1,361 matches
-
Da, și o să scoată și tanchiști buni. Da’ trebuie să faci rost de cei care au chemare. E ca la preoți, Într-un fel. Trebuie să ai vocație. Mai ales acum, cînd au toată bateria aia puternică. La Chicote trăseseră jaluzelele și acum Închideau ușa. De acum nu mai putea să intre nimeni. Dar cei dinăuntru mai aveau juma’ de oră pînĂ la Închidere. Îmi place aici, spuse Al. Acum nu mai e așa multă gălĂgie. Mai ții minte cînd ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doarmă sus și că mai stă puțin și după aia se culcă și el. M-am dezbrăcat, mi-am pus hainele În plasa de deasupra, mi-am luat pijamalele și m-am culcat. Am stins lumina, după care am ridicat jaluzelele, Însă dacă stăteam la geam mi se făcea frig și din pat nu vedeam nimic. Tata a scos o valiză de sub patul meu, a deschis-o, și-a scos pijamalele și le-a aruncat pe patul de sus, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a Întrebat dacă mi-am scos pantofii pe hol. — Nu, i-am zis. Erau În plasă și m-am ridicat să-i iau, dar taică-meu a dat de ei și i-a scos pe culoar. După aia a tras jaluzelele. — Nu vă culcați, domnule? l-a Întrebat hamalul. — Nu. O să mai citesc puțin la toaletă. — Bine, domnule. Era bine, cum mă băgasem Între cearceafuri, sub pătura groasă, cu tot Întunericul Ăla din jur și de afară. Fereastra de jos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a Întrebat hamalul. — Nu. O să mai citesc puțin la toaletă. — Bine, domnule. Era bine, cum mă băgasem Între cearceafuri, sub pătura groasă, cu tot Întunericul Ăla din jur și de afară. Fereastra de jos era deschisă și intra aerul răcoros. Jaluzelele erau trase bine și vagonul se legăna puțin, Însă părea foarte stabil și mergea repede, iar din cînd În cînd se auzea cîte un fluierat. Am adormit și cînd m-am trezit la un moment dat m-am uitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul uriaș al lui Vlad Tepeș. Pereții, cândva albi și onorabili, erau acoperiți cu extrase rock și cu simboluri yoga. Cristina fuma în pat răsfoind un volum gros de Hegel. Deși miezul zilei, jaluzelele erau trase. Am putut totuși distinge ca la vreo cinșpe pisici care mișunau precum șobolanii, probabil în căutare de șobolani. Încercarăm un schimb de politețuri, dar vocile ne-au fost acoperite de protestul lui Freddy Mercury: I can’t live
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-am convins pe bolnav să dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cele două sfeșnice de argint, înnegrite și acoperite de praf. Când o veni Leana, o să trebuiască să i le dea să le curețe. Ivona stinge aplicele, stinge lampa și rămâne doar o dungă subțire de lumină care se strecoară prin jaluzelele lăsate. E o penumbră dulce, care te liniștește. Se întoarce la oglindă și caută febril printre obiectele de pe toaletă, dă la o parte caseta de argint din care, cu o neglijență căutată, ies șiragurile de perle și chihlimbar, dă la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care ceilalți o culeg întâmplător despre noi ? Tu însuți, știind cât de neconformă cu tine poate fi postura de adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon dența Profesorul, cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
publicată. Poate, ar trebui să-mi compun și eu o rugăciune proprie. Cu siguranță, aș avea ce pune în ea. 46. Lisa de azi nu mai seamănă cu Lisa în care am copilărit eu. Casele sunt mai arătoase acum, au jaluzele, în loc de obloane, verande, în loc de pridvoare, și trei-patru odăi fiecare. Cele vechi erau construite din bârne. Acum se construiește numai din cărămidă, într-un stil cam greoi, împrumutat de la oraș. Lămpile cu gaz au dispărut. De asemenea, fântânile cu cumpănă de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îi așteaptă o mulțime de copii care au avut grijă de mașină, ei nu-și dau seama bine ce se Întîmplă În jur, parcă a murit ceva În sufletul lor pentru totdeauna. Palatul s-a cufundat În Întuneric. Nu ridicau jaluzelele, nu dădeau la o parte perdelele În nici o cameră. Bobby și Santiaguito se duceau În fiecare zi la biserică Împreună cu mama lor, Înainte de a merge la școală. I-au pus să Învețe pe rupte și să-și dea examenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai avea încredere în propria ei memorie. Cu siguranță era mai lent. Înainte de accident, nici măcar când hotărâse ce-i de făcut cu moștenirea mamei lor nu durase mai mult de douăzeci de minute. Acum, să decidă dacă trage sau nu jaluzelele era ca și cum ar fi trebuit să rezolve criza din Orientul Mijlociu. O zi abia îi ajungea ca să stea jos și să se gândească la ce trebuia neapărat să facă mâine, efort urmat de puțină odihnă, necesară. Era mai uituc. