60,190 matches
-
multiplu, poporul însuflețind în replică această poveste uluitoare pe care o trăiește. Muzical (dirijorul Stelian Olariu este mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă individualizată de a juca. Mă întorc la prietenul meu, care îmi spune: “Tu iubești muzica! Pe mine m-a interesat Spectacolul!” Ada Brumaru O interpretare plastică Un punct care a atras și a interesat foarte tare Bucureștiul cultural al acestei toamne, provocînd discuții, admirație
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
politicianistă de pe urma căreia la noi s-au făcut reforme numai la cererea Occidentului, totodeauna cu mare întîrziere față de alte țări fost comuniste. Revenind la sintagma premierului Năstase, aceea cu traducerea fără suflet, cum e posibil ca prim-ministrul să se joace astfel de-a vorbele și de-a traducerea într-o chestiune atît de serioasă? Fiindcă altfel e și mai rău. Adică dacă premierul știe doar aproximativ limba engleză pe care o vorbește și o ascultă fără translator. Fiind și “sufletist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
Geacăr, că Preda a reușit - sau că a intenționat măcar - să păcălească regimul comunist. Din păcate, majoritatea cărților lui Preda - nu numai nuvela Ana Roșculeț - poartă un balast propagandist considerabil, care facilitează afirmația că mesajul ideologic, și nu ambalajul estetic, joacă rolul central: Nimeni nu va putea opri pe cineva să selecteze oricând un Preda propagandist al regimului comunist". Argument convingător, într-o analiză, totuși, unilaterală: problema opțiunilor politice ale scriitorului și a discreditării omului Preda joacă în acest eseu un
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
și nu ambalajul estetic, joacă rolul central: Nimeni nu va putea opri pe cineva să selecteze oricând un Preda propagandist al regimului comunist". Argument convingător, într-o analiză, totuși, unilaterală: problema opțiunilor politice ale scriitorului și a discreditării omului Preda joacă în acest eseu un rol prea important. Apoi, validarea estetică se poate face, cred eu, și altfel: așezăm orice roman al lui Preda alături de Lanțuri, Negura, Drum fără pulbere, Desculț etc. La o adică, argumentul descalificării morale funcționează peste tot
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
rulantă (în film, Guinevere, la plural) și le inițiază în diferite domenii: pictură, dans, literatură și, nu în ultimul rând, fotografie. Povestea, mereu spusă din punctul lui de vedere, e acum spusă din punctul de vedere al lui Harper, bine jucată de actrița Sarah Polley fără urmă de afectare, cu o simplitate magistrală (după Go și înainte de Viața mea fără mine). Nu e doar o tehnică deconstrucționistă feministă ca de obicei, iar lungmetrajul nu țintește în această direcție. Toate Guineverele beneficiază
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
am văzut timp de o săptămînă, absolut inspirată. A trecut pragul experimentului. Actorii care termină anul acesta ni se înfățișează în ipostaze diferite, sînt provocați să privească atent în interiorul lor, sînt provocați să se descopere mai repede și mai responsabil, joacă în vreo șase spectacole la secția de actorie și în nu știu cîte vor urma ale colegilor absolvenți de la regie. Arată bine pe scenă, își stăpînesc - sau caută să o facă cît mai bine - vocea, rostirea, limba, își cunosc limitele
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
se pare că îi apropie de ce se întîmplă în școlile de afară cu tradiție, mi se pare că le definește, mult mai subtil, mărirea și decăderea meseriei. Spectacolele pe care le-am văzut timp de o săptămînă, și care se joacă în continuare la Casandra, toată stagiunea, sînt elaborate, sînt analize pe text pe care le simți, regizoral, interpretativ, scenografic, sînt soluții atent căutate pentru fiecare student, sînt încercări de deșteptare ale valențelor, ale dorințelor artistice, sînt nuanțe - ca în Vassa
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
de păcate ai celor trei protagoniști se împletesc, se substituie, se dublează, se triplează, se multiplică. Ca și vinovățiile, la infinit. Visceral, senzual, pervers aproape. Un spectacol care ar sta bine în repertoriul curent al oricărui teatru profesionist. Un spectacol jucat matur, impecabil, de Raluca Rusu, Anca Cernea și Cătălin Babliuc. Un spectacol însoțit de o poezie a luminilor. Miniaturale Acum ceva ani am văzut la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț Romanțioșii de Edmond Rostand, o punere în scenă de o maximă
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
