1,051 matches
-
marcat în italice: (a) Se auzea cum Mes-Bottes îl făcea pe nea Colombe ticălos, învinuindu-l că nu-i umpluse paharul decât pe jumătate. El era un băiat de treabă, pe cinste, pus oricând pe fapte mari. Ah, la dracu! Jupânul putea să-și mute gândul, n-o să-i mai calce prin dugheană, i se făcuse lehamite 201. (b) Deja își dădea seama că părerea lui Piatranera începea să fie pentru el cea a întregii lumi. Trebuia să se răzbune ca să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locuia. Și când va fi regat, Aș vrea să știu, ea spuse, ce lege Odată o să i-l dea Lui Jean, fiu sau nepot după Pierre sau Guillaume, Să-l dea lui Paul sau mai degrabă mie!" Obiceiuri strămoșești invocă jupânul Jean: Există legi, el spuse, din tată-n fiu sunt scrise, Care mă fac stăpân și domn, De la Pierre la Simon, lui Jean îi sunt transmise. Iar cel dintâi sosit, e lege pentru asta? Mai bine ar fi, fără mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spuse, din tată-n fiu sunt scrise, Care mă fac stăpân și domn, De la Pierre la Simon, lui Jean îi sunt transmise. Iar cel dintâi sosit, e lege pentru asta? Mai bine ar fi, fără mai mult a povesti, De Jupânul Miorlăici, ea spuse, a ne aminti." (La Fontaine, "Motanul, nevăstuica și iepurașul", Fabule, VII, 16) b) Dar, chiar în clipa în care doamna Maloir era pe punctul să ia cărțile dintr-un sertar al bufetului, Nana spusese că, înainte de a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În fabula lui La Fontaine "Preotul și mortul", această diferență între anaforă și cataforă este evidentă: Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais a trecut în proverbe și La Fontaine îl
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
semne vestimentare, prin disocierea reflexă a superiorilor de inferiori, capătă înfățișarea unei curse-ștafetă, cu obiecte care trec dintr-o mână într-alta în sens cvasiliteral. Un fenomen identic are loc în domeniul limbii, în sfera terminologiei de reverență. Cuvinte ca jupân, chir, cocon, observă L. Șăineanu (Încercare asupra semasiologiei limbei române, 1887), „ilustrând odinioară personalitățile cele mai marcante ale societății, au scăpătat și scapătă încă până la clasele cele mai de rând, devenind, din nalte titluri de nobleță, niște formule banale, de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
semantică a termenilor de reverență îi prilejuiește lui Heliade, și în alte ocazii, observații judicioase și pline de haz: „Jupâneasă, slav. «doamnă». Nu cred că nici o doamnă mai va să fie jupâneasă; nici un colonel, nici un maior mai va să fie jupân, și însuși de le-ar fi numele oricât de slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine, că eu sânt om cu educație, om plin de respect către cei mari [...]; doamnelor le-oi zice doamne, iar nu jupânese; colonelilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine, că eu sânt om cu educație, om plin de respect către cei mari [...]; doamnelor le-oi zice doamne, iar nu jupânese; colonelilor, maiorilor etc. le-oi zice domnii maiori, iar nu jupânii.“ (Vocabular de vorbe streine în limba română...) Evocând ironic formulele de adresare practicate succesiv la noi până în secolul al XIX-lea (jupân Voinea, țelebi Chiulafoglu, chir Nicola, coconul Drăgan, gospodin... of, musiu Lombardon), autorul conchide cu îndreptățire: „Toate celelalte trecură
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
doamnelor le-oi zice doamne, iar nu jupânese; colonelilor, maiorilor etc. le-oi zice domnii maiori, iar nu jupânii.“ (Vocabular de vorbe streine în limba română...) Evocând ironic formulele de adresare practicate succesiv la noi până în secolul al XIX-lea (jupân Voinea, țelebi Chiulafoglu, chir Nicola, coconul Drăgan, gospodin... of, musiu Lombardon), autorul conchide cu îndreptățire: „Toate celelalte trecură și se învechiră și căzură în derâdere, numai domnul de la descălicătoare nu se învechi și stă în adevărata lui putere și va
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
al XIX-lea și surprind contrastul dintre pretențiile și realitatea acestei lumi, Într-un amplu proces de parvenire politică și socială. Este creionată cu deosebire mica burghezie bucureșteană a epocii amintite În prima comedie, din 1879, „O noapte furtunoasă” unde jupân Dumitrache este un reprezentant tipic. În „Conu Leonida față cu reacțiunea”, aceeași lume este În Întregul ei ridicolă prin Leonida. În „D-ale carnavalului”, se dezvăluie, caricatural, o burghezie imitând mediile sociale ale așa zisei lumi bune, cu Întregul ei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
e sucit Într-un fel, altul Într-alt fel, fiecare În felul lui, Încât nu te saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei." Referindu-se la personajele caragialiene, Pompiliu Constantinescu descoperă urmatoarele tipologii umane: incornoratul, Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat, funcționarul, Catindatul; confidentul, coana Efimița, raisonneurul Nae Ipingescu, Brânzovenescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mei, înainte de 1990. Vă aduceți aminte, erau acele dosare în care procurorul trebuia să trimită în judecată și să ceară condamnarea unuia care furase o plasă de porumb. Procurorul era un fel de zbir înainte de 1989. Adică avea imaginea unui jupân. — Exact. Dar știam tocmai ce însoțește, ce formează această imagine. Procurorul era perceput ca fâcând o meserie cel puțin parțial nedreaptă. Procurorul dispunea, înainte de 1989, de putere discreționară. — Foarte mare. Și lumea, încă pe vremea când eram student, și chiar
