985 matches
-
ia altul. A preferat să stea cu el. Mama a făcut 53 de ani. Arată rău acuma. Eu am ajutat-o cât am putut afară, i-am luat mobilă, i-am luat frigider, televizor, i-am luat casă la ICRAL. Izbăvirea În ’93 a murit tata. Când am auzit că e la spital, m-am dus la el - deja nu mă cunoștea. Când a dat în metastază, cum spun doctorii, înnebunise, nu mai știa ce face. L-am dus acasă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la fiecare întrunire - clipa ultimei răzbunări. Vor plăti amândoi! Mereu ai ceva împotriva onorabilității funcțiilor. Numai fripturiști, le stă bine cu o fostă cocotă alături. O vei ajuta ca să-ți atingi scopul: denigrarea unui organ colectiv de conducere și nu izbăvirea Caravellei. În alt capitol, poate, o vei mânji și mai tare, se vor face asupra ei presiuni, se vor ivi tentațiile, mita, banul public, jocurile financiare necurate, doar de către cei din Consiliu știute... Coruptă, definitiv compromisă, se va sinucide. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din praful drumului. Smulge-mi, Dumnezeule, limba și ascultă laudele mele rostogolite prin iarbă! Durerea monahului este izbăvire, dorul scrijelește pe cruce un nume. Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă, te asemeni cu arhimandritul, ai sufletul lui curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
GOALĂ, ÎNCEPÂND DIN MOMENTUL ÎN CARE RENUNȚĂ LA IUBIRE. ȘI TOCMAI ASTA E, CĂ NU MAI SUNTEM CAPABILI DE IUBIRE. SĂ NE RESEMNĂM, DOCTORE! SĂ AȘTEPTĂM PÂNĂ CE DEVENIM ÎN STARE SĂ IUBIM ȘI DACĂ ESTE ÎNTR-ADEVĂR IMPOSIBIL, SĂ AȘTEPTĂM IZBĂVIREA GENERALĂ FĂRĂ A FACE PE EROII. EU NU MERG MAI DEPARTE. Rieux se ridică, cu o expresie subită de oboseală. \ Dumneata ai dreptate, Rambert, ai întrutotul dreptate, și pentru nimic în lume n-aș vrea să te rețin de la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
grija cea mai presantă. Dar, de fapt, sub aceste remarci neînsemnate o speranță nesăbuită se dezlănțuia în același timp și cu atâta forță, încât concetățenii noștri își dădeau uneori seama de ea și se grăbeau atunci să afirme că, oricum, izbăvirea nu era hotărâtă pentru a doua zi. Și, într-adevăr, ciuma nu se opri a doua zi, dar, în aparență, ea își pierdea puterile mai repede decât s-ar fi putut în mod rațional să se spere. În primele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chiar în ceasul în care treceau pe străduțe pustii, de-a lungul ferestrelor cu obloanele trase. Și, din pricina oboselii lor, ei nu puteau să deosebească această suferință care se prelungea dincolo de obloane, de bucuria care umplea străzile puțin mai încolo. Izbăvirea care se apropia avea un chip care amesteca râsul cu lacrimile. ÎNTR-UN MOMENT ÎN CARE RUMOAREA A DEVENIT MAI PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O FORMĂ ALERGA SPRINTENĂ. ERA O PISICĂ, PRIMA CARE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oameni, iar Iuda se apropie să-L sărute pe Iisus, Iisus în fața arhiereilor Ana și Caiafa, care stau pe scaune, Coborârea la iad, Iisus îi scoate pe Adam și Eva din morminte urmați de alți drepți din Vechiul Testament, care cer izbăvirea, Iisus și femeia prinsă în păcat, iar fariseii cer să fie pedeapsă; Iisus scrie pe nisip: „Cel fără de păcat să arunce cu piatra în ea”. Este ultima scenă din acest registru. Pe peretele de vest al zidului despărțitor sunt câteva
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
venise cu amenințarea asta și Antonia, mai neînduplecată. Bătrînul simțise, probabil, că urmașul, adolescent atunci, dădea semne de oarecare destrăbălare, dar unchiașul și-ar fi văzut mai bine de Biblia lui, din care tot citea, de parcă ar fi aflat acolo izbăvire pentru toate. Nu pricepea că lumea se schimbase, că era În plină revoluție sexuală, era permis orice, chiar dacă unii, căpoși, tot afuriseau o generație liberă, liberă, liberă, care Își Îngăduia totul - dar pînă cînd? Întrebau necontenit aceștia; Dumnezeu nu mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lescenți; nu mureau pe loc, unii mai trăiau chiar zeci de ani, dar America Îi mancurtiza lent, persuasiv; unii uitau și graiul matern, engleza americană devenea limbă aproape obligatorie. Cam așa vedea Berg pericolul yankeu, dar nu făcea nimic pentru izbăvirea Europei: asta Însemna că nu era capabil să stabilească o serie distrugătoare de numere, cum spunea că e În stare. Să-l ia naiba pe Berg, cu discursurile lui imprevizibile, parcă vorbea unei alte asistențe, nevăzute. Thomas vroia să nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-l reclame. În schimb, într-adevăr, el devine telepopor. Mircea, te-ai înfuriat că oamenii joacă întruna la Bingo și că alta decât să țină ochii pe concursuri nu fac, toată ziua decupează etichete, scot capace și le trimit, așteptând izbăvirea de sărăcie în mod glorios. Vine Horia Brenciu și îți scandează numele, într-o duminică seara: „Maricica Acucului, Broșteni 5, Vaslui, a câștigat o sută de mi-li-oa-ne!”... În jurul lui, opt fătuci deghizate în majorete își scutură fundulețele a bucurie trucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cînd s-au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu, 13. Mardoheu a trimis următorul răspuns Esterei: "Să nu-ți închipui că numai tu vei scăpa dintre toți Iudeii, pentru că ești în casa împăratului. 14. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, și tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?" 15. Estera a trimis să spună lui Mardoheu: 16. "Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