propriu al cuvintelor. Un cuvînt banal sau o expresie uzuală pot avea cu totul alte rezonanțe în cazul în care ele trimit spre amintirea unei trăiri cu înaltă încărcătură emoțională, spre o experiență care a lăsat urme în conștiință. Memoria joacă feste imprevizibile și niște obiecte cu totul banale precum niște șurubelnițe pot uneori chema în chip miraculos sufletul unui tată dispărut, reînviind un univers casnic definitiv pierdut: "Acasă, într-un sertar din bucătărie, printre tacîmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
în Bash. O trilogie contemporană, un spectacol făcut anul trecut de Vlad Massaci tot aici, un spectacol care m-a tulburat, pe lîngă multe lucruri, atent analizate atunci, și pentru stilul său firesc, neostentativ în care a fost conceput și jucat. Mi se pare că acum, Mihaela Sîrbu și Mihai Călin duc mai departe experiența de atunci, modul de lucru și rostirea limpede, vibrația textului investigat la virgulă, la spațiile albe dintre cuvinte. Acest exercițiu practicat cu Massaci își dezvoltă și
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
își dezvoltă și acum anumite reverberații. Maniera de abordare tranșantă, directă de acum își are, cred, surse și în momentul Bash. Care i-a fixat în conștiința mea. Deși îi știu și i-am urmărit de la absolvență, deși au tot jucat, nu la fel de mult amîndoi, deși Mihai Călin a făcut multă televiziune, de unde a știut să se salveze la timp, și film, deși disponibilitățile culturale au dus-o pe Mihaela Sîrbu spre alte zone ale căutării artistice, piese noi, oameni noi
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
pe ața minciunii. Iritare teribilă de ambele părți. Sufocare. Totul bine mimat, ținut în frîu într-un război al nervilor în care se cedează doar pe greșeala celuilalt. Slăbiciunile se adună. Culpele și lașitățile la fel. Se țin tari și joacă ipostaza cuplului perfect atunci cînd exteriorul pătrunde în casă prin repetatele telefoane ale unui așa-zis prieten. Recunoașterea păcatului se face numai pe jumătate. Apariția fetei nu este chiar o întîmplare. Dar cum este să afli asta din gurița ei
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
cît pleacă mai din afund, adică dintr-un mediu de complexe ale vîrstei fragede, configurînd o structură stabilă a frustrării: "Complexul de inferioritate a celui care în copilărie nu a patinat, în adolescență nu a schiat, în tinerețe nu a jucat tenis, de înotat nu știe să înoate, jocul de bridge nu îl cunoaște, permis de conducere n-are, simțul de orientare îi lipsește într-un mod îngrijorător, se pierde cu ușurință și se regăsește cu greutate". Urmează, e drept, un
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
văd falii narative... Faptul că spectatorul află secretul care apoi îi e revelat în final prietenului lui Coleman nu e o decizie înțeleaptă, sfârșitul nemaiaducând nici o surpriză. Flashbackurile nu sunt motivate totdeauna, uneori irump din senin. Mai mult, actorii principali joacă roluri împotriva fizicului lor. Anthony Hopkins, negru? Nicole Kidman, mulgătoare de vaci și femeie de serviciu? Nu se potrivește descrierii din romanul lui Roth: "față osoasă inexpresivă". Oricâte tatuaje i-ar pune și oricât i-ar poci mâinile, cu greu
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
sau mai mare? Ar fi avut oare vreo importanță dacă referința la Harap Alb nu ar fi fost explicită? În mod cert, cartea poate fi citită ca un roman de sine stătător, în care Povestea lui Harap Alb să nu joace decît rolul uneia dintre multele referințe livrești directe sau implicite. Relatare despre Harap Alb este o carte suprinzătoare în bibliografia lui Stelian }urlea (nimic din romanele anterioare ale autorului nu trăda astfel de preocupări), care demonstrează o dată în plus aria
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
ceea ce ei numesc poveștile nerostite, rămase necunoscute dar care se simt dincolo de pânză, deopotrivă străine și familiare: Ne-am apropiat cu pași silențioși, pentru a nu deranja ordinea aparentă. Fiecare imagine are o istorie, spune o poveste, iar actorii lui joacă o bucățică de viață." Tema lor este limita perceptibilului, oscilația între real și butaforie, sentimentul palpabil al artificialului. "Suntem lipiți de viață ca două muște în spatele unei vitrine. Privim lumea cu naivitate și cinism", spun cei doi. Altfel, de la Edward
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
însuși (ar mai fi, desigur, partidele rămase în afara Parlamentului, dar, din nefericire pentru ele, nu vor avea nici un cuvânt de spus!) Există o diferență majoră între Băsescu și oricare dintre cei aflați momentan pe terenul politic: în actualul mandat, el joacă și șansele celui următor! Dacă Năstase ori Tăriceanu vor prinde oricum un loc în forul legislativ, miza președintelui e cu totul alta. Experiența de la Primăria Capitalei i-a arătat ce consecințe pot decurge din absența unei majorități care să-i
