3,756 matches
-
să se matolească. Apoi se duse acasă și se așeză pe un scaun din bucătărie, unde îl privi pe Clem cum își înfuleca mâncarea, în timp ce punga de curry fierbea. își turnă un pahar de gin plin ochi, îl asezonă cu lămâie și începu să se învârtă prin casă. Și în tot timpul acesta rămase conștient de pachetul care zăcea acolo, pe marginea chiuvetei, așteptându-l să-l deschidă. Și, inevitabil, Wilt ajunse să-l deschidă. Din pură curiozitate. O știa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
membrii ai comitetului CNAA nu și-l savurau. Ochii le erau lipiți de scena de jos, de pe șantier. Presupun că am putea spune despre ea că este in statue pupillari, zise dr. Board, servindu-se cu încă o bezea cu lămâie, caz în care noi ne plasăm in loco parentis. Nu-i un gând plăcut, domnilor. Ce-i drept, n-am putea spune că a fost vreodată o elevă prea strălucită. Am avut-o o dată la cursurile serale de literatură franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lecturilor... Ce-i aia mulțumit, nemulțumit? Doar suntem intelectuali, nu? Vrei să mă plâng că am ulcer sau că nu găsesc carne sau brânză sau ace? Sau că am stat și eu, ca toată lumea, într-un apartament neîncălzit, iarna asta? Lămâi și hârtie igienică și aglomerație la autobuze? Despre asta vrei să vorbim, despre asta? Nu, dom’le, nu. Nu cobor așa jos, să știi! Vezi, intelectualii încă n-au înțeles că... Irina zâmbi, Fănică uitase că abia vorbise în numele infamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut. Hainele, vorbele, suceala, poveștile, totul, să arate ce grozav e grangurul. Dar se trezise! Dacă scuipa așa cuvintele, în lehamite, cu buza de jos răsfrântă, însemna că... