2,169 matches
-
plătească, pentru el și pentru agricultorii săi, impozitul de război. Răul se reproduce la nesfârșit, aceasta este în general soarta lucrurilor omenești, însă în cazul subsemnatului pare că destinul s-a luat la întrecere, cu cât situația sa e mai jalnică, cu cât ruinarea sa e mai sigură, cu atât mai multe rele, nedreptăți și constrângeri se prăvălesc asupra-i, după cum urmează. O parte din domeniile sale se află adânc în teritoriul Moldovei. Așa cum am mai spus, el s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
decât un erotism hiperrealist și obsesiv, dezumanizat, văduvit de dimensiunea relațională cu celălalt. Logoreea emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și de afect 48. În vreme ce „dezerotizarea lumii” și impersonalitatea raporturilor cu semenii câștigă teren, faza III îi transformă pe oameni în purtători ai carenței de iubire, în automate incapabile să lege între ele relații afective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
astfel un factor de progres social, prin ea se poate risipi atât ignoranța, cât și sărăcia socială. Progresul cultural nu poate fi posibil fără o bază materială care să asigure frecventarea școlii și însușirea cunoștințelor de către elevi. El consemna starea jalnică a școlilor rurale românești din Banat și sudul Transilvaniei, reliefând dezinteresul cercurilor politice vieneze față de starea învățământului din provinciile imperiului: ,,(...) așa cât de voiești să știi în sat unde e școala, nu întreba pe nimeni, ci du-te, apoi vei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
du-te, apoi vei afla o casă nu departe de biserică, desgrădită, descoperită, cu ferestrele sparte și cu hârtie lipite: să știi că aceia e școala.” În continuarea celor spuse într-o manieră ironică, pedagogul arădean făcea trimitere la starea jalnică a școlii din Cernăteaz de lângă Timișoara: ,,poate fi că pentru aceia - școala rămăsese doar în trei pereți - ca să fie pruncilor mai răcoare în shoală, mai vârtos iarna.” Pentru educarea tineretului se impunea ridicarea de școli, nu doar de școli elementare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
se punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu sârma care era prinsă sus într-o cumpănă ca de fântână. Când cădea în capcană câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei nepoți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe locul pe care s-a zămislit și a crescut. Cu cât mă apropiam de sat, cu atât gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un fluture-bate-din-aripi-la-Tokyo-și-în California-are loc-un-cutremur, pe care se bazează scenariul, ci mai ales din extraordinara forță de sugestie a acelor imagini : distanța dintre două puncte de pe mapamond, oricare ar fi ele, pare dintr odată înfricoșătoare, insurmontabilă ; circulația informației pare cea mai jalnică și mai futilă dintre toate activitățile o dramă din Maroc ajunge la Tokyo sub forma unei biete știri la care cineva schimbă canalul ; mult mai eficient circulă necazul, dat din mînă în mînă odată cu pușca aceea. E drept că bona
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
esența, adevăratul suflet al unei ființe sau chiar al unei pietre. Datorită nasului său supraomenesc de fin, eroul romanului e singurul om în măsură să valorifice toate aceste secrete și singurul om în măsură să aprecieze la adevăratele lui dimensiuni jalnicul eșec al proiectului uman de a pune lumea în cuvinte toate aceste grotești neînțelegeri între bogăția lumii percepute olfactiv și sărăcia limbajului. Spectacolul din Parfumul constă în bravura cu care autorul mobilizează toate resursele limbii (germane) pentru a ține pasul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
numeau meteci pe acești «inadaptabili»), față de trădători, că adevărata libertate nu o poți avea decât la tine acasă și că esența ei a fost simțită întotdeauna de oamenii veritabili, superiori, așa cum o trăim noi: ca necesitate înțeleasă. Cu atât mai jalnică și odioasă ni se pare astăzi situația metecilor și a sicofanților literari, a celor care sfidând legile și libertățile țării lor își demonstrează în fond lipsa oricărei virtuți.“ (Tribuna, 19 mai 1977) „În corpusul de idei, indicații și orientări privind
