1,012 matches
-
bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi tras la raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să vă tratați mai bine ostaticii. Ducele Vandalilor e lângă ea. Același Duce care a coborât aseară în pivniță și a tăiat toate cablurile centralei termice cu un cuțit de pâine. Doamna Clark se freacă la ochi cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
deștepți ca lordul Byron și Mary Shelley, dar tolerăm anumite căcaturi, așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul, o să fie o zi tare lungă. Și Sora Justițiară ridică mâna, ceasul ei lucește verde-radiu în holul întunecos. Sora Justițiară scutură ceasul ca să-l facă să licărească, și zice: — Ziua de azi o să fie atât de lungă cât spun eu... Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul, o să fie o zi tare lungă. Și Sora Justițiară ridică mâna, ceasul ei lucește verde-radiu în holul întunecos. Sora Justițiară scutură ceasul ca să-l facă să licărească, și zice: — Ziua de azi o să fie atât de lungă cât spun eu... Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Adică, efectiv n-are buze. Ce zici de Miss America? — Ea oricum va fi celebră din cauza sarcinii..., spune domnișoara Hapciu. Spune: Eu nu-s gravidă, și am buze... Directoarea Tăgadă și-a tăiat deja din degete. La fel și Sora Justițiară - și de la mâini și de la picioare - cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e ca după ce suntem salvați, să spună lumii cum le-a torturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze nici una. Centrala termică și boilerul sunt defecte. Mai avem cutii întregi de mâncare putrezită. Domnul Whittier nu e cea mai mare problemă în momentul ăsta. După calendarul de pe ceasul Sorei Justițiare și după rădăcinile șatene din părul lui Miss America, suntem aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că următorul moment va fi mai trist, mai groaznic sau mai tragic. Tot mai mult, ceva și mai rău trebuie să se întâmple. Domnul Whittier a murit de câteva zile sau ore. E greu de spus, de când se ocupă Sora Justițiară cu stinsul și aprinsul luminilor. Noaptea auzim pașii cuiva bocănind grei, un uriaș care coboară scările dinspre hol în întuneric. Totuși, ceva și mai cumplit trebuie să se întâmple. Pentru un procent cât mai mare din piață. Pentru domnișoaramatism. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui din culise, îl purtăm pe domnul Whittier pe scenă și pe intervalul din mijlocul amfiteatrului. Îl cărăm prin holul îmbrăcat în catifele albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut-o cineva pe Cora Reynolds? Sora Justițiară spune: — Oricine mi-a luat bila de bowling să mi-o dea înapoi, și promit să nu-l bat măr... Conducând procesiunea, ținând în brațe protuberanța care ar trebui să fie capul domnului Whittier, doamna Clark spune: — A văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a lui. Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț alb în jurul taliei și-l blestemă pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei ore, șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou cu jumătate din față surpată înăuntru. Pentru domnișoara Hapciu, stafia e bunica ei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi o poveste. Uitându-se prin vălul ei la Pețitorul cocoțat în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Precauția nu trebuie confundată cu lașitatea. Nechibzuință Nechibzuința te poate împinge la acțiuni dramatice. Îndrăzneală Îndrăzneala excesivă este generată fie de imprudență, fie de inconștiență fie de carențele din educație. Politicieni Politicienii nu poartă centură de castitate. Nici robă de justițiar. Strălucire Bunul simț, buna creștere în general, educația aleasă dau strălucire personalității. Luptă Timiditatea excesivă și umilința sunt frâne în lupta dură cu problemele vieții. Îndrăzneală Numai curajul rațional poate fi un atu în afaceri. Perfecțiune Perfecțiunea umană este un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dintre cei implicați într-o cauză civilă sau penală vine în fața judecătorului cu dreptatea lui. Libertate Libertatea este una dintre valorile fundamentale ale democrației, dar ea nu include și libertatea individului de a săvârși nelegiuiri. Justiție Justiția este oarbă când justițiarii sunt incompetenți sau corupți. Lege Cine încalcă legea trebuie să suporte consecințele, indiferent pe ce treaptă a demnităților sociale se situează. Deprinderi Recurgerea la minciună se deprinde mai ușor decât respectul pentru adevăr. Politică În politică adevărul arareori își află
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
