții apa Siretului și apoi, după ivirea zorilor, pe cea a Nistrului, pe unde veniseră, prin vadul Sorocăi. Copilul nu știa unde se află, dar asculta cu atenție zgomotele din jur. Căruțele erau trase la fel de repede, poate de cai odihniți. În jurul lor călăreau aceiași luptători urâți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ceas, cu opriri dese. Treptat, ail-urile deveniră mai rare. În fața lor se Întindea șleahul prăfuit care urca spre marele drum al Kievului. Străjile care Înconjurau Întreaga urdie a hanului Îi opriră cu mirare. Cine pleca la drum, Înainte chiar de ivirea zorilor? - Trebuie să ajungem caravana de soli cu daruri din partea marelui han pentru hanul prieten al Hoardei de Aur! spuse Nogodar aspru, scoțând din sân amuleta aurită. Străjile deschiseră drumul, fără să Întrebe nimic. Era o ofensă să pui Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de oameni Înarmați apropiindu-se și se deplasă, aproape lipit de ziduri, de-a lungul străduței care ieșea Într-una din aleile centrale. Misiunea lui nu era confruntarea, decât dacă nu exista altă soluție. Mai erau aproape trei ore până la ivirea zorilor. Se grăbi să parcurgă drumul spre templu, dar la scurt timp, Își dădu seama că În dreapta lui se Întâmplă ceva. Undeva se dădea o luptă surdă. Ciocnirile izbucniseră și la palat, dar și pe una dintre străzile care duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o realitate care Îi traversase simțurile. Fiul său cel mic trăia. Mai mult decât atât, Începea să se apropie. „Dumnezeule, Își spusese, a trecut dincoace de Zid...”. Impresia că Ștefănel se apropie nu fusese un vis și nu dispăruse odată cu ivirea zorilor. Dimpotrivă, rămăsese la fel de vie a doua zi, și se intensifica, Încetul cu Încetul, odată cu trecerea fiecărei zile. Nu era sentimentul la care se aștepta, o renaștere blândă, regăsirea În spirit a unei făpturi iubite cu exasperare, ce trebuia protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
făcu exact opusul hotărârii pe care o luase. Intră În capela de la parter, unde voievodul se ruga adeseori, Îngenunche și spuse, privind crucifixul: Fă, Doamne, să fie el... 1 martie 1475, Templul Shaolin, China Ștefănel ieși pe poarta templului Înainte de ivirea zorilor. Cu o seară Înainte sosise primul pelerin care trecuse munții la nord de Langzhou. Zăpezile nu se topiseră Încă de tot, dar vremea se Înmuiase, iar tânărul Își amintea parcă din ce În ce mai clar lecția Caucazului. Când zăpada se afâna, copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai jos, spre Cetatea Neamțului. Ziua sărbătorii Sfintei Fecioare Începea liniștită, cu același cer roșiatic deasupra dealurilor dinspre Răsărit și cu aceeași prevestire a căldurii unei veri care Începuse În sânge și nu se știa cum va sfârși. Îndată după ivirea soarelui, Începură să bată clopotele bisericilor și mănăstirilor. Oastea musulmană știa ce zi este aceea, dar nu știa că era, totuși, prea devreme pentru slujba de dimineață. Clopotele acelei zile aveau alt Înțeles. - Două mii de spahii au pornit spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
admite că mai poate rezista acel edificiu, susținut numai de cele două coloane, amândouă indispensabile, spre a-l menține în echilibru. Mai adăogăm că atât de adânc s-a simțit retragerea d-lui Brătianu și prin urmare dizlocarea sistemului prin ivirea unui dualism între acele două căpetenii încît, ca să se oprească încă un moment deschiderea acestei grele succesiuni, un paliatif iluzoriu s-a întrebuințat. D. Rosetti, rămas singur, nu putea dori decât un alter ego și d. D. Brătianu, fratele fostului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe față la alianța austro-germană. Se pare că la Berlin se promite în schimb prințului Carol regalitatea și un concurs puternic pentru organizarea militară a țării. [ 20 august 1880] ["FAȚĂ CU ȘTIRILE... Față cu știrile publicate de ziare străine despre ivirea de bande armate la marginele Dobrogei, foaia oficioasă din Strada Doamnei găsește de cuviință a desluși opinia publică că n-au fost decât niște bieți turci, pieritori de foame, cari nu mai găsesc alt mijloc de trai decât acela de-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
scântei momentane ale gândului, legate de o intransigentă orientare morală în viață: "A-ți părăsi patria pentru un culcuș mai cald e treaba trupului, nu a spiritului". În acest fel, autorul reușește adesea să condenseze lumina atitudinii etice până la strălucitoarea ivire stelare pe firmamentul cunoașterii. Între cele două părți, numai aparent eterogene, există totuși un factor unitar de conjuncție, care le străbate pe ambele. Este tocmai latura cea mai prețioasă din perspectiva căreia ar putea să acționeze salutar Th. Codreanu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de-a neliniști malul stâng al Dunării de când artileria română din Calafat au dat foc Vidinului. Înlăuntrul țării chiar constatăm cu plăcere o dispoziție la care nu ne așteptam. Într-adevăr în cursul întregii istorii a românilor putem vedea, la ivirea unor pericole mari, înveninîndu-se și mai mult urele de partid, netoleranța politică. Astăzi aceste ure par a fi amuțit cu totul. Organele conservatorilor se țin cu totul în rezervă în privirea politicei esterioare a guvernului și, pe când în Grecia ministeriul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spune în revista sa, și organ al partidului liberal, îi urăm succes și viață lungă. Ne luăm însă voia a-i face o mică observație. Mai tot numărul întîi se ocupă de persoana d-lui primar Pastia. În general, la ivirea lor, ziarele făgăduiesc mai mult decât au de gând să ție; ne place a crede că Steaua României va face mai mult decât făgăduiește, ocupîndu-se de afaceri generale și lăsând la o parte persoanele, chiar și când acele ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