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dat un comision mai gras. Desigur, pașapoartele nu sunt singurul exemplu al proverbialei «eficiențe» românești. Vă amintiți de telefoanele publice cu fise, care au împânzit orașele în anii ´91-´92? Instalate în așa-numitele cabine tropicale de plexiglas, fără pereți, jalnicele aparate veneau tocmai din Africa de Sud, care, chipurile, le vânduse mai ieftin și în condiții de finanțare «acceptabile». Unde au ajuns ele după numai cinci-șase ani de funcționare? Desigur, la fiare vechi, dacă nu cumva la gunoi. Dar aparatele de marcat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
punți peste râpa Humăria, la cișmeaua Drăgoi, reparații la podul de pe strada P. Darie, la podul de peste pârâul Șara, de pe strada Basarabiei, la podul de pe strada Șipote ș.a. În iulie 1910, la rubrica Informații, ziarul „Hușul” înfățișa cititorilor o imagine jalnică a orașului. Igiena era neglijată. În piața orașului, unde se afla o hală, erau expuse diferite zarzavaturi, care „stau trântite de vânzători în calea trecătorilor și a tuturor câinilor și porcilor care vagabondează nesupărați de nimeni”. Alături, fusese deschisă așa-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Constanța Buzea, în "Creștetul ghețarului", evită fără diplomație perioada studenției, știe ea din ce cauze, dar Șerban Codrin, Gheorghe Istrate, Dorin Tudoran, Liviu Grăsoiu, Dorina Grăsoiu, Cristian Livescu, toți colegi de grupă, sau, cel puțin, de an, am fost martorii jalnicului târâș universitar al autorilor de imnuri și imne în onoarea dementei epoci. A.B.Ați publicat peste 20 de cărți de poezie, eseuri, teatru, cum vă împărțiți în toate aceste genuri literare? Am scris nouă piese de teatru, dar am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a rândurilor de cuvinte, în scris. A.B.Poate unii din cititorii noștri sunt curioși să afle când ați început să scrieți. De timpuriu? De la vârsta de 14 ani. Poezie, la început, după aceea un fel de poeme în proză, jalnice toate, teribile acum când le citesc, recitesc, dar am mers mai departe și mi-am dat seama că drumul gândirii mele este mult mai desfăcut, ca atare ajunsesem la dimensiunile prozei. Dar mi s-a întâmplat și un alt fenomen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi putut opri Geoană pe Oprescu cu declarații de tipul „ba îl sprijin, ba nu-l sprijin”, accentuate de stupizenia lui „Almanahe”, că mai degrabă sprijină pe adversarii declarați ai P.S.D., decât pe Oprescu. Cum să-l stopezi cu schelăituri jalnice despre „Oprescu și mineriadele”, „Oprescu, fiu de fost”, „Oprescu, omul lui Iliescu”, care Iliescu, este, în opinia celor care i-au lins mâinile, talpa iadului, uitând că-i datorează „Bunicuței Dinozaur” lansarea pe axa îmbogățirii și a posturilor grase. Acuzele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fost și sunt „anticomuniștii” vechi, cu state vechi de spălat vase prin speluncile apusene, alții, înrăiți prin ani lungi de pușcărie în țară, dar și unii și alții patrioți, mult peste ce le cerea Țara, care au ajuns în situația jalnică, acum, când sunt foarte aproape de a părăsi această lume, să ceară bani de la Țara pe care au slujit-o dezinteresat. Să lase și ei ceva moștenire partidelor “preistorice” din care au făcut parte, care se identifică cu nepoții, săracii de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și incorigibili, pentru toate găsim scuze și justificări și, bineînțeles, nici ce s-a întâmplat la Țebea, unde trebuia să se comemoreze 138 de ani de la trecerea în neființă a Crăișorului Munților (10 septembrie 1872), n-a rămas fără o jalnică justificare: cică, chipurile, opinia publică românească ar fi prinsă de alte probleme, mult mai importante și, oricum, scena și ecranul sunt ocupate de arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu, „lung prilej de vorbe și de ipoteze” care de care mai credibile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sfidare și de lepădare de ce-ar fi trebuit să fie comemorarea unui simbol al unității de simțire și de neam, este o boală mai veche la români, atitudine care a avut urmări tragice asupra dăinuirii noastre ca popor. Suntem jalnici și de râsul lumii! Ungurii fac din fiecare criminal, prigonitor și omorâtor de români, un erou, noi n-am învățat încă să cântăm din fluierul Iancului, ne batem joc de ceea ce ar trebui să avem ca sfânt în zestrea noastră
