924 matches
-
își povesteau și socoteau zilele până la nașterea puilor mult așteptați. În drumul lor lung, zăriseră vulpea polară cea șireată și gurmandă. Se ascunseră după niște blocuri de gheață și o pândiră, în timp ce vulpea își umplea cămările. Apoi râzând de norocul ivit, porniră să golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica în timp ce purta puiul în pântece, se apucase să construiască un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu un taxi, unul din acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach pe pupitru, să respire adânc și să treacă ușor arcușul peste coarde pentru ca prima notă ivită să-l consoleze de banalitățile incorigibile ale lumii, iar a doua să-l facă să le uite dacă poate, solo-ul s-a terminat, tutti-ul orchestrei acoperi ultimul ecou al violoncelului, și șamanul, cu un gest imperios al baghetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii este cumva aici? Privirea ce consimte de sub șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Îl votez și eu pe Sandu, să vezi ce ravagii facem În crama de la Cotroceni. Nu mai faceți ravagii, fiindcă crama aia a fost golită de mult, de Băsescu - sare Sandu cu gura pe ei... Și nici nu v-aș ivita la mine la palat, că eu nu sunt Becali ca să stau cu pretenarii la șușe, În palatul personal... Aș fi un președinte bun, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, modest fiind eu din fire... Ochei, Înțeleg, nu am fost la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un număr de telefon, adresă, Cryos ar fi devenit apoi o poveste Încheiată. Ultima Întîlnire. Voi merge, voi merge, voi merge!... Din depărtări, auzea un glas. Nu auzea nimic. Ceva nedefinit Îl tot Îndemna să meargă Într acolo. O pornire ivită, nu era exclus, și din dorința de a mai scăpa o vreme de Ingrid, tot mai persuasivă În demersul ei necontenit: capitularea lui Thomas, adică aducerea lui În fața ofițerului stării civile, Într-o bună zi. Doar În mintea ei putea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
SUNT DEȘERTĂCIUNE” De veniți, doar pălămidă S-așterneți pe-al meu mormânt, Să rămână ca hlamidă Sub omăt, ploaie și vânt. Dar mai bine uitați drumul Și uitați la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar și gândul Că am fost ieri printre voi. Fiți atenți, că nu știți rândul, Rândul pentru alt convoi! M-am întors acolo unde Humă redevine tot, Și-n uitare se ascunde Orice geniu sau netot. „Toate sunt
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bătut o neiertătoare pendulă. Și numai atunci când, datorită fleacurilor turuite de tine, irezistibila mea Diana, mai degrabă decât datorită sedativelor grijuliei mele mame, am Încetat să-mi mai aud În mijlocul nopții pendula interioară, tocmai Îmi spusesem că sentimentul de vină ivit atunci când nu mai poți face nimic pentru ființa apropiată, dusă de-acum pe râul fumuriu, sub cerul jos de plumb al subpământului, de luntrea ca o umbră, nu s-ar ivi să ne chinuiască pe urmă, dacă tot timpul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stare de fapt, puternicul țar îi cere lui Godunov să îl sprijine pe fiul său, întărind această cerere și în fața consiliului aristocraților de la curte. Desigur că, Boris Godunov nu avea nici o intenție să rămână în umbră. El profită de conjunctura ivită devenind adevăratul conducător al Rusiei. Uneltirile se țin lanț, Boris nefiind străin nici de moartea lui Dimitri Ivanovici, fiul mai tânăr al fostului țar Ivan al VI-lea și succesor de drept al acestuia. Fiodor, își dă obștescul sfârșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se poate întâmpla o dată la un secol. Probabilitatea ca același vehicul să se ciocnească în clipele următoare cu un alt aparat zburător nu poate surveni decât o dată la un mileniu, iar tăierea capsulei tale de elicea elicopterului reprezintă un rniracol ivit numai la zece milenii. Împrejurarea că hemisfera cabinei a perforat perdeaua de aer protectoare - un milion de ani. Hazardul că n-ai fost ucis - zece milioane. Revenirea ta din leșin în timpul căderii - o sută de milioane. Faptul că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
