3,184 matches
-
-așa, Fiindcă el va învia. Limba mamei care-l doare Aură-i nemuritoare. Stea căzând în ceruri sus, Lângă fața lui Isus, Gemnată c-un Luceafăr, Stea pe cerul încă teafăr, Steaua maicii dumisale Stea ce s-a născut din jale. Galați, România, La trei ani de la înălțarea poetului CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: O STEA CĂZÂND, SE-NALȚĂ - poeme omagiale pentru Grigore Vieru, din cartea cu același titlu -CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376, Anul ÎI
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă!... Minunate sunt cele două poeme ale iubirii cu meditații asupra existenței, primul fiind: „Mortua est”: ... Te văd ca o umbră de-argint strălucită/ Cu-aripi ridicate
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
am putut. Dulceața ta de mamă sfântă Copiii tăi dreptcredincioși M-au tot chemat să vin pe stâncă Pe vatra sfinților strămoși. Departe dus peste hotare Între români ce nu-s ai tăi Te-am tot dorit cu plâns și jale Cu stropi de lacrimi tot mai grei. Sunt buni românii tăi oriunde Și gospodari cum n-ai văzut Dar tot mai cald e sânul mamei Și tot mai dulce al fraților sărut. Străinul, tot străin rămâne Când e-ntre frații
AŞTEAPTĂ-MĂ, MOLDOVA MEA, CĂ VIN! de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361934_a_363263]
-
ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu multe hectare de pământ avute înainte de confiscare și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
tocmai dorea să-și mărească curtea. Însă pentru splendori naturale, Lupul trebuie să atace în haită, altfel nu se aseamănă cu oamenii. Coarnele Caprei se pot face bucium și nu este tocmai indicat să se mai cânte doina cea de jale, tocmai acum când Europa a aflat că Delta Dunării, Curba Carpaților și Marea Neagră privesc Cerul, chiar din Centrul ei. Poate că știe el Lupul de ce a trecut la fapte, câtă vreme se vrea Buricul Pământului. Din explicațiile date cuvântului Minciună
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
a iluminării, a încrederii și smereniei. Ne alipim din nou cu căința cu ruga și cu curăția de Dumnezeu, cum frumos ne îndeamnă Sfântul Isaac Sirul: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnnezeul nostru, care asupra lui Lazăr ai plâns și lacrimi de jale și de milostivire ai picurat peste el, primește și lacrimile mele cele amare. Cu patimile Tale vindecă patimile mele. Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele. Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma Trupului Tău cel
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Lăsa-mă-voi găsită în poezii, după trecerea mea. Renăscută de-oi fi în veacuri de vremuri apuse, Căta-voi durerea dorurilor rămasă încă în zbucium, Iar tristețea vieții și moartea lăsa-le-voi duse, Sub adâncul nopților, pe-ndoliata jale de bucium. Referință Bibliografică: SEARA ULTIMEI NOPȚI / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2187, Anul VI, 26 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
DE EMINESCU Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului "Porni Luceafărul" la drum Și-n pagini mii, deschisă-i calea. Lumină a făcut din scrum Și-a ars în ea dureri și jalea. Dar prea curând se-nchid iar foi Și drum uitării este liber. Veniți! Veniți din nou la noi, Că tot Regatul este lider! Da! Nu-i glumă, iar filele Revistei îmi vor confirma aprecierea, de cum pătrundeți și deschideți coperta. Vă
CU DOR DE EMINESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365880_a_367209]
-
fragmente de vers...”de câte ori” sau „că te-am pierdut pe veci”, „când sera-n ceasuri de singurătate”. În „După o citire din Eminescu...” în care înalță o imagine grandioasă a geniului, Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind pe culmi cu aripile-ntinse,/ Învăluit în nouri tu petreci/ În sfânta-apoteoză-a morții reci.” Octavian
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
Mintea de inginer constructor a lui Melu procesa informațiile din domeniul conspirațiilor cu viteza luminii. Nu cu aceeași viteză ochii descoperiră în spatele monstrului niște oameni în uniforme având figuri foarte asemănătoare monstrului care priveau spre el prin cătarea unor arme. Jale! Se uită instinctiv la prietenii lui. Erau lângă el, cufundați în mormanul de boarfe sub care adormiseră și păreau la fel de îngroziți. Însă, trebuie să specificăm, muțenia lor nu se datora spaimei ci, așa cum vor povesti mai târziu, mult mai mult
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
fericire în suflet exclamă: Într‑adevăr Domnul a înviat! Când primăvara, dintre arborii trufași, cade trăsnit năprasnic un stejar viguros care umbrește sute de trecători și pe ramurile căruia mii de păsărele cântând se desfată, o puternică zguduire și o jale adâncă cuprinde inimile noastre. Când o coloană puternică de granit destinată să sprijine un măreț edificiu se năruie tocmai când noi ne punem mai mare nădejde în tăria sa, inimile noastre rămân - și nu fără cuvânt - un răstimp îndelungat fără
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
stăpânesc mai presus de noi. Dragostea ei nețărmurită și încrederea în Domnul au fost aceleași, chiar și atunci când Iisus a fost răstignit, când L‑a petrecut și însoțit la mormânt, dar și după aceea, inima ei fiind cuprinsă de o jale continuă. Și Domnul Iisus nu a întârziat cu recompensa, Maria fiind prima căreia i s‑a arătat după înviere. Vorbind despre chinul sufletesc al acestei femei păcătoase, Sfântul Ioan Gură de Aur zice că ea este singura persoană care a
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