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
exact în fund." Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie să-i contrazici prea tare. În "magazin" e beznă. Bâjbâie, printre boarfele împrăștiate pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată în ea. Îmbracă rochia care o strânge ca o menghină, în vreme ce gulerașul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe rivalul lui vârât până-n gât, la celălalt capăt al Europei, în tovărășia unui jalnic Ulisse modern pe care îl aștepta nerăbdătoare Penelopa sa, când Arcadi țâșni inopinat pe țărmul Adriaticii: "Trieste!", irlandezul era cetățean al Triestelui! Ah, șmecherul ăsta, încă un pas și își va face intrarea triumfală în Leningrad! Ahile îl împinse cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
francofon” abandonat de francezi, care își camuflează anonimatul și se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir că umila mea competență muzicală nu a „încremenit” în faza Joe Dassin și Mireille Mathieu, așa cum constat - cu stupoare și, vai, jalnică superioritate - la alții. 11 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cuprins, cu dare de mână. Gospodăria toată e adunată în jurul acestor case vechi cu cerdac de lemn în față31. Descrierea este făcută în 1909, iar data întocmirii scrisorii este 20 aprilie. Dar scrisoarea pomenită nu e singura dovadă a stării jalnice în care se află casa. În 1914, un vizitator indignat scrie următoarele: nepăsarea și nebăgarea de seamă a admiratorilor jertfesc această mică clădire istorică și o lasă în voia întâmplării să se ruineze cu desăvârșire. Vântul șuieră prin ușile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Casa are tencuiala jupuită de vreme și este izbitoare deosebirea față de celelalte case din sat, care, curate și împrejmuite bine, arată vrednicia 34. Învățătorul din Ipoteștii acelei perioade, Petru Silveanu mărturisea la rându-i că într-adevăr starea casei era jalnică, exprimându-și mai ales regretul că n-a luat spre conservare și păstrare mulțimea de cărți și hârțoage împrăștiate peste tot, lăsate la voia copiilor care se jucau aici de-a v-ați ascunselea; o comoară călcată în picioare, mistuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nelocuite timp de 10 ani înainte de 191636. De fapt, moșia fusese nelocuită, înainte de război, mult mai mulți ani, astfel încât Papadopol se găsea în imposibilitatea de a intra în posesia zestrei. Cu această ocazie s-au făcut procese-verbale care arată starea jalnică a casei, în concordanță cu descrierea făcută după fotografiile amintite. În cele din urmă, soții Papadopol reușesc să devină proprietarii moșiei și, ca să nu mai aibă surprize cu legea încă în vigoare, hotărăsc mutarea la Ipotești. Poate că intenționau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și a copacilor uscați 51, ocazie cu care se află și numele noului paroh: Panaite Scobai. De aici înainte începe o perioadă nefastă pentru bisericuța din Ipotești. Preotul Scobai nu mai prididește trimițând adrese Protoieriei și Prefecturii, informând de starea jalnică a bisericii și cerând aprobări de renovare. Așa, de exemplu, în adresa cu nr. 25 din 2 iulie 1921 către prea Cucernicul părinte Protoereu, el informează că biserica este dărăpănată pe dinafară și că locuitorii s-au hotărât a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am putut sta de vorbă cu D-sa, arătând starea mormântului lui Dragoslav . Am găsit destulă Înțelegere și mi-a cerut să fac o cerere, ca să știe ce-i de făcut. Totodată am arătat că mormântul este Într-o stare jalnică și deoarece În ziua de 5 mai se Împlinesc 50 ani de la moartea scriitorului , s-ar putea să vină și lume străină și ar fi rușine de acest mormânt lăsat În paragină. Vă rog pe D-stră, dacă treceți prin Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]