988 matches
-
foarte puțin. În mod sigur baciul era un om energic și hotărât și nu-i plăcea vorba lungă. S-aveți noroc de ea. Are patru fătări, e tânără. S-o mulgeți seara și dimineața. Dă mai bine de doi litri jumate pe zi și face în fiecare an doi iezi frumoși. Vă mulțumim frumos, domnule baci. La revedere! Mereț cu bine! Sara bună! Tata îi pusese deja pe după gât o sfoară și-acum capra mergea în urma noastră în pas vioi ca și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rugat nimeni s-o facem, abia dac-a mai ieșit câte una prin parc, de mână cu vreun fraier. Da’ și chiar dacă... vorba nu știu cui: „Cel mai bun anticoncepțional e aspirina ținută strâns între genunchi!“. Și când, și unde... la nouă jumate seara trebuie să fim acasă, discoteca se închide oricum la zece, iar babacii trebuie să știe cu cine-ai plecat, cine te aduce acasă, unde ești în orice clip-a vieții, că altfel încep să se jeluie cum se sacrifică
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vine cu o ”soluție” care e atât de înduioșător-naivă, încât scenariul lor ar merita o mențiune pentru Cea mai bună falsă idee bună : aceea de a-i găsi lui Adrian (ex Copilu) Minune o mireasă (Dorina Chiriac) de-un metru jumate, cu care să-și achite datoria !... Adi Minune își joacă propriul rol, iar Furia este (și) prima incursiune a cinematografului autohton într-o lume (mafia țigănească) pe care Muntean nu se sfiește s-o înfățișeze credibil și fără menajamente. Filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nu o fac pentru că vreau să fiu erou, dar îmi place să nu-mi fie rușine de mine însumi cînd mă uit în oglindă. La revedere! Grăbiți-vă să-l mai găsiți pe tovarășul Amariei, că-i trecut de două jumate... Strîng mîna lui Olaru, mulțumindu-i, apoi trec strada, spre clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru la portar și-i spun că vreau să merg la tovarășul Amariei. Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a lui Lucy, oftează Janice. Am păstrat stratul de sus, pentru primul botez. Știi, acum au venit pe la noi. Și cred c-o să treacă și pe aici, să vă felicite. Îți vine să crezi că sunt căsătoriți de un an jumate! — Serios? Mami ia o gură de cafea și zâmbește vag. Nunta lui Tom și a lui Lucy încă este un subiect dureros la noi în familie. Vreau să spun că ținem foarte mult la Janice și la Martin, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
alege exact ce vreau. — Păi, OK atunci, spun. Așa am să fac. Mă duc la Crate and Barrel, ești de acord? — Extraordinar. Și vezi că diseară am convenit cu mama să trecem pe la ea, să bem ceva împreună. La șase jumate. A, spun, cu o grimasă. Bine. Ne vedem atunci. Să te mai sun după ce mă întregistrez la Crate and Barrel, să-ți spun cu ce ne-am înregistrat? — Becky, spune Luke plictisit de moarte. Dacă mă mai suni o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de blugi și saboți Birkenstock. E de la Ministerul Sănătății. — A, mulțumesc mult! Îmi dă o bucată de hârtie și eu citesc repede, în diagonală, lista nesfârșită, cu dezamăgire crescândă. Credeam că m-am descurcat perfect - dar n-am luat nici jumate din chestiile de pe lista asta. Și, dacă o să uit ceva, o să se dovedească a fi ceva extrem de vital, și întreaga naștere va fi un dezastru, iar eu n-am să mi-o iert niciodată. Tricou larg... lumânări parfumate... spray de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sala cu părinți, dar nu aveam voie să tragem cu ochiul și să ne uităm la ei... — Acum ce faci? o aud iar pe Suze. — Tot la fereastră. — Termină odată cu uitatul pe fereastră! Mai ai mai puțin de o oră jumate! — Suze, te rog, relaxează-te. — Cum să mă relaxez? — Totul e perfect. Situația e sub control. Și n-ai spus nimănui nimic, zice, a milioana oară. Nici măcar lui Danny. Normal că nu! Doar nu sunt tâmpită la cap! Mă strecor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pășim pe covorul roșu de pluș. Frumoasa se apropie. Dăm colțul și îmi zăresc reflexia într-o oglindă veche uriașă, și îmi stă inima de șoc. Evident, știu foarte bine cum arăt. Pentru numele lui Dumnezeu, m-am holbat o jumate de oră la mine în apartamentul de la etaj. Și cu toate astea, acum, când mă văd pe neașteptate, nu-mi vine să cred că fata cu voal sunt eu. Sunt chiar eu. În câteva clipe am să pășesc spre altarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