evenimentelor, lăsându-i cititorului libertatea de a-și forma propriile păreri. Vocea auctorială intervine doar atunci când aduce faptele la timpul de azi: „Au trecut mai bine de șaptezeci de ani din acea zi, dar parcă simt și trăiesc și acum jalea evreilor care se vedeau alungați, fără să știe de ce, de pe pământurile în care de sute de ani strămoșii lor trăiseră în pace și în bună conviețuire cu oamenii locului. De ce ne dădeau afară din Târgu Ocna, orașul atât de drag
VĂZUT DE ELENA BUICĂ de ION IANCU VALE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365984_a_367313]
-
din iubire ce pe Pământ, leac nu are. În lacrimi pun simțăminte care nu pot fi rostite. Iar doru-n loc de cuvinte, spune dorințe doinite. De-ntâlnești în a Ta cale, sufletu-mi prefăcut în scrum, vântul va sufla de jale din dorul ce l-am scris acum! Multe veacuri se vor scurge în ropotul de izvoare, până la Tine ajunge dor din ultima scrisoare! Mă voi întoarce-n țărână, odată cu praf de stele. S-aud izvor cum îngână dor din dorințe
PE RAZĂ DE LUCEAFĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366031_a_367360]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FRUNZE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze cenușii Peste liniștea pădurii, Iar perdeaua grea de ceață fumurie Învăluie crengile arămii, îmbrățișate a jale. Privesc prin geamul aburit Și încerc să deslușesc umbrele Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
razna; Umblă zvonul deșănțat Că-n Harghita și Covasna Vor să facă „stat” în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd! Imnul românesc și steagul Nu se-aud și nu se văd ! Crișul, Mureșul, Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava; Nu e liniște-n Ardeal. Munții stau să răbufnească; Fiebe galbenul podiș! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator: Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera
NEASCĂ, POEM DE ANGHEL ELENA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366078_a_367407]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > JALEA BASARABIEI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu aproape, tu departe Tu acolo, eu aici... Câtă jale ne desparte, Câte doruri mari și mici... Câtă lume ne alungă Și ne ține
JALEA BASARABIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366079_a_367408]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > JALEA BASARABIEI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu aproape, tu departe Tu acolo, eu aici... Câtă jale ne desparte, Câte doruri mari și mici... Câtă lume ne alungă Și ne ține doi străini, Calea scurtă-i tot mai lungă Între frați și-ntre vecini... De durere și-ndurare Dor cu dor și pas cu pas, Oare câtă
JALEA BASARABIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366079_a_367408]
-
durere și-ndurare Dor cu dor și pas cu pas, Oare câtă așteptare Ca de moarte ne-a rămas? Câte lacrimi și speranță Va mai curge-n vad de Prut Udând maluri la distanță De-un hotar străin, nevrut? Câtă jale și cât sânge Vor mai curge din caval, Câte inimi vor mai frânge Doinele de peste mal? Eu departe, tu aproape Tu aici, acolo eu, Despărțiți de-un drum de ape Și de lacrimi tot mereu... Referință Bibliografică: Jalea Basarabiei / Romeo
JALEA BASARABIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366079_a_367408]
-
nevrut? Câtă jale și cât sânge Vor mai curge din caval, Câte inimi vor mai frânge Doinele de peste mal? Eu departe, tu aproape Tu aici, acolo eu, Despărțiți de-un drum de ape Și de lacrimi tot mereu... Referință Bibliografică: Jalea Basarabiei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 772, Anul III, 10 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
JALEA BASARABIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366079_a_367408]
-
pentru că vezi, activitatea scrierii cărții m-a suspendat cu totul de la toate bucuriile - câte mai pot fi - ale vieții. Cred că după 15 iunie mă voi duce la noi, să mai leg două cărămizi și trei scânduri la casă. E jale cu lipsa de forță și, firește, de gologani. Te evoc adesea cu prietenii, ce pot face altceva în starea de perpetuă alarmă în care mă aflu? Am proiecte încă - semn că n-am îmbătrânit! - dar energia e pe măsura vârstei
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
culoarea la stindardul lor de comuniști”. Ce nu a spus bunica de supărare cred ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
cicoare și cimbrișor, e violoncel alinător în glas, e prospețime de grai moldovean, clar și dulce în dicție... Cântă răscolitor, pur, într-o sonoritate armonizată și cu texte alese. Multe cântece îi aparțin în ce privește textul și melodia. Într-unul cântă jalea de la Vadu Roșca, satul ei natal, nimicit de Siretul scăpat din diguri în 2005, când a măturat furibund totul în cale, până la mistuirea în Dunăre. Cântecul se numește „Fir-ai Siret blestemat”! Durerea cuprinsă în el e învolburată în furia
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Se scutură îngeri de ploi; Se zburlesc tăcuți în pene. E-atâta jale pe la noi, Mulți se duc spre zări eterne! Ieri am stat cu el la masă; Ne-am povestit din amintiri. Astăzi doliu-i văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În
SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365570_a_366899]
-
sentiment de tristețe, de regret, precum cântul specific poporului român, acea „Doină ce străpunge timp și univers/ doină ce e șoapta Tatălui Ceresc/ doină ce poetul a numit-o vers/ doină ce mai ține neamul românesc ... Da, tulnicul suna a jale ... Nu știam, însă, la acea vreme, dar menționez acum, faptul că cea mai veche scriere din Europa (atestată arheologic în 1961) a fost în satul Tărtăria din comuna Săliștea, pe râul Someș, în acest județ binecuvântat. Profesorul Nicolae Vlassa de la
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]