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
apropie să zvârle cu bețe și șipci. Dar parcă era un făcut. Nu-l nimerea deloc. Azvârlea cu pietre. Zadarnic. Doar una, în cădere, fărâmase pipa piticului. Și asta îl întărâta și mai mult pe băiat." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (e) "Jupânul corb, pe-o creangă cocoțat, / ținea în clonț un boț de caș furat. / Ademenită-ndată de miros, / cumătra-i spuse pe un ton mieros: Să ne trăiți multi ani, Măria Voastră, / că sunteți, zău, ca din cutie scos! / Iar de-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ogăreii" sau "pisicile", cei care cară sacoșele altora, care-i ajută pe "șmecheri" la ateliere. În cazul în care ei primesc un pachet, acesta e repede confiscat de cei puternici, lor nemairămînîndu-le decît foarte puține bunuri. Ceva mai stilați sînt "jupînii", care reușesc să mai păstreze puțină demnitate în această lume umilă de sclavi. Fac și ei patul altora pentru o țigară, însă pot să refuze în anumite condiții muncile degradante, dependența lor de țigări fiind mai scăzută decît a altora
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Caldărarului Din fundul iadului. Bune pluguri mai făcea! Zurgălăi și clopoței, Strigați ceată măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două spice a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două spice a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru o să pieie! Taci, bărbate, blestemate, Sui pe vatră și-ți dau lapte, Ș i-o vărguță Ca să te aperi de mâță! Zurgălăi și clopoței, Ceată, roată, măi flăcăi! Ș
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Caldărarului Din fundul iadului. Bune pluguri mai făcea! Zurgălăi și clopoței, Strigați ceată măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două spice a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două spice a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru o să pieie! Taci, bărbate, blestemate, Sui pe vatră și-ți dau lapte, Ș i-o vărguță Ca să te aperi de mâță! Zurgălăi și clopoței, Ceată, roată, măi flăcăi! Ș
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
bine deci ca la Curtea de Casație să se numească de acum înainte tot ingineri, iar în armată tot advocați". Crede de cuviință a lăuda administrația orașului Iași, unul în care Consiliul comunal nu-i dominat de roșii, unde nici jupînul Herșcu Goldner, nici d. Gheorghian nu sînt membri în consiliu - a dovedit totdeauna o extremă seriozitate în îngrijirea intereselor comunei, de unde provine că orașul, deși mare și cu mijloace restrînse, e mai bine pavat, mai curat, mai îngrijit decît orice
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că făcătura lor drăcească era cunoscută în lume și demascată cum găsim în A doua epistolă a lui Ioan 1,7: ,, Căci în lume s-au răspîndit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Iisus Cristos vine în trup.” Da de unde jupîne amăgitor și scornitor, noi urmașii lui Iosius cel adevărat avem un proverb care spune că hoțul strigă totdeauna hoții! Îndrăcitul Irineu care a scris despre ei, i-a acuzat de cele mai infame practici se-xuale și hedoniste chiar dacă Tora este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.” Ori ariminii din insu- la Samothrace aveau în cultul lor cei doi cabiri care erau protectori ai navigatorilor iar grecii le-au spus dioscuri, luîndu-i în religia lor. Adică jupîn Saul știa chiar mai multe decît a scris dar cum avea gând rău și negru împotriva religiei geților, a dat-o numai în minciună și făcătură, treabă la care neamul său se pricepea cel mai bine. Revin la făcătura lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Cristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” Ba jupîne, chiar în zadar te-ai ostenit și asta o știai și tu întunecatule! Pe tăblițele și iconițele geților apare șarpele ca simbol al înțelepciunii sacre atît întins cît și înfășurat pe piciorul unui tripod. Tot pe unele iconițe apar călăreții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de dimineață și luceafărul de seară. Globul era ținut în spate de un erou care descoperise și astronomia, știință pe care geții o stăpîneau foarte bine iar nouă de amintește de pelasgul Prometeu legat de muntele Caucaz de la Istru de către jupîn Zeus, pentru că le-a dat oamenilor dreptul la cunoaștere, adică să știe cum să-și rostuiască cele necesare vieții. Și Zeus era la fel de întunecat împotriva acestui creștinism gnostic, la fel ca fîrtatul lui de peste secoli, Iahwiță cel cu corni- țe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cumpărase expres... Acestui om de spirit i-a venit în gând... să cumpere o talancă, care să servească de clopoțel la întrunirea Junimii din seara banchetului. Intră la un negustor de fierărie, un evreu, la care se găsesc asemenea obiecte. „Jupâne, îi zise dl. Pogor, te rog să-mi dai o talancă. De oi sau de boi? întrebă evreul. Ba de boi, s-a grăbit dl.Pogor să răspundă”. După lectură, se trecea în sala în care masa era întinsă. Mai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]