5,195 matches
-
seamănă perfect cu mine. Are ochii tare mici și arcadele căzute, ca la clovni. De fapt, sunt identici. Trebuie să omor un om.“ „Apoi nevăstuica se repezi la mine cu o iuțeală incredibilă, mă placă scurt, ca la rugby, mă izbi cu capul de ușă. M-am înmuiat instantaneu... puncte negre... leșinam... cred că ușa era metalică. Mi-am revenit într-un târziu, cu furnicături în tot corpul, întins pe un mozaic sinistru, ce înfățișa o femeie cu un steag în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prins într-o cușcă, continuă Gheorghe. Mă privea cu ochi de diavol. Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și eu cred că era. Aveam o țepușă, dar n-aveam ață ca să fixez țepușa. Și motanul ce făcea? Se izbea ca un descreierat. Mă privea cu o ură diavolească încît mă înspăimînta. Aduc eu sfoară și leg bine țepușa. Satana s-a oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el și am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lună de la ciudata conversație. Eram în vizită la spital, la un amic. Acolo era și Gheorghe. Ce-ai pățit? Tot motanul, Satana. Ce-a mai făcut? Era în bucătăria de vară și cînd a intrat Veta (adică baba) s-a izbit în ea și și-a fracturat femurul și clavicula. Același motan, adică înțăncușatul cu țepușa? Da. La biserică ați fost? Da. Cu copiii tăi te-ai împăcat? Cu diavolii aceia? Niciodată! Atunci Satana vă va ucide. Mă îndepărtez vioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un preț bun. Își amintește spusele preotului din sat: Nu sînt pietre veritabile. Dacă ar fi, ar trebui păzită cu o armată. Simion zîmbește. Un cal, priponit la marginea șoselei, își face vînt să treacă pe cealaltă parte. Mercedesul îl izbește în plin la 140 km/h. Simion se trezește la spital cu tot felul de sîrme și furtunașe, flacoane pe stative și picurătoare. V-ați revenit? întreabă sora. Ați aiurit tot timpul. Ce spuneam? Icoane Făcătoare de Minuni, pietre prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vîntul nu știe de glumă. A prins portiera și a deschis-o cu o forță teribilă. Parpanghel, speriat, scoate un picior afară ca să ajute "viitorul primar" la reînchis portiera. Numai că voinicul cîrciumar reușește să facă singur acest efort și izbește, ajutat și de o rafală, ușa la loc. Singura oponență a venit doar de la piciorul Lui. Tu-ți Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele produse și constată optimist: Osul nu-i rupt. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
M-au invitat la o confruntare între candidați. Rodion rîde cu gura pînă la urechi. Eu sînt unul dintre combatanți. Mie mi-s toți antipatici... Toți? Da, toți. Niște nătărăi și pe deasupra, niște hoți. Umbrela se ridică ușor și lapovița izbește din nou ochelarii profesorului. Acesta nici nu observă mișcarea și din nou începe lupta cu batista. Dar preocuparea aceasta devine secundară, excitarea centrului nervos al "omului politic" domină celelalte părți din creier. Nu vezi cum în politică sînt antrenați doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este și un prost. Habar n-are de meserie. Prin fața mașinii trece o vulpe care se oprește în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă are! Șoferul se uită atent la lighioană și mașina se izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă are! Șoferul se uită atent la lighioană și mașina se izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește rugător. I se dă telefonul său și omul își sună șeful. Șefu', sînt în spital. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Dorinel, dar dacă este așa de sperios, se rușina să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt dinții, se plîngea Ramona. Ba eu mi i-am rupt! Dar ce te izbești așa, ca rinocerul? Nu știu să sărut, este prima oară. Și eu tot prima oară, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt dinții, se plîngea Ramona. Ba eu mi i-am rupt! Dar ce te izbești așa, ca rinocerul? Nu știu să sărut, este prima oară. Și eu tot prima oară, dar n-ai văzut filme? O mulțime, dar n-am fost atent. Să-ți arăt eu, se oferea ca profesor fata. Închideau ochii, băiatul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fetiță de 13 ani nu este acasă. Căutările n-au succes și lumea din sat se agită. Abia după trei zile nenorocirea a lovit din nou în plin. Familia Chimir era într-o stare de nebunie frenetică, iar Ion se izbea cu capul de fîntînă, o blestema și răcnea a supărare pe Dumnezeu. S-a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oval din buzunar. Uitase de el, dar iată că oul cenușiu, nebăgat În seamă, Începea să-și caute el ortacul. Furios că e sîcÎit, băiatul a luat gălușca de fier, a fixat-o pe o muchie de ciment și a izbit-o cu tesla o dată, de două ori. Flacăra care a țîșnit a fost ultima imagine pe care Viorel a