940 matches
-
scalde, spunând că nu avusese încă timp să aprofundeze problema, dar că avea de gând să se documenteze serios cât de curând. Bine, documentează-te! admise profesorul, ștergându-și cu o batistă chelia roșie și transpirată. Mă interesează părerea unui june ucenic al lui Euclid ca dumneata. Vreau să te fac mâna mea dreaptă, dacă ești vrednic. Ideea profesorului îl surprinse pe Victor, mai ales că domnul Barbilian nu se întâmpla să fie profesorul său. Se nimeri să facă parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite nevenindu-le bine să se decidă dacă să-i ia sau nu în serios îndrăzneala. Nerepezindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cine știe cărui nepricopsit cercetător al zburdălniciilor climatice. Zburai și gata. Iar Doru Sinistratul exact cu asta se îndeletnicea, zbura de colo până colo într-o completă uitare de sine, bodăgănea și intona titlul unui poem pe care-l reținuse de la un june scriitor, împreună cu care se dinamitase el o dată într-o crîșmă: "Am lăsat puțin lebăr în viața ta". 24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc și imprecis delimitat al cartierului Oltenița, zburda, de asemenea, de capul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pierde prin cruci de mormânt Cu miros strivit, fără soarte, C-atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gîndindă, cum e trecătoare O floare. {EminescuOpIV 34} "Dar eu nu-s, copilă, decât un amor Ce arde-n o inimă jună, Un glas de pe buze aprinse de dor, O minte pustie, nebună Și dulce descânt Pe coarde de-argint, Când palida mea nebunie Învie. Dar am o câmpie ce undoe-n flori, Câmpia speranțelor mele. Acolo te-așteaptă rîzîndele zori Pletindu-ți coroană
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soartă aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! {EminescuOpIV 66} FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și caut în ochi-ți cerești Și-n veci nu mă satur și-n veci aș căta, Iubită, dorită, o gură - așa! Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb - se lasă Cu grație pe umeri-mi - privesc În ochii tăi, în fața ta - în gura jună, S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și minte, Ci grație ș-amor copilăros, La gura ta care zâmbind îmi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu - când da ochiu-ți fierbinte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legăndu-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz. Ea-ajunge în grădina ei de codri Și rătăcește, -o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dispare, trece... O rază timidă în ziua rece. Apoi perechile stând risipite S-adun în grupele-orînduite Și din amestecul de vise dalbe Din trecătoarele ființe albe, Iese ca aria dintre suspine Regina albelor nopții regine Sau cum din zilele poetic june A idealului iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din bolta ferestei arcată pompos S-aude vibrând mandolină Și-un eco ușor 140Petrece cu-amor, Cu dulcea vibrare de strune, Ce spune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, 145Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cîntecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere, 150Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc - stele li scapără-n cale, Apele plâng clar isvorînd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oglindă diamantină, Ce reflectă-n ele lumea înflorită din grădină, A lor murmur împle lumea de-un cutremur voluptos. Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă Și printr-însa-n cer vezi luna trecând albă și frumoasă, O regină jună, blondă și cu brațe de argint, Ce unesc încrucișate a ei mantie-nstelată Și albastră peste pieptu-i alb, ca virgină zăpadă. Ochii ei cei mari albaștri peste nori aruncă blând, Cari se-ntind albi ca zăpada și ca straturi argintoase
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-ați lăsat în voia sorții lor. Cu putrezirea Sufletului vostru propriu ați împlut juna lor fire, Soarta lor vă e pe suflet - ce-ați făcut cu ele? Voi! Nu vedeți că în furtune vă blăstamă oceane? Prin a craterelor gure răsbunare strig vulcane, Lava de evi grămădită o reped adânc în cer, Prin a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blondă-tristă, Stele curg strălucitoare - Mândra capu-n mâni și-ascunde. Și-apoi și-l ascunde-n perini, Într-un colț al sofei roșii; Aurul moale se desface, Curge pe grumazul alb, {EminescuOpIV 485} Și de ce-și ascunde fața Dulce, jună, fericită, - Oh, ar vrea să râdă de bucurie Fără ca s-o văd și eu. Luna-n patul ei de nouri Albi, s-ascunde să se culce, - Păru-n cap eu i-l încaier Și-i sărut mânuța dulce. Stele curg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
