1,395 matches
-
ai știut că un alt copil a fost dat dispărut? Miller făcu un gest către drumul Înecat de apă. — Ai acolo mașini de patrulă care comunică semnalmentele copilului! Cum crezi că am aflat? Logan Încercă să nu pară atât de jenat cum se simțea. Miller Îi făcu cu ochiul. — Ei, stai liniștit. Și eu mă fac de cacao tot timpul, dar. Ridică din nou reportofonul. — Deci, această dispariție are vreo legătură cu recenta descoperire a... — Deocamdată nu avem de făcut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
găsit copilul acasă la bunica lui. Se opri și-l privi zâmbind pe Logan. — Hai, ridică-te. Roșind și mai tare, Logan se ridică de pe scaun și aplauzele porniră din nou. — Așa, zise Insch, arătând spre sergentul din cale-afară de jenat, așa arată un polițist adevărat. Fu nevoit să ceară din nou să se facă liniște, iar Logan se lăsă la loc pe scaun, simțindu-se Încântat, bucuros și Îngrozit În același timp. — L-am găsit pe Richard Erskine. Insch trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dinspre Edinburgh. Făceau trafic tocmai din Europa de Est, o aduceau În fetițe. Știi tu, șmecheria cu punga de plastic bagată-n pizdă. Dacă faci asta cât sunt pe stop, câinii antidrog n-o miros. Și chiar dacă miros ceva, tuturor le e prea jenă să comenteze. Mai luă o Înghițitură de vin. Și-ai fi surprins să afli câtă cocaină poți băga-n gaura unei fufe lituaniene. — Grămezi Întregi! — Și ce-are asta cu Geordie? — Ajung și la asta. În orice caz, eu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doi agenți În uniformă. — O patrulă În trecere? În mijlocul parcului Seaton? Pe vremea asta? Se Încruntă. Nu ți se pare cam deplasat? Logan ridică din nou din umeri. Asta e povestea lor și rămân la ea. — Hmmmm... Agenții se foiră jenați sub privirea lui Insch. — Crezi c-a văzut cineva când a fost aruncat cadavrul? — Nu, nu cred. — Căci corpul nu a fost aruncat: a fost depozitat. Copiii au trebuit să pătrundă prin efracție. Ușa avea lacăt. Asta Înseamnă că ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest timp, cu mâini sigure, fără tremur, Îmi desfac cu lentoare calculată prohabul de la blugii făcuți să pocnească pe coapse și-i arăt sexul. Este jenat de agresivitatea mea. Lasă privirea În jos. Tace. L-am Învins. Nu se șifonează, are umor, e de viță aristocratică. Râde: ha-ha-ha, hî-hî-hî, ha-ha-ha, hî-hî-hî. Hohotele lui false se Întretaie, se amestecă, se anulează. Observ, Între pliul a două hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și sălciile din față, ce-nchid orice șansă de evadare din peisaj și din istorie. Ne simțim Înfiorați de o chemare nouă, Îi invidiem pe rudari pentru această libertate a lor de a-și alege istoria. Copiii Întind mâna, cerșesc. Jenați, le dăm ce avem, am vrea să le dăm totul, dar ce Înseamnă totul pentru ei nu reușim să ne imaginăm. Când am trecut de zona lor, spre pod, ne simțim ușurați, parcă ni se pare că am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mai vreau una“; o privesc cu maliție și o pun la probă: „De ce mai vrei una?“. „Fiindcă Îmi place.“ „Dar ce, trebuie să te Înfrupți mereu din ceea ce-ți place?“ „Dacă n-ar fi așa, aș muri!“ Mă Întorc jenat În altă parte. Facem doi-trei pași. „Vrei să spui că tot ce ți-a plăcut ai obținut totdeauna cu orice risc?“ „Da, cu orice risc!“, repetă ea, sfidându-mă. „Chiar și amorul?“ „Da, chiar și amorul!