rupt-o la fugă peste câmp, într-o direcție unde era o pădurice. Ajuns acolo s-a așezat ascuns după o tufă și se gândea la cauza incendiului. După un timp și-a dat seama că singurul vinovat de incendiul ivit nu poate să fie decât Dondonel. Timpul a trecut repede, soarele a coborât la asfințit. N-a durat mult și a sosit înserarea apoi repede a căzut întunericul. Dacă a văzut Dondică că Dondonel nu mai apare, a început să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar se vede că mă înșelasem. Îmi dădeam seama că făcusem gestul dintr-un imbold nestăpânit și cu totul independent față de mine; fusese ca și cum cineva ar fi stat la spatele meu și m-ar fi împins cu putere să lovesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și cu însușiri de învingătoare, dar asta - nu trebuie trecut sub tăcere - se năștea doar din trufia și din ipocrizia ei, ceea ce-i oferea o puternică încredere de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut niciodată nu-și ridica, fără nădejde și vlăguită de energie, întrebarea: „Și, oare, ce am să mă fac acum?”, ci mereu se ambiționa neobosit în sinea ei, zicându-și: „Nimic nu-i de nedescâlcit pe lume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lor, scandaluri aproape zilnic. Altfel spus și mai pe scurt, Victoria și Șerban, din cauza împrejurărilor nefavorabile, pe care soarta li le nutrea neîncetat, și a firilor lor prea din cale-afară de diferite, ajungeau mai mereu, și aproape din orice fleac ivit, direct la cuțite. Iar asta - oricât de ciudat ar părea - nu-i mai mira nici măcar pe ei înșiși, căci, în timp, totul se banalizase și intrase destul de bine în firea lucrurilor. Mai mult chiar, în ultima bucată de vreme, lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea o privire insolentă și afectată. Cadrul întâlnirii lor era plin de culoare venusiană. Se aflau într-o încăpere care dădea spre o curte și, nu prea departe spre niște masivi de curând iviți. Odaia avea tot confortul, inclusiv livrarea automată de hrană. Privind cu răutate, Gosseyn îl examina pe bărbatul cu obraji scofâlciți. Descoperirea lui Janasen nu fusese anevoioasă. Câteva mesaje interplanetare - fără obstrucții de această dată - un control rapid al roboregistrelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-un popor, ele-și creează aerul ce le trebuiește, își creează atmosfera religioasă în care pot vegeta. Astfel vedem acest duplu joc al naturei: întîi condițiile ce se unesc spre a crea un organism, al doilea, acest organism o dată ivit, tendența de a-și crea el condițiile ce-i trebuiesc spre esistență. Numai imposibilitatea de a și le produce îl face să se stingă. 3 Osificarea sistemelor de stat se întîmplă prin caste, adecă clase ereditare. Ereditatea este perenațiune. Aceasta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Sima Un vis devenit realitate Ioane, scoală-te! Nu auzi cum cântă cocoșul? Acum se crapă de ziuă! Mamă, mai stau puțin! Mi-e somn rău! Nici pomeneală, îi răspunde mama. Du-te și înjugă boii, să nu ne prindă ivitul zorilor! Ion se dă jos din pat înfășurat în cămașa lui cea lungă, aruncă doi pumni de apă pe față și merge de înjugă boii. Diii, măi, Joian! Boii se urnesc alene, mergând încet, aproape numărându-și pașii. Copilul se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nimic. Iar acum, deși se temea și mai mult, eu am continuat cu îmbrăcatul și mi-am pus și pantofii. Iar ea, jignită, a încetat să-mi arate până și faptul că se teme. Iar eu, folosindu-mă de prilejul ivit, i-am urat noapte bună. Am traversat Bucureștiul dintr-un capăt într-altul, cu sufletul plin de o pâclă scârboasă. Am ajuns acasă la o oră neprecizată, pe fosta Uliță a