foc îmi străpungea parcă inima. Cine eram eu? Un muritor de rând, un autor de poezii ** sau un erou de roman capabil de multe fapte, vulnerabil la tot ceea ce-i oferea viața? M-am dus pe punte și am așteptat ivirea zorilor deasupra mării cenușii. Eram din nou singur. O singurătate de-a dreptul insuportabilă. Roma. Mi se părea că părăsisem Franța nu de câteva ceasuri, ci de câteva săptămâni. Oamenii aici erau elegant imbrăcați, arhitectura bogată, italienii grăbiți. Cum am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Relaxarea e cea care-i ucide. A făcut atac de cord. Păi n-ai spus că s-a înecat? A căzut în apă și s-a înecat. Dis de dimineață. Stătea pe dig, citind ziarul Tribune. Întotdeauna se trezea înainte de ivirea zorilor, obicei deprins de pe vremea când vindea în piață. Atacul n-a fost puternic și nu i-ar fi fost fatal. Apa din plămâni l-a dat gata. Din câte am descoperit, Basteshaw iubea conversațiile medicale și științifice de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Îi era deschis pieptul cu un cuțit de obsidian și smulsă inima. În locul ei era pus un vas de turcoază, conținând o bucată de lemn cu care era aprins noul foc, de la care toți își aprindeau torțele. Focul regenerator... La ivirea zorilor, aztecii respirau ușurați. Încă o dată, își imaginau ei, au plătit prin sânge verdictul cerului. Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care i-o inspira, dăinuise. Cântatul, creația sunetului printr-un exercițiu disciplinat al minții și al trupului, este poate punctul în care se întâlnesc cel mai fericit carnea și spiritul. Au loc un travaliu și apoi o zămislire ce preced ivirea sunetului pur pe lume. Strigătul unui suflet. Cam așa ceva gândea și simțea Emma. Și nici nu-și subevalua darul sau felul în care îl cultivase. Numai că, știind că nu-i poate închina întreaga lui viață, începuse să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea la vale, spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după-amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până ia ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte aidoma naturii care l-a zămislit și care-l străbate, premoniția pieirii și renașterii lui infinite. Simțeam că se întâmplase ceva nerepetabil, că un adevăr fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mână un felinar cu încadratură albastră ce iradia o lumină alb-gălbuie. „Nu știu, mă aud răspunzând, de ce ți l-am dat. Poate că, privindu-te, căutam o deslușire dincolo de tine. De fapt nu te priveam, cum desigur credeai, nădăjduiam numai ivirea unei alte realități, pierdute cu ani în urmă, crezusem o clipă - Doamne, cât de scurte sunt clipele în tinerețe! - că te iubesc. „Cine n-a avut o asemenea infirmitate în viață? sau o asemenea aureolare?” Realitatea pe care o speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ce vreți să spuneți?” - „Nimic!” avea să-mi răspundă cu vocea lui calmă de om al câmpiei, obișnuit cu dezlănțuirile naturii, ca seceta, grindina, inundațiile, pe care trebuie să le suporți cu înțelepciuni ancestrale, cu o lungă, interminabilă răbdare până la ivirea unui alt an cu soare și ploi binefăcătoare. - Să mergem, spusei de data asta eu, luându-i după umeri pe amândoi. Înăuntru, ploaia de lumină și confeti ne amestecă în veselia tuturor. Puțin mai târziu, strecurându-ne printre nuntași, amânați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se vede, în altă lume, într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se înveselea lângă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lângă mine ci la ivirea domnului Pavel, când apărea îi sărea în față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele încălzește orașul și câmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
temelia de clădire a universului, fiecare trebuie să rămână așa, indiferent câte veacuri ar trece peste strălucita creație a lui Dumnezeu. Vreau să spun că domnia Răului, care întotdeauna - vizibil sau nu - e întemeiată pe distrugere, trebuie oprită la granița ivirii lui. Iar profesia ta, față de toate câte sunt, e cea mai convertibilă să împlinească legile Răului, deși e chemată să săvârșească Binele cu cântarul dreptății și adevărului în mână. Keti are dreptate”. „La vârsta ei, observai, nu cunoștea nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cândva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), în chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, îmi prinse mâna stângă în palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și văzând toate luminile aprinse în apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea în vizită pe nepoată, Marga Popescu, tânăra profesoară de altădată. Era acum în vârstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să întârzie ivirea semnelor de amurg. Pleca în Franța. Venise să ne anunțe plecarea. - Cum așa? o întrebai. - La invitația unor cunoscuți de la fosta Bibliotecă Franceză din oraș. Mai ții minte? - Da. - Mi-a fost foarte greu până să obțin aprobarea. - Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
potrivit căreia întreținerea se datorează de la data formulării cererii se aplică atât în cazul în care se solicită stabilirea, cât și atunci când reclamantul urmărește majorarea cuantumului întreținerii fixate anterior. Reducerea sau sistarea obligației de plată a întreținerii operează de la data ivirii cauzei care justifică admiterea cererii formulate în acest sens de debitor. Exista câteva excepții de la regulile enunțate, când se poate acorda pensie de întreținere și pentru trecut dacă promovarea acțiunii în justiție a fost întârziată din cauze imputabile debitorului. Situația
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]