“ „Atunci Înseamnă că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceea ce spunea David Balzac, uneori chiar credea că este. Cel puțin la fel de bună ca, să spunem, Harry Houdini pe timpul primelor sale spectacole, când singurele numere de evadare fuseseră acelea executate de spectatori care se strecurau afară pe coridoare, plictisiți sau jenați să îl vadă cum ratează chiar și cele mai simple trucuri. Robert-Houdin se simțea atât de prost la primele sale spectacole încât ajunsese să ofere publicului jucării mecanice, de exemplu turci care se rotesc și joacă șah. Dar, privind în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atât de greu acum să-i spun câtă nevoie am de el? Dacă încerc, descopăr cum cuvintele mele se transformă în ceva ironic și glumeț, de parcă mi-aș fi pierdut abilitatea de a comunica orice emoție autentică fără să mă jenez. Am mai rămas acolo în liniște puțină vreme, apoi am vorbit blând spre ceafa lui încă aplecată. —Charlie. Cina e aproape gata. S-a întors, m-a privit și a zâmbit. — Bine - sunt lihnit. Poate că am rămas cu căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
obosit către bolul cu hrană umezită. N-am chef. Oricum... știi tu. —Pardon? Adică, îmi cer iertare. (Da, îmi cerusem iertare pentru comentariul tăios, dar de ce să fi zis și pardon?) Cum adică știi tu? — Păi, și păru din nou jenat când împinse bolul la o parte, lăsându-se pe spate în scaun. Știi tu... seara trecută. Cu asta chiar m-au trecut fiorii. Nimic din ce știam eu din cele petrecute înainte, pe timpul sau după cina din seara trecută n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai avut și altă dată dureri din astea, nu? Io nu prea-s genu’ emotiv. Denisha zice că-s rece ca un sloi de gheață, da’ nu prea a avut ea niciodată creier, cred io. Da-i drept că mă jenez un pic când mă uit la Jerry și la toate femeile alea care zbiară la el la emisiune: adică, îmi place să le văd, că-s așa ciudate, da’ nu m-aș vedea în veci dându-mi drumu’ în halu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fericite-sunt de-a dreptul în al nouălea cer dacă le iei ceva din când în când; am văzut cum face Holly când îi iau vreun cadouaș - e ridicol cât de mult pare să însemne pentru ea. M-am simțit destul de jenat pentru mama când am văzut cum se schimbase luând felicitarea. Tata uitase de tot să-i ia singurul lucru pe care chiar îl voise, în definitiv, și-acum devenise iertătoare cu totul doar pentru că-i luase o felicitare jalnică. —Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o cutie pe care o numim biroul lui. Chiar se comportă ciudat-mă-ntreb dacă nu cumva trece prin vreun fel de menopauză masculină sau cum s-o fi numind. Am dus în dormitor felicitarea cu însănătoșire grabnică, pentru că mă jenam să-l las pe Ben să vadă că sunt gata să plâng și am pus-o pe măsuța mea de toaletă. Odată pusă acolo, stând deschisă pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de drăguță și de mișcătoare. Am stat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să profit de tine, sau ceva de genul ăsta, e clar că aș fi încercat deja, nu? Nu - voiam doar să-ți spun că nu voi face niciodată ceva care nu-ți place sau care te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am știut că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că așa cum se simte Sheila când știe c-arată bine și tipii se uită la ea și se excită. Nu-i cel mai bun supermarket din lume, nu? a zis Charlie, încercând s-o salveze pe mama ca să nu se jeneze. E drăguț așa - acuma știu. Nu-i place să vadă vreodată oamenii supărați sau jenați sau așa, deși nu știu dacă i se potrivește, că și-a lăsat baltă nevasta și copiii. Da’ nu-mi place să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea și se excită. Nu-i cel mai bun supermarket din lume, nu? a zis Charlie, încercând s-o salveze pe mama ca să nu se jeneze. E drăguț așa - acuma știu. Nu-i place să vadă vreodată oamenii supărați sau jenați sau așa, deși nu știu dacă i se potrivește, că și-a lăsat baltă nevasta și copiii. Da’ nu-mi place să mă gândesc la ei. Cred că numele pe care i-l dați e destul de compatibil, a continuat (Ooooh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
