10,258 matches
-
frenezie, lovindu-se armonios unul de umărul celuilalt În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate de râs ori maimuțărindu-se cum numai În copilărie o mai făcuseră. La sfârșitul reprezentației erau toți În picioare, ovaționându-l pe Grimmi. Apoi izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
expresive. Sforile care-l susțineau Într-o balansare continuă aproape că nu se vedeau În penumbra creată de spațiul scenic. Acesta salută ștrengărește, ducându-și un picior Înainte și Înclinându-și fruntea peste care Îi atârnau firele de păr. Publicul izbucni Întrun vacarm de aplauze. Câțiva copii se ridicară În picioare și Începură să strige numele păpușii lor iubite, din doua silabe: Gri mmi... Gri-mmi... Gri-mmi... Păpușa se aplecă și culese, Într-un joc de mim, interpretat cu aleasă trăire, o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de legate una de alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în această stare declanșarea acelei bucurii atât de mult așteptată. Se priviră și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate plânge... fato, așa să știi... și-și șterseră lacrimile care nu conteneau să curgă nechemate. Cele două fete se despărțiră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să știu ce se întâmplă cu tine, pari bolnavă! - Sunt, mamă, sunt...! - Atunci, hai la spital! - Nu e cazul, boala mea nu mi-o poate vindeca nici un medic. - Atunci, ce ai, spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe fată cu nespusă nedumerire, dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
avea prilejul să-mi reproșezi niciodată ceva care să te lezeze, te voi ocroti, te voi iubi, îți voi îndeplini toate voile, dar te rog din suflet să nu mi ceri niciodată, dar niciodată să-ți gătesc gulaș unguresc. Alex izbucni într-un râs hohotit, gata-gata să și piardă echilibrul. Se opri o clipă, îi luă din nou mâna Inei, i-o sărută, și iar izbucni în acel râs nestăvilit. - De ce? De ce, draga mea? - E o poveste mai lungă, totul e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din suflet să nu mi ceri niciodată, dar niciodată să-ți gătesc gulaș unguresc. Alex izbucni într-un râs hohotit, gata-gata să și piardă echilibrul. Se opri o clipă, îi luă din nou mâna Inei, i-o sărută, și iar izbucni în acel râs nestăvilit. - De ce? De ce, draga mea? - E o poveste mai lungă, totul e ca tu să fii de acord, îți voi da detalii într-un moment mai potrivit... - Nu-i nici o problemă. Dacă vrei să știi, nu e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care apa țâșnea inegal și, prin fiecare por, fântânile respirau apă. — Am auzit ceva. — Nu poate fi decât ploaia. Stai puțin, sunt sigur că am auzit. — ți s-a părut. — Stai să ascultăm. Cum rămaseră înlemniți în vegetație, din depărtare izbucni un urlet. Aripile imense apărură de după rafalele de ploaie. Penele impermeabile băteau aerul, răcorind fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile gesticulau arătând spre anumite persoane, negând anumite fapte și afirmații, apoi implorând iertare. Nu îl vedea nimeni și cu siguranță nu îl auzea nimeni, toți fuseseră antrenați să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
noi. — Nici nu sunt prea sigur că a fost ea. — Dar tu ai spus că de la ea trebuie să fi aflat. — Am spus că este posibil. — Atunci? — Nu ne mai rămâne decât să așteptăm să facă el prima mișcare, o să izbucnească într-un fel sau altul. Nu-mi place să aștept. Dacă nu ne va veni vreo idee, va trebui, scumpa mea Vera, să așteptăm. — ție îți convine să aștepți, mie însă, nu. Îi voi mărturisi totul în seara asta. — Vera
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atât de așteptate de ea: - Da, Victore, vreau! Sper să nu greșim nici unul dintre noi. - Speri!? spuse el mimând alarmat surprinderea Olgăi, ceea ce îi dădu acesteia fiori reci. Speri, repetă el? Trebuie să ai certitudinea, pentru că altfel... Și îmbrățișându-se, izbucniră amândoi într-un râs de nestăpânit, după care, el continuă: - Eu vreau o soție fidelă, bună gospodină, să mi aducă sub acoperișul casei o droaie de copii. Vreau să las și eu o umbră pe pământ! Nu voi îngădui niciodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