Vergului. Într-unul dintre punctele prin care clipocea odinioară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stelele în cârduri blonde pe regină o urmează, Aerul, în unde-albastre, pe-a lor cale scânteiază Și rămân întunecate nalte-a cerurilor bolți; Doma strălucește-n noapte ca din marmură zidită, Prin o mreajă argintoasă ca prin vis o vezi ivită, A ei scări ajung din ceriuri a stîncimei negri colți. Iară fluviul care taie infinit-acea grădină Desfășoară-în largi oglinde a lui apă cristalină, Insulele, ce le poartă, în adîncu-i nasc și pier; Pe oglinzile-i mărețe, ale stelelor icoane
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lucit cu dor. De-odată împăratul din tronul lui se scoală Ca regele pustiei din stânca de granit; În curte oastea sună cântarea triumfală. Poporul o aude mișcîndu-se-miit. Din muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a grămădit bătrână. Din oase și din vine a stors a vieții suc Și slabă și uscată e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pasaje și am Încercat să ameliorez defectele amnezice ale originalului - spații lacunare, zone neclare, părți mai vagi. Am descoperit că uneori, printr-o concentrare profundă poți aduce o pată neutră În centrul atenției Încât astfel, să poți identifica o perspectivă ivită brusc sau să numești un servitor anonim. Pentru actuala ediție definitivă a cărții Vorbește, memorie, pe lângă modificările esențiale operate și adăugirile stufoase făcute În textul englezesc originar, m-am folosit și de corecturile pe care le făcusem când am tradus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
capul plecat, fluturându-și pelerina Într-un mod straniu, ca un vampir, țopăia În jurul unui ulm sinistru. Într-o dimineață umedă, În timpul ritualului, i-a scăpat pe jos tabachera și, ajutându-l s-o caute, am descoperit două specimene abia ivite ale fluturelui de noapte Amur, foarte rare În regiunea noastră, niște vietăți gingașe, catifelate, de culoare gri-purpuriu, Împerechindu-se În liniște, cu piciorușele lor Îmbrăcate parcă În blană de chinchilla lipite de iarba de sub copac. În toamna aceluiași an, Ordo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îndepărtat himalayene, fiind la curent cu noile discuții care se purtau pe eternul și fascinantul drum al strămoșilor. Insuflat de acea viziune de la „Mureșul“, porneam adeseori spre biserica spovedaniei mele. Ca un făcut, mereu mă opream în câte o crâșmă, ivită ademenitor în calea mea, anume parcă spre a-mi încerca tăria hotărârii de a mă spovedi. Eram slab, nevolnic și rămâneam în crâșmă până se făcea târziu și toate bisericile se închideau. Amânam pentru o altă zi dusul la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acorde comisarului grotescul nume conspirativ de papagal-de-mare, fără îndoială, trebuie să fi fost vreun dușman personal, întrucât porecla cea mai justă și meritată ar fi cea de alehin, marele maestru de șah, din nefericire retras din categoria celor vii. Îndoiala ivită se risipi ca fumul și o certitudine solidă îi luă locul. A se observa cu ce sublimă artă combinatorică va dezvolta el atacurile care îl vor conduce, cel puțin așa credea, la șah-mat-ul final. Zâmbind cu șiretenie, spuse, Aș accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
jurnaliști la copil. Repede! Poză. Poză? OK. Dă-mi voie să te scap de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o un-doi și au dispărut, ca niște stele căzătoare umane. — Ce fetiță cuminte, spuse Phoebe, legănând copilul pe șoldul ei osos. Noi Îi spunem Meni. Ce nume drăguț, am zis. — Nu că e grozavă? În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar se vede că mă înșelasem. Îmi dădeam seama că făcusem gestul dintr-un imbold nestăpânit și cu totul independent față de mine; fusese ca și cum cineva ar fi stat la spatele meu și m-ar fi împins cu putere să lovesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]