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își creșteau puii, învățau și călătoreau exact ca rudele noastre de sânge. Jumătate din părțile lor erau încă și ale noastre. Și totuși oamenii le alungau: impostori. În cel mai bun caz, un spectacol pe care să-l privești din spatele jaluzelei. Cu mult după ce toată lumea din această sală va fi murit, întâlnirea asta obștească avea să continue, dezlănțuită, discutând despre declinul calității vieții, inventând detalii presante pentru un nou proiect amplu. Râul avea să sece, să se ducă în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era o lumină perlată și mobilă care venea din mai multe surse, mișcîndu-se și sporind sau scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea impunătoare, sugerînd distanțe imense, pentru a veni de la mașini. Pe Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină fața în oglinda de bărbierit de douăzeci de centimetri pătrați și observă că sprîncenele îi erau înspicate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
senzației de plutire. Spre surprinderea lui, coridorul nu era mai lung decît camera pe care o părăsise: în dreapta și-n stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă el și apucă un șnur verde care era agățat sus. — O să ridic eu jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă el și apucă un șnur verde care era agățat sus. — O să ridic eu jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele. în fața lui era o priveliște cu depărtări mișcătoare și încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o targă cu rotile împinsă de un asistent. Lanark puse halatul și papucii în dulăpior, urcă în pat și-și trase cuvertura pînă la bărbie. Doctorul Munro coborîse jaluzelele și se dusese la dulăpiorul de lîngă patul mortului. Scoase un pistol și începu să-l studieze gînditor. — Știi, de-asta a murit. L-a avut cu el la coborîre. — Da, mi-a spus. — Cu toate astea, s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
refuza! Cei care refuză la început ne tiranizează cel mai mult după aceea. După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație de piele sub pat. îi încălță, intră pe coridor, ridică jaluzelele și văzu un catarg alb pentru steag în mijlocul unei terase calde și însorite, cu iarbă tăiată uniform. Pe ea alergau copiii, jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală, iar pe latura îndepărtată, doi băieți mai mari stăteau pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fereastra și să-i strige cîteva cuvinte liniștitoare, dar pe stradă trecu o căruță de lăptar trasă de un cal maroniu, și cînd se uită înapoi, nu mai era nimeni la bovindou. Această viziune îl afectă profund pe Lanark. Coborî jaluzelele să blocheze altă scenă care-ar fi putut s-o înlocuiască, și se duse în salon, simțindu-se foarte obosit. I se părea că trecuseră zile în șir de cînd fusese aici ultima oară, deși ceasul arăta că nu trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arate camere mici și înghesuite, cu oameni îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări ale luminii printre șipcile jaluzelelor pe jumătate trase sau să asculte distrat radioul. Observă că solicitarea doctorilor varia după mesaj. „Atenție, vă rog luați aminte! Atenție, vă rog luați aminte! Comitetul pentru extindere anunță că după al o sută optzecelea semn de nervozitate, toate cazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
brațul îi era presărat cu pete și stele argintii. Lanark avea sentimentul îngrozitor că fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase jaluzelele din salon și văzu un zid murdar, cu crăpături adînci care scoteau la iveală cărămizile de sub tencuială. O clipă rămase amețit și aproape că leșină, apoi își aminti că părăsise clubul personalului fără să mănînce nimic. Se părea că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice că ai sabotat proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ultimele rămășițe de respirație, știind că trebuie să răsufle, peste el se pogoară nu durerea, ci o dulceață nimicitoare. CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31. Nan Lanark deschise ochii și se uită gînditor prin salon. Fereastra era din nou acoperită de jaluzelele venețiene, și unul dintre paturile din colț era ascuns după paravane. Rima stătea lîngă el și mînca smochine dintr-o pungă de hîrtie cafenie. — A fost extrem de nemulțumitor. Pot respecta un om care se sinucide după a ce a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de percheziție. De la fereastra lui Dincă, maiorul reperă în linie ușor deviată, la o distanță de 20 sau 30 de metri, locuința Melaniei Lupu. Recunoscu perdeaua fină cu medalioane de dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-ai distrus filmul? întrebă maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]