2,068 matches
-
ai ajuns o biată urgisită // Privești tăcută la migrații sumbre / Străjerii tăi au adormit în front / Pe cerul tău au năvălit din umbre / Armatele unui imperiu tont // Am revenit să mai ascult o dată / Legendele despre vitejii daci / Acum avem o jalnică armată / Care-a trădat și țară și cârmaci // Am revenit din lunga pribegie / Sperând s-apuc și ziua Re-ntregirii / Dac’adoptăm și crez și strategie / Să fim prin veacuri fii ai nemuririi” (Am revenit). Într-o încercare reușită de sonet
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
enunț, extrem de inspirat, pentru cetățenii unei țări, parte a structurilor euro-atlantice, dar având Ursul Siberian în coaste?... Călin GEORGESCU: În 25 de ani, românilor li s-a dat pâine și circ (mai mult circ decât pâine) de către o clasă politică jalnică, fără credință și fără dragoste de țară. De un sfert de secol, clasa politică românească s-a preocupat exclusiv de propria îmbogățire, a promovat și apărat doar interese de grup, nu interesele țării. A fost o manipulare masivă, care a
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
în veci, ale acelui copac magic, caut alinarea în amintiri luminoase. În nopțile de nesomn negăsindu-mi locul între cearceafuri mă ridic din pat în semiântunericul camerei, oftând și caut în mica bibliotecă împrovizată din rafruri suspendate pe perete un jalnic substitut, care să umple golul lăsat în sufletul meu. Albumul vechi cu fotografii și jurnalul au devenit prietenii mei de încredere în momentele de solitudine. De această dată printre lucrurile pe ordinea de zi am trecut o vizită la cimitir
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
avea în poiană. Ziua muncea, iar noaptea o petrecea în privegheri neîntrerupte și rugăciuni fierbinți, însoțite de lacrimi izvorâte din inimă. Rămas la Schitul Iezer, metoc al Episcopiei Râmnicului, Sfântul Antonie a reușit să ridice lăcașul de cult din starea jalnică în care se afla. La cererea Episcopului Ilarion, Sfântul Antonie a refăcut biserica și chiliile schitului Iezer prin anii 1700 - 1705, folosind toți banii pe care îi câștigase din timpul când fusese negustor. Truda Sfântului Antonie este consemnată de pisania
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
dispară când mai repede din acel loc, dar, spre marea sa surprindere, individul ce îi invadase cu nesimțire locul special, o prinsese de încheietură. Speriată de fiorii ce îi traversaseră brațul, urlă: -Ia mâna de pe mine sau țip! Amenințarea sa jalnică nu avusese nici un efect, brunetul rămase nemișcat, privind-o intens, de parcă îi putea citi mintea. Însă ea nu cunoștea faptul că, în ciuda caracterului său malefic, demonul nu avea de gând să îi facă vreun rău. Mai de grabă renunța la
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
iarba renunțării cuvintele ce ne însuflețeau poemele speranței și puneau în ghilimele ploile mustrării. Ca doi străini ne comportăm,iubire. Tu îți îngropi chemările-n nisip, eu șterg orice lumină de pe chip ce-ar licări a vreo mărturisire. Suntem la fel de jalnici, deopotrivă, că ne lăsăm povestea în derivă... Referință Bibliografică: Sonet melancolic / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SONET MELANCOLIC de AURA POPA în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374282_a_375611]
-
durere să mă vindecMulțumind Dumnezeirii.... VII. IMPLACABIL SOROC, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Când o fi să-nțeleg că iubirile mor Răstignite pe cruci în piroane adânci, Fără drept de apel într-un jalnic sobor Cu-asfințituri ce plâng peste suflete stânci. Când voi ști că din scrum nu pot cerne scântei Doar iluzii în ploi și nefaste izbânzi, Că din piatră și lut nu răsar ghiocei Și nici iarbă de leac pentru ochii
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
capete luminate iar satele noastre, cu populația decimată, îmbătrânită, devin amintiri din copilărie...Tradițiile dispar pentru că în căminele culturale de la sate, multe lăsate de izbeliște, se fac discoteci și se ascultă manele, fondul de carte din biblioteci este în stare jalnică, atelierele meșteșugărești ca și meseriile tradiționale au dispărut, agricultura trece prin vremuri de restriște și, colac peste pupăză, tinerii pleacă în lume cât văd cu ochii și nu prea mai au la ce să se întoarcă. Cu totul altfel stau
“BĂCANII” – O REVISTĂ DE CULTURĂ NECESARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377766_a_379095]
-
număr mare și, în unele ramuri ale industriei, salariații sînt mai elevați și ceva mai umani, dar muncitorii indigeni vor învăța aceste meserii privilegiate și, cu cît vor fi mai mulți, cu atît își vor vedea salariul scăzînd la nivelul jalnic al salariilor alocate altor meserii". La congresul de la Stuttgart din august 1907, sînt mandatați patru socialiști. Acest congres aprobă o rezoluție privind persecuțiile din România și denunță "politica odioasă a guvernului român" sub forma unei puneri în afara legii a organizațiilor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întîmplă, intru în furnicar, mai mult pentru plăcerea ochiului decît a urechii (plăcere rezervată, oarecum, profesioniștilor), mă bag între bișnițari, încerc să pricep fenomenul, îmi recunosc limitele imaginației și, din cînd în cînd, risc sinteze. Unele, sper, aproape inspirate, altele, jalnice în incapacitatea lor de a înțelege esențe. O sinteză, cred, aproape inspirată: în toamnă, urmăream zilnic, la apusul soarelui, într-un impasse din St. Dominique, randevuul a doi cerșetori, cerșetori și nu prea, cu nasurile cam roșii, cu hainele cam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Copoului, Păcurarilor), sînt scandalos de degradate; socoteala edililor e una simplă, de gospodină