greșeala de referință este săvârșită și de alții. Injustiție Este grav, nedrept și inuman să fie pedepsiți oameni nevinovați. Dar este tot atât de grav ca cei ce săvârșesc fapte antisociale sau chiar crime să rămână nepedepsiți. Logică După o logică elementară, justițiarii care săvârșesc erori imputabile financiar trebuie să plătească. Decizii Deciziile cu implicații majore nu trebuie luate în pripă, la furie sau la îndemnul neprietenilor. Păcate Cucernicia nu-i împiedică pe unii slujitori ai credinței să păcătuiască. Neprihănire Cei investiți cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tatălui, „acasă”, mai ales după ce-cum a fost primit înapoi fratele său. Aceste aforisme cu marca, inconfundabilul autorului lor depășesc statutul de sentințe ale unei Judecăți de Apoi cu completul de judecată funcționând aici și acum. Ele trec dincolo de justițiara autoritate vizând domeniul propriu-zis juridic, dreptatea juridică, legea scrisă a lui „a ști/a avea”, ce taie în carne vie; aceste aforisme dau măsura dreptății inimii, milei, pentru încășansa oferită de „a înțelege/a fi”, ca raționament ce operează în
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vedere, din strada Palmotičeva pe care zăcea un cal sfârtecat. Zgomotul asurzitor al șenilelor de tanc acoperea pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN‑ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sânge de pe zid, pe care tata o va zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpânirea lumii va fi curând adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurământ În 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de civilizație și creație. Credeam a fi recunoscut în pitorescul și umorul balcanic o ultimă Grecie. O ordine asemănătoare celei de dinaintea miraculoasei lăsări pe aceste locuri a zăpezii roșii, - dreapta, justițiara turcime. Aceste preocupări coincid cu apariția temei fundamentale - solemnă, neașteptată - vizitând întîia dată versurile mele și marcîndu-le: Moartea și Somnul (Nastratin Hogea la Isarlîk, Domnișoara Hus, Cântec de rușine). Sondagiile astea în structura nevăzută a experienței salvează poate cele ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
conviețuirii formelor nu a trecut nimic și nu trebuie să cerem să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în casă și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul. 7. Era în zori, pe câmp, la începutul unei toamne. Lăsam potecile să mă conducă. Vedeam trecând, departe, ca niște clăi cu aburi, tăcutele femei justițiare. Cărau spre vetre, în spinare, mari legături de vreascuri și coceni. Nedeslușirea lor mă arunca în ceața unui timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
asta spun și eu. Spre a-și ilustra argumentele, Bernarda se pornea atunci să-mi relateze o poveste auzită la radio despre un băiat care se Îndrăgostise În mod necuvenit de Învățătoarea lui și căruia, ca prin lucrarea unei vrăjitorii justițiare, Îi căzuseră părul și dinții, În vreme ce fața și mîinile i se umpluseră de ciuperci recriminatorii, un soi de lepră a libidinosului. — Luxura e un lucru foarte rău, conchidea Bernarda. Vă spun eu că așa e. Don Gustavo, În pofida glumelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
stîrnea urticaria și, sub acest pretext, m-am oferit eu să-i duc cărțile. — Individul ăsta e un pedant, un depravat și un pupincurist fascist, proclamă Fermín, ridicîndu-și pumnul În modul inechivoc În care o făcea cînd Îl apuca mîncărimea justițiară. Cu povestea cu catedra și cu examenul final, ăsta ar profita pînă și de pasionaria, dacă i s-ar oferi prilejul. — Nu te enerva, Fermín. Velázquez plătește foarte bine, Întotdeauna În avans, și ne recomandă În stînga și-n dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încercat să-l tratez. De exemplu, am cunoscut un magistrat cu vederi foarte largi. Avea o Încredere oarbă chiar și În subalternii lui, și deviza lui era să-i adăpostească sub scutul legii pe toți cei slabi și amărâți, genul justițiarului. Însă În fața mea devenea un bărbat plictisitor care nu era În stare să ejaculeze decât scăldat În mizeriile unei femei Înalte, cu fața prelungă. Care din cele două fețe ale lui era cea adevărată? Nimeni nu ar putea răspunde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fac. Mi-am luat, deci, din magazie un teanc de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
orice. Niciodată suficient de maturi, fiindcă, altfel, s-ar apleca asupra unor lucruri folositoare. Grav este că, prin „ideile” lor, abat de la rosturi sigure mulțimea. Mulțimile. Mulțimea mulțimilor. Astăzi Stațiunea, mâine țara! Sunt sătul de efectele actului lor „artistic”. „Etic”. „Justițiar”. Cavaleri ai dreptății picați de pe măgar; sunt ridicoli. Or, tocmai eu sunt - într-un fel - salvatorul lor! Pentru că datorită mie a plecat, cândva, Balerina. Ce s-ar fi ales de ei dacă ar fi rămas? Se tâmpiseră de tot. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]