1,287 matches
-
un împărat pe a cărui frunte strălucește o coroană de aștri, de toate dimensiunile și culorile universului! Aerul iute și pur, ce se revarsă peste valea asta, îmi creează amețeli și îmi ridică tensiunea iar ochii mă înțeapă și-mi lăcrimează! Acolo sus, pe creastă, ce se vede? - Acest munte se numește Tâmpa și acolo sus e un restaurant superb, unde se poate bea cel mai bun lichior de afine, pe care l-ai gustat vreodată! - Mergem acolo? întrebă Carlos cu
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
viața ei, tocmai povestea părinților ei, despre o prințesă închisă într-un turn de un împărat hain, despre salvarea ei, despre iubirea dintre prințesă și cel care o salvase. Vocea ei îi vrăji pe toți cei prezenți. Mulți începură să lăcrimeze, iar prințul Mladin se îndrăgosti până peste cap de frumoasa cântăreață. - Stai, o opri deodată Colț-Împărat, ce cântec e acesta? Mânios nevoie mare, fu gata să o arunce pe fată în temniță. - Dar cu ce a greșit? Sări Mladin. E
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
rază austeră. Pietruită-n tocul vremii umbra ce nu-și poartă vina a-mbrăcat pe loc lumina gândului ce-i purta temeri. A-nceput a curge iute pasul ei cu frig de verde, dorul ei cărări pierdute la-nțărcat ca să-l dezmierde. Lăcrimau troiene-n luncă geana-i scurtă și firavă fără triluri de poruncă din eternu-i făcea lavă. În armuri de lungi nesomnuri legănate-n nori năvoade umbra-și prinse zarea-n țărmuri ca zălog de timp ce arde. Vântu-i susura-n
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
IUBITULE CU OCHII NEVĂZUȚI Iubitul meu cu ochii nevăzuți, Pe unde umbli de când ești plecat? Căci pașii nu-ți mai sunt văzuți De când în astă lume m-ai lăsat. Iubitul meu cu ochii de văzduh Prin care ceru-n hohot lăcrimează, Unde ți-e umbletul fără de duh, Vremelnic, trecător și cine îl veghează? Iubitul meu cu ochii plini de dor, De ce ai poposit așa puțin la mine? Hai, spune-mi, dac-ar fi să mor, Gasi-voi un loc rece lângă
IUBITUL MEU CU OCHII NEVĂZUȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375698_a_377027]
-
tândălind cine știe pe ce cărări ale nopților înstelate. Albumul cu fotografii mă teleportează prin ferestrele trecutului, înapoi în timp. Acolo am posibilitatea să mă regăsesc pe mine ce-a din alte vremuri, alături de icoanele celor după care, inima mea lăcrimează de dor. Astfel trezesc la viață amintirile și reînvii umbrele trecutului, retrăind momente adormite prin cotloanele colbuite ale uitării. În aceste incursiuni prin ferestrele vremurilor apuse gândurile slobode călătoresc bezmetice pe cărările amintirilor și pribegesc nestingherite prin faldurile timpului alături de
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
atunci când veneau la priveghi. Ce durere aveau ei sau ele? Mai mult îi ”rodea” curiozitatea, acea curiozitate răutăcioasă specifică omului ”mărunt”, lipsit de fărâma aceea de inteligență... să vină repede și să vadă cum e îmbrăcată răposata sau răposatul, cine lăcrimează mai mult... ”Ai văzut?” Parcă nu era fiica ei. Se uita mai mult în gol, cine știe la ce se gândea; poate la casa și lucrurile rămase. Nu părea prea afectată, altfel ar fi vărsat câteva lacrimi, de ”ochii lumii
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
troznitură-n receptor, urmată de un țiuit. Moș Ion scăpă receptorul. Oftă: Ei au treabă...și eu...hop...cu moartea asta... Ce jice, bă tataie? Când vine? Întrebă Paliul, care înțepenise cu telefonul în mână. Moș Ion se uită la el, lăcrimând: Pune telefonul...la loc! Pe masă, mă...pe masă...Rămase gânditor, cu ochii-n tavan. Își zicea: „Copiii mei sunt foarte ocupați...și eu?...Cu moartea mea...de ce să-i pun pe drumuri?” Văzându-l cu ochii-nțepeniți în tavan
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
să vărs din mine roșul sânge Pentru că mult și sincer te-am iubit Eu încercat voi fi de dorul care Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot mai mare Și-acuma recunosc, și-ți dau crezare De câte ori începi să lăcrimezi Iubita mea, propun ca toată viața Să nu mai luam a noastre inimi înapoi Să mă privești pe când îmi mângâi fața Eu de pe trup îți voi sorbi dulceața Rămâne-vom de-a pururi amândoi. 25 februarie 2016, Focșani Referință Bibliografică
SCHIMB DE INIMI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379290_a_380619]
-