care, după ce mătură, ascunde gunoiul sub covor: centrul să ia ochii, în rest... - cerșetorii; unde vrei, unde nu vrei, bălăbănindu-se ca niște metronoame dezafectate și îndrugînd jalnice tînguieli orientale. - pe trotuar; în spate, la doi-trei metri, unu perseverează în slobozirea gîtlejului de mucusurile duhnind a mărășească și-a cinzeacă; mă opresc, îl las să treacă, aștept să se depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neapărat ofensatoare, dar oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică și O vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura existentă, vezi doamne, în ordine eternă. Nici vorbă, sigur, de intenții obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în mai toate compartimentele vieții. Nici perimetrul artei monumentale nu e scutit definitiv de noxele comuniste. Dacă pictura, care și în comunism cu excepțiile ei reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele propagandei, nu mai este pîndită acum de jalnicele derapări, sculptura destinată forului încă este contaminată de trecut. Ca și în epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la educativele reprezentații. (Asta se consuma în acel comunism sîngeros și primitiv; nu apăruse încă momentul, oricum destins, al obținerii, de către uniunile de creație, a celor cîtorva vilișoare.) Scena în aer liber? Scena lumii sinistre. E și ea, uite, o jalnică magazie de sticle și lăzi dezafectate. "La Luminiș e muzică din nou". Peleș. Cam aceleași cohorte de vizitatori. Cel puțin, coate-goale nu mai vin să vadă unde au stat... ceaușeștii, cum o făceau imediat după '89. Vin să-și regăsească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît de subnutrite sînt (nu numai intelectual, ci... stomacal pur și simplu); ultimul bănuț (provenit de unde?), în loc să-l dea pe un covrig, acești hămesiți, cu aspectul lor famelic, de lumea a treia, îl dau pe idioatele pocnitori - toți pirotehniștii ăștia jalnici trebuie remarcat poartă invariabil fes; e o modă a fesului, însușită, ce oroare! și de alți tineri, unii dintre ei destul de curăței, acompaniindu-și însă partenerele (de altfel, cu valpurgice și frumoase coame) cu fesul ce le dă un dubios
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am zis că rufosul cerșind pe trotuar, în poziție patmasana, și mișcîndu-se ore întregi ca un metronom dereglat era doar o sordidă modă. O găselniță cerșetorească pentru sensibilizarea trecătorului. N-a fost așa. Mai la tot pasul întîlnim și acum jalnicul metronom, făcîndu-ne, pentru o clipă, să credem că ne-am afla în nu știu care cotlon din lumea a treia. Eronat. Cerșetoria e un dat al omului, de la naștere în veci. Se practică și în umbra imenselor bogății, se practică și la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor. Talcioc (distins), în "orașul vechi": resturi jalnice dintr-o lume care a dispărut de mult (din 1789?). Atîrnat de-o tarabă, extrem de vizibil, chipul lui Brejnev (!), în plină vigoare (... "Portret al bestiei la tinerețe"). Loc meritat, de altfel, nu? Nimeni însă, de-aici, din viermuiala blazată, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
există bresle care nu-și pot achita nici obligațiile față de stat, nici față de bisericile pe care le patronează etc. Măcinate în interior de un puternic curent de descompunere, lovite din afară de concurență, breslele au continuat să existe într-o stare jalnică până la desființarea lor formală în 1873, Dar, la jumătatea secolului trecut, deși mai păstrau unele reminiscențe tipic feudale, breslele au căpătat particularități noi, determinate de relațiile de tip mixt (feudalo-capitalist) și în cea mai mare măsură de tip capitalist, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1794; au supraviețuit 12 copii ale acestui poem (doar 2 copii sînt complete, cu 18 plăci), scris după America, cele două fiind adesea legate împreună de Blake. Acțiunea din acest poem are loc în Europa de dinaintea revoluțiilor, fiind descrisă situația jalnică a omului foametea, temnița, teroarea, boala în lumea căzută, i.e. în perioada așa-zisului "ancien régime". Frontispiciul poemului este cunoscut sub numele de "Cel Îmbătrînit de zile"/"Cel vechi de zile" "The Ancient of Days"15, si a dobîndit în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din cenușă acestor spirite arse datorită lui Lucifer (în acest sens F.W. Schelling consideră materia ca fiind spiritul stins 250). La Blake întîlnim o asemănare limpede: Vala sau natură divină este deopotrivă arsă, cenușă ei cade "sub cuptoare, o jalnică grămadă în moartea ce trăiește"251. De aici este construit universul, si se folosește "mortar amestecat cu cenușile Valei"252, Vulturii/ Acvilele "agață pretutindeni/ Cortinele universale și de la Soare la alt Soare/ Pe ai luminii purtători îi răspîndesc"253. La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din a lui Ulro noapte. Și cînd Luváh, veac după veac, fost-a topit de-ndurerare, Se stinseră și focurile Valei precum o umbră spelba, rece, 115 O umbră care piere; căzu cea de pe urma, grămadă de cenușă Sub cuptoarele înalte, o jalnică grămadă în moartea ce trăiește. Atuncea fură smulse cu lopeți pecețile cuptoarelor, si tîrnăcoape Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă67: metalul cel topit trecu-n canale 68 Tăiate de plugul vremurilor 69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zadarnic Dumnezeul tău te va chema de pot prin vajnica-mi putere Să-mi revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căi ca niște vine și să se răsucească 95 Înaintea-mi, în vînt dînd naștere-unui glob, cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-mi, în vînt dînd naștere-unui glob, cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]