brațe? - Vezi bine că da! - Înseamnă că ai putea face față și pe șantierul meu. Un sac de ciment, cam tot cincizeci de kilograme are... Un timp, nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Se priviră, ca mai apoi să izbucnească într-un râs zgomotos, buna lor dispoziție aducând-o în sufragerie și pe Ina. - Uite ce veseli sunt băieții mei! Tatăl îl îmbrățișă cu toată căldura pe băiat. Mama privi galeș scena aceasta de dragoste. Era fericită că Alex îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mi vreo prăjină. Să mă pot agăța. Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Regina Ciocârlie. De fapt, a ciocârliilor. Era o armonizare între cântecele ciocârliilor autentice, ale câmpiei, și cele ale fetei la care mă refer. Ciocârliile autentice fiind, așa cum bine știți, acele păsări mici, de câmpie, care, ziua, din timp în timp, izbucnesc spre cer ca niște pumnișori de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să mă preocupe, un asemenea fleac, în timpul unei călătorii atât de importante, pe care o fac, pentru a fi de față la pregătirea miresei, pentru nunta de mâine? De...Voi să-și mai zică o dată: de ce?, dar, nu mai apucă. Izbucnit dintre lanurile de porumb, trenul de mare viteză, INTER-SITI-ul Moscova - Paris, înșfăcă mașina, mecanicul frână brusc, dar, trenul, duse mașina, șase sute de metri mai departe. Dezolare: pentru mecanic, și pentru cine a mai auzit de nenorocire; inclusiv, pentru membrii echipei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
distracției, și ultimele persoane cu atribuții organizatorice. Au mai rămas mirii. Mirele a încuiat caseta metalică în care fuseseră ascunși banii, mireasa o luase, o pusese la subsioară, și erau gata de a părăsi, și ei, localul. Atunci, cagularii au izbucnit din autoturismul în care se ascunseseră, au dat buzna peste miri, strigând, amenințător: banii! Dați banii. Unde iați ascuns? Aici, a răspuns repede, mireasa. Dăne cutia și căutăți-vă de drum. Cutia? Cutia cu bani, o vrei? Ia vină tu la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea de bătrân, dar nu reușea; atunci bătrânul, fără să-și modifice expresia feței, izbucni în râs, un râs exasperant, de care ți se zbârlea părul, un râs dur, discordant, sarcastic - ecou al unui râs venit de pe lumea cealaltă. Cu sticla într-o mână, tremurând de frică, am sărit de pe scaun. Nu știu de ce tremuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nici că se putea un loc mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin buzunare să-l plătesc pe drișcar: n-aveam la mine mai mult de doi gherani și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos, incendiind orașul; teama de a nu auzi picioarele câinelui răsunând în fața prăvăliei măcelarului, precum copitele unui cal; înfiorătoarea teamă de-a nu-l auzi pe bătrânul negustor de mărunțișuri izbucnind în râs în fața mărfii sale, incapabil să se mai poată opri. Teama ca viermele din havuzul casei noastre să nu devină șarpe de India; de a nu-mi vedea patul schimbându-se într-o piatră de mormânt, pivotând pe balamalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amesteca în cap cu zgomotele din exterior, ca atunci când aveam febră. Degetele mi se părură mai mari ca de obicei; pleoapele mi-erau grele, buzele mi se îngroșaseră. Întorcându-mă, am văzut-o pe doică, în picioare, în pragul ușii. Izbucnii în râs. Fața-i era imobilă, ochii priveau fix, dar fără să manifeste vreo surpriză, mânie, fără să exprime măcar tristețe. De obicei, un gest stupid te poate face să râzi. Dar râsul meu avea un sens mai profund. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
stadiu, aspectele pe care voinței mele ironice îi plăcuse totdeauna să le imprime trăsăturilor mele n-ar fi făcut să subziste semnul lor veșnic? În orice caz, tocmai înțelegeam de ce eram capabil. Devenisem conștient de capacitățile mele. Dintr-odată, am izbucnit în râs. Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam timbrul vocii. Era ca râsul străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mori și o să scăpăm de tine. Cum faci ca să mori? - Spune-i că eu sunt mort de foarte multă vreme, i-am răspuns. - Mama a spus că dacă n-ar fi avortat, toată casa ne-ar fi rămas nouă. Am izbucnit în râs fără sa vreau, era un râs uscat, înfricoșător, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe piept; un suflet nou se cuibărise în mine. Gândeam într-un alt mod, simțeam altfel; mi-era imposibil să-i scap, să scap de demonul care se trezise în mine. Cu fața înfundată în mâini, împotriva voinței mele, am izbucnit în râs, un râs mai puternic ca niciodată, care făcea să-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Likăi și-a lui Potapenko”p.182), Îi spunea Elenei Șavrova:”... Nu e nimic deosebit.În ansamblu, aș zice că sunt un dramaturg mediocru” (nov.1895). Ca și În cazul piesei Ivanov, premiera Pescărușului a fost o cădere :”...publicul a izbucnit În rîs, apoi a huiduit și a fluierat.La finele primului act, cîteva aplauze slabe s-au pierdut În strigătele de protest. În actul al doilea, harababura devenise asurzitoare.[...] Dezorien tați, paralizați, pierduți, actorii Își uitau rolul și jucau În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]