5,860 matches
-
te mai văd prin cartier, chem poliția, să știi! Mutantul se clătină pe trotuar și o privi cu o mină confuză care, în scurt timp, se transformă într-o expresie de iresponsabilitate brutală. Cealaltă Carol îl luase pe nepregătite și izbutise să-l dea afară. Dar acum își revenise din surpriză și tocmai își ducea mâna la șliț. Carol stătea lângă Ted Wiggins. Ambii erau înmărmuriți și asistau la scenă de parcă vitrina magazinului ar fi fost un ecran, iar ei plătiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile lui cam necioplite (dar plăcute) amenințau să se strângă într-un ansamblu șifonat și nu prea atrăgător. Dar acum, scăldat în lumina primăverii londoneze, care pătrundea în încăpere prin perdeaua de la fereastră, Bull refuza să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Bull. Și avea dreptate, pentru că Bull habar nu avea ce este diazepamul. Era convins că Margoulies îi prescrisese un antibiotic. Bull se foise o vreme pe lângă Lincoln’s Inn în căutarea unui loc de parcare și, în acest timp, izbutise să se ia la harță de două ori cu același taximetrist chel și belicos. Reușise în cele din urmă să găsească un loc cu staționare limitată și pornise pe Grays Inn Road către birourile Get Out!. Ziua de primăvară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îngrozitor de minimalist. Ca să fie în pas cu ideile actuale despre stil. Asta pentru că Juniper făcea parte din categoria acelor oameni trecuți de treizeci de ani care se încăpățânau să asimileze orice tendință în modă, chiar și pe cele care nu izbuteau să se impună. Oamenii ca Juniper au sentimentul istoriei culturale la fel de diminuat precum capota unei broscuțe. Pentru ei, orice element care poate fi definit ca ultimul răcnet pare la fel de important ca declinul Sumerului sau ca expansiunea Imperiului Țarist pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am simțit cum îmi alunecă bandajul... Bull privise în jos cu o expresie de groază pe chip. Suspensorul suplimentar zăcea în noroi. Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv imposibil să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era nevoie să ghicească ce observase acesta. — Și ce-ai făcut? întrebase Alan cu o voce pierită. Am făcut exact ce puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aprinzi lumina la subsolul scării, intrai cu ea de mână pe culoarul boxelor, unde mirosea a gogonele și a cartofi umezi. Ciocații mei negri o făceau să râdă strepezit pe Alexandra Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care-o fac?, se dăduse la ei chiar, o gospodină pursânge, mare, grasă, cu sacoșe în mâini. Nu izbutise să-i prindă, își obosise degeaba varicele, o auzeau drăcuind undeva în urmă, la mai bine de o sută de metri. Erau pe terenul de fotbal deja, ronțăiau biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu larghețe în stânga și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu de bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev silitor“. Doar nu era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A consimțit, „mda, mda, poate fi un imbold...“, însă puțin după aceea, când s-a ridicat și el, și-a tras nasul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de dor. Refuzând categoric să ridice steagul alb, tata-mare cred că a suferit ca un câine. Iar încăpățânarea lui era nemăsurată. Eu am încercat să o măsor într-o vară, la primul lui drum pe aleea Băiuț, dar n-am izbutit. Mă ținea de mână (așa cum îl ținuse probabil și pe băiețelul cu care se alesese la divorț), îi arătam cu degetul ferestrele noastre de la patru, din D 13, la bucătărie chiar era lumină, iar el îmi explica enervat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu și eu eram singurul lui nepot, cum el, ca tată, avea două fete și eu eram băiat, vă închipuiți ce funii groase, ca parâmele, ne-au legat în chip nevăzut. În semn de prietenie, din clipa în care am izbutit să scot câteva sunete, i-am și spus pe numele mic. Nu nimeream chiar sunetele potrivite și, poate tocmai de-aia, când am țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căzuseră - firește, era doar o figură menită să-l impresioneze - și totuși, Însăși tăcerea ei păruse mai aproape de adevăr decît orice i-ar fi putut spune. Ridică perdeaua și intră În cort. Înăuntru era Întuneric beznă, așa Încît cu greu izbuti să deosebească silueta doamnei Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul Îi era plin de zgomote: zăcea Într-un loc necunoscut, Într-o poziție ciudată. Izbuti să se scoale și văzu În jur o cantitate uriașă de cratițe risipite pe podea. Recunoscu, foarte greu, un frigider Într-un obiect care semăna cu un motor vechi de automobil. Ridicîndu-și privirea, zări Ursa-mare printre picioarele unui fotoliu suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fusese un ucigaș cînd omorîse; abia mai tîrziu, tot gîndindu-se la fapta lui, Începuse s-o socoată o crimă. Acum i se părea de-a dreptul o neobrăzare ca oamenii ăștia să Încerce să-l suprime tocmai pe el, care izbutise, dintr-o singură lovitură, să distrugă frumusețea, bunătatea și pacea sufletească. Avea momente cînd se simțea răspunzător de toate crimele omenirii; apoi, la vederea vreunui lucru neînsemnat - ca de pildă o poșetă, o fotografie dintr-un ziar sau un obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau totuși funeralii naționale. VÎntul spulbera pe stradă frunzele galbene