văzut-o În viața aceasta. A auzit și detunătura grenadei Înainte de a-și pierde cunoștința. Că grenadă era oul care se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et studio. Întâi de toate, voi analiza fragmentele din Noul Testament referitoare la „ucenicul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar între timp vine Ruben și-l găsește pe Iuda culegându-i merele. Atunci, amândoi se încaieră și adaugă și înjurături cu nemiluita. După înjurături ajung la bătaie și se rănesc unul pe altul. În cele din urmă, Iuda îl izbește cu o piatră în locul unde capul se întâlnește cu gâtul și pe loc îl omoară. Apoi a luat merele și i-a povestit lui Pilat ce s-a întâmplat. La căderea zilei și venirea nopții, îl descoperă pe Ruben mort
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unde mi-e bine și rămân... cât mi-e bine. Ce, oamenii nu fac tot așa?! Pe urmă, cu vântul în cele patru zări ! Așa se face că am fost și eu acolo , pe muntele acela, unde spui tu mă izbise vântul, așa, într-o doară, chiar lângă o sămânță mică, neagră o fi fost chiar bunică-ta. Aș fi vrut să merg mai departe, dar vântul se potolise, așa, deodată... și nu mă mai puteam mișca. Am reușit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să știți că făceau umbră la lumina aceea -, și oile, care dormeau mai încolo, și câinii, lângă ele numai Mițosul se luase după noi, uite-l , acu' îi în frunte, lătrând de mama focului, ca să ne apere adică !.... Ne-am izbit în ușa grajdului, că de acolo se vedea lumină! Și dac-o fi, să scoatem animalele dinăuntru ! Înnebunit de frică, de somn, de frig, nu mă gândisem că nu mirosea a foc, că nu se auzea nimic dinăuntru... Mițosul, deșteptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce au chiar sub ochi: uite, uite cum copiii aceia care cântă intră și ies pe ușa grajdului, prin acoperiș, prin pereți, peste tot. Să-l trag înapoi pe puști, să nu i se-ntâmple ceva ! Uite-i cum se izbesc în ușa închisă! Na, c-am intrat cu ei cu tot și cu ușă cu tot ! ... Ia te uită ! O familie cu un copil ! Pentru copilul ăsta cântă, te pomenești. Și ce frumos miroase aici ! Ca în visul meu ! Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să rupă rândurile de soldați. Eu încremenisem. Mă uitam la ea cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă. Cred că și muștele dacă l-ar fi izbit tot s-ar fi mișcat oleacă, da' așa... Mi-era milă și rușine pentru maică-mea. Am început să urlu din toate băierile inimii: da' dacă o omoară?! Abia atunci zdrahonul s-a uitat în jos, m-a văzut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un stop cardiac!... Sora, care Încercase să-l oprească pe securist când a dat buzna În sala de operație, a Îngăimat, tremurând: ― Eu... Eu, domnule profesor, i-am spus să nu intre, că nu-i voie, da’ el m-a izbit de perete și a intrat ca o furtună... Cu un calm olimpian, profesorul și-a Întors capul, privind spre securistul care zăcea ca un leș pe mozaicul sălii de operație. În cele din urmă, și-a ridicat privirea spre sora
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
braț. Ne crezi tâmpiți?... Ești arestat pentru complot antistatal!... Ai vrut democrație, hai? îi șuieră în ureche celălalt securist și, scoțându-și fulgerător din buzunar mâna stângă îl lovi cu un pumn greu în plină figură, apoi, la fel de fulgerător, îl izbi de câteva ori, precis și metodic, cu vârful bocancului în burtă. Luat pe neașteptate, Victor își duse instinctiv mâinile la față și se clătină pe picioare, dar nu se prăbuși. De ce nu ți-ai văzut de școală, mă? îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și pielea. A examinat cu lama cuțitului, de mai multe ori, castanele de la picioarele posterioare ale animalului înțepenit. Dar, în momentul primei înțepături a pielii pentru operațiunea de castrare, piciorul contractat al armăsarului, acționat parcă de un resort nevăzut, a izbit cu viteza fulgerului și cu forța a doi cai putere, cu potcoava armată cu hacuri, chiar în creștetul măcelarului. Corpul acestuia s-a rostogolit cât colo, calota craniană, dislocată, până hăt către groapa cu dejecții de la grajdul din apropiere. Gelatina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu băusem decât două pahare de șampanie, nu fusesem atrasă în capcană de celebra votcă rusească... O furie subită m-a aruncat asupra stăpânului meu, care stătea, aparent inofensiv, abandonat într-un colț al apartamentului. Am luat șevaletul, l-am izbit de podea, de pat, de șifoniere, de pereți, până când am reușit să-l distrug. Am avut o satisfacție fără egal. Tiranul stătea la picioarele mele; sfărâmat, risipit în bucăți, fără viață. Era un nimeni; puterea sa diabolică nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-un fel de țarc în care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]