băuserăm berile și ne bucuraserăm și râseserăm și tot așa; era moartă de-ncântare pe-atunci. Și când a venit prima dată la magazin și m-a văzut la casă în uniformă a-nceput să plângă sau așa ceva. M-am jenat că mai era încă un senior care stătea cu mine să se uite la tot ce fac, m-am emoționat și apăsam greșit pe butoane și ratam scanneru’ și naiba mai știe ce făceam. Îți cam pierzi mințile când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Cris, deci e un fel de fată și de băiat în același timp, ceea ce-i mișto). Dacă ți-e jenă când suntem în oraș sau undeva, atunci poți face așa și tu. Zi-mi Cris. — Oh, nu - nu m-aș jena, a răspuns Stacey, privindu-l și cuibărindu-se încă pe lângă el. Io cre’ că-i așa dulce. Doar că-i de râs, atâta tot. Și de ce nu mi-ai zis? — Ce? Adică numele meu adevărat? Iubito, tocmai ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât de mulțumită și de ușurată; simt că nu voi înțelege niciodată de fapt prin ce trecea el în noaptea aceea îngrozitoare în care l-am găsit în pivniță, dar poate că e mai bine așa. Simt că acum e jenat din cauza asta și eu sunt prima care înțelege cum e să vrei să lași toate astea în urma ta. Încă se mai duce la terapeut și bănuiesc că având-o pe ea - și pe Holly - cu care să vorbească, ar prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu sfinți și mai știu io ce, pe care mi le trimite mereu Crystal - avea cam aceeași sclipire de fericire uimită pe toată fața. Parcă găsise ceva ce pierduse acum multă vreme. De fapt, m-a făcut să mă cam jenez pentru el - era așa, un fel de revelație, dacă mă-nțelegeți; arăta foarte stupid, ca văru’ meu cu nevoi speciale. Așa că m-am gândit că mai bine zic ceva, că atmosfera din cameră devenea cam sinistră. — Bine, speram să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
expresia de pe fața ta, îmi dau seama că n-a fost deloc umilitor. Emmy râse. — Nu pentru mine, cel puțin. A spus că i-a trebuit mult curaj ca să trimită sticla de șampanie în seara asta fiindcă tot se simțea jenat că nu l-am sunat niciodată. Vă vine să credeți? Incredibil, spuse Leigh dând din cap. Și acum locuiește la New York? Tu glumești? Emmy a zâmbit fericită, dar nu prea a mai avut când să sărbătorească. Un minut mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sat, sub o boltă de viță-de-vie, cu brânza, salata și vinul În față, și să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și le aducea Într-o stare de fericire pură. În toată această perioadă nu vedea nici o contradicție În faptul că tânjea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prost să nu ia În considerare faptul că uneori veneau la clinică și bărbați, unii chiar ultrareligioși: probleme de infertilitate și așa mai departe. Iar asemenea prospecte Îi puteau face să se simtă stânjeniți. Chiar și femeile puteau să fie jenate văzând un bărbat citind genul ăsta de literatură În timp ce așteptau. Apoi Își aminti că el pusese acolo prospectele alea, Însă nu le aruncase până acum nici o privire. De asemenea, În ciuda riscului de a stânjeni pe cineva și a lipsei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate cel mai bine ar fi să vii să petreci sâmbăta la noi. Să simți măcar o dată ce Înseamnă să te afli printre frați? Fima spuse: Nu. Mulțumesc. Dar de data asta era În vocea lui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un charme aparte, și un dialog scurt, un compliment nu însemnau mai mult decât plăcerea pe care o ofereau dezinteresat: o discretă confirmare, cu efect prelungit. Și Ruth S. simțea în ea acea dispoziție adolescentină care o făcea să se jeneze în sinea ei, pentru că îi venea să se miște mai liberă, mai cu elan, ba chiar să-l roage pe W. să-i cumpere una din rochiile acelea în formă de clopot care-i ajungeau doar până la genunchi, aveau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]