din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi mi-am turnat o ceașcă de răbdare Și am ieșit cu dânsa în grădină, M-am așezat cu inima la soare, Să-mi scald umilul suflet în lumină. Și inima mi-a lăcrimat pe față Cu roua sufletului meu tăcut, Eu am sorbit răbdare pentru-o viață Și-am plâns cu lacrimi care au durut... Din cer eu am primit îmbrățișare, Și cana cu răbdare s-a umplut, Iar roua sufletului s-a
O CANĂ DE RĂBDARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374174_a_375503]
-
de tristețe, nostalgie, durere, compasiune, dar și de speranță, bucurie de copil nedisimulată, pură venită din adâncul sufletului său, și revărsată în sufletul nostru cu dărnicie. Aceste poezii, alături de cele de dragoste sunt poeme adevărate la care un suflet simțitor lăcrimează în taină încărcându-se de ceea ce îi lipsește: iubire, simțire, mângâiere, taină, preacurat. Multe din poeziile acestui volum le-am ascultat, recitate fiind, sau montate în secvențe de clipuri. Sub această formă ele te transpun în ireal, te înalță în
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
And șo the Minstrel roșe. CU OCHIUL ÎNTORS, OGLINDIND Melcii timpului sisific își sfâșie pleoapa. N-au mântuire, cumplită e vina. Fântână a secat de mult, desi se-aud, uneori, chemări din adânc. Cu ochiul întors, oglindind albastrul, coboară, argint lăcrimând. Lung și durut a fost drumul. Aproape-i Lumină. THE INWARD EYE, MIRRORING The snails of time sysyphically crush up my eyelids. There is no salvation, excruciating is the guilt. The fountain ran dry long ago though voices deep from
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
Autorului 24 Iunie 2014 În ziua aceea, când te-a născut Maica ta, cea plină de Duh, toate izvoarele pământului s-au înfiorat. Venea cu ele în lume Botezătorul. Preotul Zaharia, cel mut în necredința lui, a început să vorbească. Lăcrima cerul în ochii îngerului care te-a vestit. Și Pruncul din pântecele Mariei a tresăltat atunci de bucurie! Din ziua aceea binecuvântată fie de-a pururea Ziua înainte-mergătoare din noi! Să se bucure tot sufletul de ea. Referință Bibliografică: Din
DIN ZIUA ACEEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374250_a_375579]
-
Scorțaru-Nou, cu pădurile prin preajma-i în toate nuanțele de verde cu păsăritul pădurii ce se trezea de dimineață atât de vioi și vesel, cu apa Buzăului ce-și picta marginile pe nisipul azuriu în care sălciile-și băteau crengile înghesuite lăcrimând prin frunzele lor, lacrimi tăcute, rugă pentru Sfântul Duh. Și când priveam acest imperiu de verdeață cu decorul lui de vis, descopeream cum lumina cerului îi dădea de fiecare dată un colorit surprinzător pentru imaginația mea. Așa mi s-au
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Toate Articolele Autorului Prin ochii copilului, fulg în devenire... Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze, sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea, balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul, șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362151_a_363480]
-
iudeii care se aflau în casa lor pentru a le mângâia pentru moartea fratelui. Văzând-o plângând, înconjurată de iudeii care și ei plângeau, Iisus Hristos, ne spune evanghelia, a suspinat cu duhul, S-a tulburat întru Sine și a lăcrimat. Acest gest i-a dus pe iudei la observarea și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă în așa fel
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
mai bine, Dar cât de-amară-i cupa cu venin? Cât arde dorul, ce vine și tot vine? Mă-nclin în fața prețului plătit, Când de copiii voștri v-ați îndepărtat, Mă-nclin în fața dragostei ce-ați irosit, În fața ochilor frumoși ce-au lăcrimat. Mă-nclin în fața ultimului rid, Care la celelalte s-a adăugat, Femei frumoase care nu mai râd, Femei cu suflet trist, nemângâiat. Referință Bibliografică: Printre străini / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017
PRINTRE STRĂINI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378686_a_380015]
-
-mprietenim cu florile măcar noi, copiii! .................................................... Atunci, în miez de toamnă mohorâtă, ploioasă, printre mii și mii de flăcări uriașe, ucigașe, se-auzeu țipete nocturne de groază, de durere, pe fond de indolență, de-aroganță, spre cer, printre nori cenușii urcând, lăcrimând, țară, drapel și suflete sfredelindu-le! Acum, în miez de primăvară cuminte, frumoasă, printre milioane de flăcări mici și gingașe, pe fond - când de bătăi de toacă, când de tăcere, se-aude un cântec nocturn, duios, plin de speranță: „Hristos