ale copacilor din parc. Din restaurantul Ducele de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dăm pe mîna justiției! Nu m-ar mira să aud că au Încercat să aplice aceleași metode și aici, În Anglia. Au pus pe roate un soi de Minister al Groazei, În care folosesc subsecretari extrem de pricepuți. Nu numai că izbutesc să pună gheara pe anumiți indivizi, dar ajung să Învenineze Întreaga atmosferă, astfel Încît nu mai poți avea Încredere În nimeni. — Un deputat afirmă că niște documente importante ar fi fost sustrase de la Ministerul Siguranței Statului, unde un departament militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i se Încredința vreo funcție de răspundere devenise conducătorul Angliei. Digby Își amintea că-l văzuse odată huiduit de la galerie de foștii combatanți, Într-o sală de tribunal, pentru că dezvăluise tristul adevăr despre o campanie În vogă. Între timp, omul acesta izbutise să-și obișnuiască țara să-i Îndrăgească adevărurile amare. Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie „Arthur Rowe, căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu...“ Crimele nu-l prea interesau pe Digby. fotografia Înfățișa un bărbat slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-am vorbit niciodată În presă despre vreo crimă. Rowe Își prinse, obosit, capul În mîini. Încă o dată, creierul lui era copleșit de șuvoiul asociațiilor de idei. — Se prea poate... Nu știu! bîigui el. Amintirile i se Învălmășeau În minte, neizbutind să se Închege, să se cristalizeze. Detectivul deveni deodată mai binevoitor - sau cel puțin așa i se păru lui Rowe cînd Îl auzi: — Spune-ne ce-ți amintești, așa cum Îți vine, indiferent În ce ordine. — Altfel nici n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tehnică, inspectorul Își confecționase o atitudine fizică. — Spune-mi, te duceai des la Regal Court? — E un hotel? — Bine că-ți amintești măcar asta! — Nu-i greu de ghicit. (Domnul Prentice Închise ochii: era poate un gest afectat, dar cine izbutește să fie tot timpul firesc?) De ce mă Întrebați de Regal Court? — Așa, la Întîmplare... Avem atît de puțin timp la dispoziție! — Timp? Pentru ce anume? — Pentru a găsi un ac În carul cu fîn. 3 Nu s-ar fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui automobil izbuti să pună frîu furiei lui devastatoare. Vino cu mine, am nevoie de dumneata ca să-i identific, i se adresă lui Rowe, coborînd În goană scările. O găsiră pe doamna Bellairs plîngînd În salon; unul dintre agenți Îi servea tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită ar fi planat deasupra, lăsînd dedesubt doar șesurile negre ale nopții. Drumul era lung și lugubru, dar Rowe izbutea cu greu să-și ascundă entuziasmul, care l-ar fi putut jigni pe tovarășul său de drum: se simțea fericit că ia parte la o acțiune periculoasă. Da, expediția din seara asta semăna mult mai mult cu viața pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la Încrucișarea cu Knightsbridge. Toate aceste priveliști Își reluaseră pe nesimțite locul În conștiința lui. Alte amintiri, Însă, dăduseră o luptă grea pentru a-și croi drum: aveau, pesemne, un dușman care nu voia să le lase să intre și izbutea adesea să le Îndepărteze. Cutare cafenea, magazin sau colț de stradă Îi dezvăluia, pe neașteptate, o față cunoscută, de care el se depărta repede, ca de locul unui accident de circulație. Omul care-i vorbise făcea parte din lumea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii! Hilfe ședea aici sub becul albastru, dar de fapt era departe: oriunde se ucidea, sufletul lui era prezent, printr-o obscură comuniune. — Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
insulte - în cadrul unor autocritici publice - părinții sau, dacă erau credincioși, cele sfinte. Torționarii sadici au găsit în închisori și lagăre câmpul de manifestare a pornirilor lor maladive. România intra astfel într-o epocă întunecată din care cu mare greutate va izbuti să găsească drumul de ieșire. În numele comunismului (ideal atât de înalt, care prevedea egalitatea și prosperitatea deplină a oamenilor), s-au săvârșit în mod paradoxal cele mai odioase fapte, mergând de la umilirea și zdrobirea demnității individuale sau confiscarea întregii averi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țări s-a mărit considerabil. Problema s-ar putea pune și din punct de vedere psihologic. După atâtea privațiuni și sacrificii, românii vor mai avea tăria să suporte alte costuri ale tranziției, care ar putea schimba lucrurile în bine? Vom izbuti să ducem vreodată la capăt ceea ce am început? Desigur, ceea ce ne-am propus sunt obiective care nu pot fi realizate peste noapte și fără multe eforturi. Trecerea de la o economie etatizată și supercentralizată la economia de tip modern, concurențială și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unica excepție, unica țară fostă comunistă în care să se încerce o strategie politică neosocialistă și colectivistă complet lipsită de șanse de succes. Nu neg că domnii Iliescu și Bârlădeanu au asemenea intenții. Ceea ce mă îndoiesc este că ei vor izbuti să ofere altceva decât dovada sterilității flagrante a viziunii lor politice marcat birocratice și etatiste.” Tot domnia sa ne avertiza în 1995 că: „naufragiul sovietismului nu înseamnă că iluziile și capacitatea umană de auto-înșelare s-au încheiat. Democrația rămâne un proiect
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]