școlară (subl.În orig.) și nevoile practice>>”. Probabil, după ce a corectat cuvintele subliniate cu propoziția simplă ÎNTRE ȘCOLI, tov. Andrei i-o fi tras un raport al p.c.r. după cap tovului jurnalist de a sughițat ăla două săptămâni jumate! Asta, așa, ca să-i intre bine În encefal esența documentelor partidului! b.z. Femeile nu muncesc noaptea, chiar dacă muncesc! Ați Înțeles?! În „Nota de sesizări” numărul 28/20 octombrie 1969, Împuternicitul Ion Halibei a intervenit masiv În textul unei știri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Au urcat-o apoi pe clădire și au spus: "Să vină cine-i posesorul!" Adică eu. M-au scos din planton și m-au trimis pe clădire, căci s-a creat un post sus pe Divizion. De la Regiment, cam din jumate în jumate de oră, se trăgea cu rachete de semnalizare. Se ilumina toată zona. Când se împușca cu o racheta din aia vedeam totul cu lumină galbenă, cu lumină roșie. Erau niște imagini fenomenale! Păcat că nu puteam să ne
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-o apoi pe clădire și au spus: "Să vină cine-i posesorul!" Adică eu. M-au scos din planton și m-au trimis pe clădire, căci s-a creat un post sus pe Divizion. De la Regiment, cam din jumate în jumate de oră, se trăgea cu rachete de semnalizare. Se ilumina toată zona. Când se împușca cu o racheta din aia vedeam totul cu lumină galbenă, cu lumină roșie. Erau niște imagini fenomenale! Păcat că nu puteam să ne bucurăm de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mai primeau și pachete de acasă... și-atuncea fiecare-și ținea pentru sărbători câte ceva, să aibă În plus... Era frumos acolo de sărbători, se cânta. Cât ați stat În Târgșor? La Târgșor am stat mai mult de un an și jumate, că am fost printre ultimii care am plecat... Atunci când am plecat eu de acolo, se elibera Închisoarea... Asta se Întâmpla În ’51. Știam că ne eliberează, că Înaintea noastră o dat drumu’ la mulți care erau cu condamnarea depășită... Io
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Târgșor sau v-au Împărțit pe loturi? Toți elevii, tot ce-a fost acolo i-o luat după detenție: până la trei ani inclusiv, pe toți i-o Îmbarcat și i-o dus... Ce-o fost sub doi ani și jumate i-o dus la penitenciarul din Ploiești și de-acolo o fost eliberați... Când a avut loc plecarea aceasta din Târgșor? Prin septembrie 1950 am plecat la Jilava, unde am stat iarăși vreo trei-patru zile, nu mai mult, și dup-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despre ceva... da’ absolut nimic. Nimic! Generalități din acestea, că ce știu. „Nu știu, domne, nimic, nu știu pentru ce sunt... Spuneți-mi!”. Și asta a mers până... Domne, și Într-o sâmbătă, când nu erau anchete, pe la ora două jumate, trei - că noțiunea timpului o aveam, da’ dup-aceea dispare - domne, sunt scos la anchetă. Sunt băgat Într-o cameră de anchetă, unde erau vreo șase sau șapte persoane pe care În viața mea nu le-am văzut, cred că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dimineața, În 6 martie 1950, de ziua guvernului Groza. Și treceam printre liniile ferate și vedeam muncitorii cum se duceau să manifesteze pentru patru ani de la instalarea guvernului Groza. 6 martie o fost... Și la Jilava am stat un an jumate la o celulă de disciplinari politici, că așa scria... Acolo am Întâlnit figuri foarte interesante: diplomați, profesori universitari, generali... Și-am stat acolo până În luna iulie, anul următor, În ’51, când am plecat la Canal, la Poarta Albă. Cum erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la ecluză. Canalul avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari. Și am stat acolo până În 16 iulie 1953, când vine un ordin: „Se sistează lucrările pe Canal!”