nenorocirile abătute asupra Thebei. Un zeu nu suferă din pricina adevărului și nici n-ar fi dispus să-și joace toată viața pe un cuvînt. În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire, chiar dacă fie-care adevăr nou mă sfîșie și nu-mi lasă rănile să se Închidă. Pentru că măslinii pe lîngă care trec, iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de greci prin firul Ariadnei Îmi amintește (ridic ochii și văd țărmul toropit de o primăvară timpurie) că pe lîngă victoria inteligenței, calul troian, Ulise a obținut și o victorie a inimii, Ithaca; Întrucît și pentru cel intrat În labirint izbăvirea e să se Întoarcă acolo de unde a plecat. S-ar spune că e principalul Învățămînt ce ni-l poate oferi dragostea. Tot ce se Îndepărtează de el În clipa aceasta nu mă mai interesează. SÎnt gata să Întorc spatele mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ești un om mort. Și închide telefonul. E ora 18.20. Pe măsură ce ziua se apropie de noapte, moralul lui Lionel basculează tot mai des dintr-o extremă în alta. Pe de o parte, se bucură că vine miezul nopții - pragul izbăvirii lui. Pe de altă parte, cu cât se apropie de miezul nopții, sosirea Doamnei e tot mai iminentă. Începe să-l doară spatele de când stă nemișcat în scaunul cu spătar, privind când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc, mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii care îl învia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și slavă celui fără de început și fără de sfârșit. Pe când făcea ultimul rând de cruci, aproape că-i veni să râdă. Nu-l mai scuipase nimeni de aproape douăzeci de ani. Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
contradictorii Îi asalta sufletul său atât de Încercat. După ce a trecut peste momentele, zilele și anii În care moartea i se părea a fi la doi pași și chiar se Împăcase cu ideea morții ca o pedeapsă ori ca o izbăvire și după ce Înviase din morți cu ajutorul celor doi Îngeri pământeni, așa cum avea să-i numească toată viața sa, ajuns la cinci decenii și jumătate privea cu nostalgie cum galbenul-pal și ruginiul câștiga teren asupra verdelui-umbros și confereau pădurii domnești o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
viața unui om, din care Antoniu făcuse aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ci Dumnezeu. 16. Mîine coborîți-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Țiț, și-i veți găsi la capătul văii, în fața pustiei Ieruel. 17. Nu veți avea de luptat în lupta aceasta: așezați-vă, stați acolo, și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă spăimîntați; mîine, ieșiți-le înainte, și Domnul va fi cu voi!" 18. Iosafat s-a plecat cu fața la pămînt și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de secol, și acum vedea că el pleacă Înainte ca ei mai aibă vreo șansă să se Întâlnească. Eram tata, un șarpe neiertător Îmi mușca stomacul și mă Încovoiam de durere, zâmbind fericit, din minut În minut avea să vină izbăvirea, revanșa propriilor mele reușite-nereușite. Eram mama, iată rolul meu cel mai ușor, nu-i deloc greu să Îmi Închipui ce i-ar spune mama, pisăloaga Casandră, Musafirului. * Mama ar intra pe loc În priză, ochii ei s-ar decolora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
văzut dincolo de ușă, au privit unul la altul, cu tristețe. Până în acel moment - nu știau de ce - totul li s-a părut un fel de joacă „de-a hoții și vardiștii”. Acum, însă, așteptau răspunsul scris al căpitanului ca pe o izbăvire... ― Dacă ne trimit pe unul la Tanda și pe celălalt la Manda? Ce ne facem? - a întrebat în șoaptă Todiriță, frecându-și mâinile ca și cum l-ar fi luat frigul. Dumitru l-a privit cu chipul împietrit... Acum realiza și el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
l-a încordat cu mîna lui, Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec, pînă îi vei nimici." 18. Elisei a mai zis: "Ia săgeți." Și a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: "Lovește în pămînt!" Și a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec, pînă îi vei nimici." 18. Elisei a mai zis: "Ia săgeți." Și a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: "Lovește în pămînt!" Și a lovit de trei ori; apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]