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
normale. La noi, din cele două, trei încercări pe care le cunosc, a rezistat doar Teatrul Act cu sediul său din Calea Victoriei, în măruntaiele Bucureștiului, cum îmi place mie să spun. Acolo continuă în modul cel mai natural să se joace spectacole normale, să se definească un chip, o direcție, un tip de propunere, de ținută, un tip de abordare, de rostire. Este în continuare un loc minunat - iată că minunile țin, uneori, și ani - binecuvîntat, care se ferește de șabloane
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
debut mut, după care în Ruy Blas, un debut vorbit: "Am ieșit din scenă fericit, mult mai ușor decât intrasem. Fericire, debutasem pe scena Naționalului Ťcu vorbeť și îl arestasem în piesă pe Nicolae Brancomir care, cu verb strălucit, îl juca pe Don Cesare de Bazan." Arta de portretist a lui Mihai Berechet se vădește în creionarea unor figuri ale teatrului românesc precum Nicolae Bălțățeanu - dar nu uită aproape pe nimeni dintre cei pe care i-a admirat sau alături de care
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Don Cesare de Bazan." Arta de portretist a lui Mihai Berechet se vădește în creionarea unor figuri ale teatrului românesc precum Nicolae Bălțățeanu - dar nu uită aproape pe nimeni dintre cei pe care i-a admirat sau alături de care a jucat. Talentul regizorului atent la reacțiile oamenilor, recompune cu artă etapele sfârșitului tragic al actorului Mihai Popescu, al cărui apropiat a fost. Dă la o parte cortina pentru a reînvia personalitatea copleșitoare a lui Nicolae Bălțățeanu sau pe a eminentei profesoare
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
i-o provoacă decapitarea teatrului românesc, prin eliminarea din teatru a unor mari artiști, precum Marioara Voiculescu, profesoara sa, alungată din teatru, categorisită drept "chiabur" din cauza unei proprietăți viticole, claustrarea într-o singură odaie în propria-i casă, nemaiputând să joace nicăieri, a Alicei Voinescu, alungată cu scandalul cunoscut, a unui Ion Manolescu și a atâtor mari actori ca Marieta Deculescu, Ion Iancovescu, Aurel Munteanu, aflați la bunul plac al consilierului sovietic analfabet Kovalenko. Aflarea faptului că neobositul denunțător nu era
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Elvira Deatcu, căreia pare că îi este teamă să intre adînc în angoasele și în tragedia lui Agnes. De aceea, reacțiile ei, în special în scenele bîntuite de spiritul malefic al mamei, de conflictul major cu ea, rămîn exterioare, le joacă, nu le trăiește, cum se spune. Carmen Tănase și Virginia Rogin creează o evoluție a fiecărui personaj, a relațiilor dintre ele, a confesiunii, a tensiunilor și disputelor, chiar dacă uneori se simte o inhibiție, o teamă, o frînă de mînă trasă
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
câteva locuri de muncă, iar acum lucrează în tura de noapte pentru ca ziua să poată câștiga un ban în plus făcând curățenie, spălând și călcând pe la diverse familii. Fiica ei, deosebit de talentată la baschet, a prins mici contracte în străinătate, jucând câteva săptămâni pe an la echipe marginale din Italia. Plină de mândrie, mama ei mi-a comunicat: "Uitați, vara asta fie-mea a reușit să strângă aproape o mie de euro!" Nu se sfiește să mă țină la curent cu
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
nefericire, până acum n-au mai apărut ca în alte clipe similare de-a lungul istoriei noastre oameni se stat; a existat o singură personalitate înzestrată cu asemenea calități, Corneliu Coposu; vârsta înaintată și avatarurile vremurilor l-au împiedicat să joace rolul pe care ar fi meritat să-l joace în slujba țării. în schimb, am avut câțiva oameni politici și enorm de mulți, o adevărată inflație galopantă, de politicianiști. Despre această ultimă categorie nici nu merită să discutăm: prea sunt
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
alte clipe similare de-a lungul istoriei noastre oameni se stat; a existat o singură personalitate înzestrată cu asemenea calități, Corneliu Coposu; vârsta înaintată și avatarurile vremurilor l-au împiedicat să joace rolul pe care ar fi meritat să-l joace în slujba țării. în schimb, am avut câțiva oameni politici și enorm de mulți, o adevărată inflație galopantă, de politicianiști. Despre această ultimă categorie nici nu merită să discutăm: prea sunt penibile exemplarele de care ne ciocnim zilnic. Din categoria
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]