. Închipuiți-vă că ne sculăm dimineața - noi ne sculam dimineața la 4 jumate, la 5 jumate ieșeam pe poartă, ca să fim la 6 la lucru - și nu ieșim la 5 jumate la muncă. Se face 6, 7, 10, 11... Credeam c-o fi evadat cineva. Și la ora 12 zice: „Mergeți Înapoi la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari. Și am stat acolo până În 16 iulie 1953, când vine un ordin: „Se sistează lucrările pe Canal!”. Închipuiți-vă că ne sculăm dimineața - noi ne sculam dimineața la 4 jumate, la 5 jumate ieșeam pe poartă, ca să fim la 6 la lucru - și nu ieșim la 5 jumate la muncă. Se face 6, 7, 10, 11... Credeam c-o fi evadat cineva. Și la ora 12 zice: „Mergeți Înapoi la barăcile voastre! Azi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1953, când vine un ordin: „Se sistează lucrările pe Canal!”. Închipuiți-vă că ne sculăm dimineața - noi ne sculam dimineața la 4 jumate, la 5 jumate ieșeam pe poartă, ca să fim la 6 la lucru - și nu ieșim la 5 jumate la muncă. Se face 6, 7, 10, 11... Credeam c-o fi evadat cineva. Și la ora 12 zice: „Mergeți Înapoi la barăcile voastre! Azi nu se lucrează”. A doua zi pleacă numai specialiștii, electricienii. „Adunăm materialele de pe șantier, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Satu Mare, pentru ca de-acolo, după altă lună de zile, În mai, să ajung la Securitatea de la Baia Mare. Acolo mă ține În anchetă până În 12 august În același an, 1955, când sunt eliberat... Dar ce mă-ntreabă timp de trei luni jumate? Nimic altceva decât: „Ce-ai făcut cu șapte ani În urmă?” „Asta-mi amintesc... Asta nu-mi amintesc... Alta nu mai țin minte”... Dar erați anchetat peste tot? Și la Oradea, și la Satu Mare, și la Baia Mare? La Oradea m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-ți cumpărai doi sau trei biscuiți, și după aceea n-aveai voie nici la cei zece lei, că ni-i punea pe CEC. Și la eliberare am avut o sută de lei... Din toată munca de pe Canal de un an jumate am avut o sută de lei. Aveți regrete pentru cele Întâmplate În perioada comunistă? Nuuu, nimic. Pușcăria fără părere de rău. N-am negat acolo nimic... Am recunoscut că suntem Împotrivă și că am format o organizație care este Împotriva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atelierele acelea, aveam w.c.-uri, spălătoare, toată dimineața ne puteam spăla pe corp și, na, o fost o viață mai bună... Și mâncare ardelenească, mai bună, mai consistentă. Am primit și pachete de-acasă... Acolo-am stat aproape un an jumate. Tare fain o fost. Bine, Însă acolo știți ce-o fost baiul? Erau tare multe muște și ne-am Îmbolnăvit de dezinterie. Vi s-a administrat un tratament? Deci toate ne-am Îmbolnăvit și-o trebuit să vină de la București
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întrebat n-am putut răspunde, că n-am știut ce să răspund... Mai bine am tăcut din gură și pe ei aici i-o Înfuriat... Și până la urmă m-am trezit În celulă. Tot-tot ud, apă sub mine... eram aproape jumate În apă. Doamne, Maica Domnului, m-am gândit... măi, cum o ajuns apă sub mine, măi? Nu mi-am putut da seama... Dar un lucru vă spun, În afară de Securitate, pe mine n-o pus un gardian un deget. Mă credeți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
liberat, În ’64, am venit din Gherla... Ne-o dus vreo 40 de kilometri În ceva haltă, dar nu Îi știu denumirea. Și am ajuns seara la 10 În Jibou și acolo o trebuit să stăm până dimineața, la 5 jumate. Și cum stam singur la masă, mă uitam la ceva fete tinere... se duceau la lucru, da’ unde n-am vrut să le Întreb. Era așa un gol, da’ gândeai că era special făcut. Mă uitam la ele și mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te duci acasă”. „Măi”, zic, „tu ai mâncat ceapa ciorii.” „Auzi, se deschid ușile... Fă-ți bagajul, că te duci acasă!” Am avut lângă mine pe unu’ Ioan Suciu... Nu avea decât un riniche și ăla era afectat, un plămân, jumate stomacul și un testicol. Era din cătunul Boc, de lângă Sibiu, și zice către mine: „Măi frate Pop, un lucru te rog, să scrii acasă la părinți să știe că trăiesc, că n-am murit”. Și am plecat acasă... Cum a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]