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
Vând o casă goală!” Ce anunț ciudat! Casa ce rămâne după viața noastră... De aceste-anunțuri, tu să nu te miri, Satele sunt pline, ce nemângâiere! Vând o casă goală, fără amintiri Între ziduri albe, mute de durere... Liniștea-n cuvinte lăcrimând se frânge- Vând o casă goală, preț nu cred că are, Sufletul, sărmanul, îl aud cum plânge: Casa părintească nu e de vânzare! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Vând o casă goală... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VÂND O CASĂ GOALĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377709_a_379038]
-
flori, s-a apropiat, a întins amândouă mâinile, ce-i tremurau ușor, dar destul de vizibil, le-a cuprins ca pe un copil și le-a apropiat de obraji, mângâindu-i cu ele în încercarea de a-și ascunde ochii, ce lăcrimau într-o tăcere mormântală. M-am apropiat și i-am cuprins, cu duioșie și milă, îmi amintesc, umerii, încercând să găsesc câteva cuvinte adecvate situației neașteptate. S-a întors încet, m-a privit la fel de lung precum o făcuse atunci când am
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
bune. Și cea cu părul bălai și ochi de mărgean Mi-apare în minte că întâiași dată. În rochia ei de școlărită,de la ore chiuleam, Pe sub plopi și castani,fără să știm,hoinăream. Mă așez pe o bancă în parc,lăcrimând uitându-mă în apropiere, Trece ceva,ca o părere,purtandu-si bereta în vânt. Și iarăși gândul mi-o ia razna în depărtări M-i se perinda prin fața,în mii de culori Din cătănie și vară și iarna. Trec tinerii
AMINTIRI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377786_a_379115]
-
politic important pe care îl pregătise axîndu-1 pe ideea de unitate europeană și de "respingere a blocurilor", pe urmările Yaltei care dăunau unității în independență. Domnea liniștea; se simțea că asistența era impresionată. În timpul discursului generalului, Maurer, cu fața congestionată, lăcrima. În dimineața următoare, presa română reproducea în paralel largi extrase din cele două discursuri, făcînd să iasă la iveală punctele de convergență dintre Franța și România". Trecînd cu vederea faptul că faza românească a politicii franceze se înscria într-o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Moș Nichifor Coțcaríul? 17 august Cu amicul bariton, octogenar, pe bancă, sub ferestre. Trece una din trăpașele tîrgului, sumară, sumară, pas în buiestru, ochelari negri, asasini. Ce spui de dîîînsa!, vocalizează fostul bas al scenei. Trăpașa îi zîmbește: Meeersi! Amicul lăcrimează de plăcere. Trece alta. Tot sumară, tot în buiestru, tot cu ochelari negri. Ce spui de dîîînsa!, se-aude iar pedala basului. Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne mai frăsuim. Trece
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Borak cel Bătrân, plagiat de care s-ar fi folosit Ludovic L. (sub alte douăzeci și opt nume), ar fi fost o copiere a operei lui Mauriciu Galabeczky, bunicul dinspre tată al lui Jochann. Cu actele notariale în mână, acesta a arătat, lăcrimând vârtos, că bunicul Galabeczky a trebuit să-și schimbe numele în Smithson, în urma amenințărilor banditului John Smith al Treilea. Fiul său, Horst Galabeczky a fost și el, la rândul său, amenințat de același bandit John Smith al Treilea, așa că a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă un individ stingher, retras Într-un colț, anatemizat de cei mai mulți dintre noi (bețivul satului), tânguind indefinit cuvinte numai de el știute, lăcrimând spontan la o chemare nedeslușită nici măcar de el. Nimeni nu-l vede, nimeni nu-l aude. Cu siguranță că nici el nu recunoaște starea ce l-a cuprins. Acesta-i dorul lui, aceasta-i „porția” la care are acces din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
6.150 de locuri de cult care fac obiectul unor pelerinaje, iar dintre acestea, 4.075 sunt dedicate Fecioarei Maria, În virtutea credinței că ea fie s-a arătat acolo, fie a dat un semn al prezenței sale divine (icoana care lăcrimează, icoana apărută Într-un copac), fie a produs un lucru neașteptat, dorit de oameni, dar greu de atins prin mijloacele comune (M. Nolan, S. Nolan, 1989, p. 5). Cele mai multe dintre altarele consacrate Fecioarei Maria În lumea creștină și care fac
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]