barba tunse cu grijă ș...ț”. La fel și Alfred de Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a-și lua În primire postul. Avea În jur de treizeci de ani - treizeci și trei, mai exact, vârsta de cumpănă a vieții tuturor muritorilor, după cum se spune cu mai multă sau mai puțină Îndreptățire. În cazul lui, oricum, zicerea se verifică. Junele preot moștenește Întru păstorire o colectivitate de credincioși redusă numeric, plus o biserică În paragină. Spirit Întreprinzător, Bérenger Saunière Își propune să reabiliteze sfântul lăcaș. Totul decurge normal până Într-o zi când lucrătorii care se ocupau cu renovarea acoperișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl primise cadou la o zi aniversară, ceasul lui se comportase ca un redutabil aspirant la distincția Serviciu credincios. Merita chiar prețuire și recunoștință, iar el... Timp de o secundă-două, cât gândise toate astea, junele student Își contemplase ceasul cu un Început de nostalgie: probabil că În curând aveau să se despartă. Adio, nemișcatule! Atunci s-a produs miracolul: dintr-odată, secundarul a tresărit ca trezit brusc din somn, a tremurat o clipă indecis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
undeva bani și cum îi cheltuiesc. Ai mei îmi trimiteau 30-40 de lei, de câștigat nu aveam de unde. Râdea și mă privea ca pe o ciudățenie. A chemat-o și pe fetișcana aceea și i-a spus, vesel nevoie mare: „Junele gazetar primește la bursă doi poli de la tac-su“. Nu l-am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am intrat iarăși în acel bloc, împins de nu știu ce demon al amintirii. Stătusem pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se uită, i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga și nu cutează, El din patu-i o ridică și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se adună n-al ei sân rotund și june. 695Ea se uită și se uită... mută... un cuvânt nu spune, Doară râde c-ochi-n lacrimi, speriată de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul n-a ei degete subțire Și-și ascunde fața roșă pe-al lui piept duios de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel și doi cercei, Dă-mi să-ți sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ți încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că iacătă-l! O INIMĂ CE SUSPINĂ O inimă ce suspină, De durere fiind plină, Zi și noapte se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru povestea pe care sunt pe cale să o depăn. Nu sunt eu personajul principal al acestei povești. Onoarea de a purta titlul de Erou principal în cartea de față îi aparține nepotului meu, Tom Wood, unicul fiu al surorii mele, June, decedată. Gâza-de-iunie, cum am poreclit-o, s-a născut când eu aveam trei ani, iar sosirea ei pe lume a fost cea care a precipitat mutarea părinților mei dintr-un apartament aglomerat din Brooklyn într-o casă din Garden City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în nord? — A zis să plec și am plecat. — Nu crezi că eu și Tom ar trebui să vorbim cu ea? Știi că el e fratele ei, iar eu îi sunt unchi. Mama ei a fost sora mea. — Știu. Bunica June. Am stat cu ea, dar acum a murit. — Dacă-mi dai numărul vostru de telefon, totul o să fie mult mai simplu pentru noi toți. Nu te trimit înapoi, dacă nu vrei. Doar vreau să vorbesc cu mama. N-avem telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prilej de socoteli vechi mereu reluate. Reușiră să și recapituleze toate acuzațiile unei vieți întregi, începând de la momentul în care se cunoscuseră și când Hristea avea ochi pentru oricine în afară de Maria, dar ea făcuse ce făcuse și pusese mâna pe junele amorez. Ajunseră cu cearta până la seara precedentă când domnul întârziase, ca întotdeauna, la club. El îi amintea ei, ea îi amintea lui, într-un duel fără sfârșit, din care amândoi ieșeau tăbăciți, și mai îndârjiți ca înainte. Cât despre băiat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cine știe cărui fel de mâncare. Și, în fond, nu asta era părerea lui despre tinerețe? Că trebuie să fii mereu deschis, la curent cu orice trăsnaie care mai apărea pe piață? Nu se contrase el cu gruparea aceea ciufută de poeți juni, cei pe care-i numise într-un cenaclu „lupuleții tineri”? Lupi cu colți de lapte și cu burta ștergând pământul, mușcând mereu în gol din cauza osânzei din sânge. Ce însemna să fii tânăr dacă nu să rămâi liber în gândire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mai puțin de trei pagini, În maniera ambiguă a lui Mircea Horia Simionescu, la limita dintre seriozitate și șautoțironie, când Într-o parte, când În cealaltă). Curios că nivelul banalității e atins mai ales În pasaje „teoretice“, tocmai acolo, junele ștudinte pierzându-se În aridități de limbaj. Ca să-l raportez la un posibil model al genului, e Încă departe de amestecul perfect reușit de Radu Petrescu Între notația despre existența cotidiană și meditația asupra literaturii. Reușit se dovedește și planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sub administrație britanică, ei rămîneau în legătură unii cu alții, organizau întîlniri și publicau ziare. La sfîrșitul secolului, grupurile aflate în opoziție s-au unit, formînd Comitetul pentru Unire și Progres (CUP), un partid cunoscut în general sub numele de Junii Turci. Programul acestuia reclama reinstituirea guvernului constituțional, la nevoie printr-o revoluție. Abdul Hamid trebuia destituit și înlocuit cu un alt membru al familiei lui. Statul urma deci să devină o monarhie constituțională. Cererile opoziției au reușit să obțină un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]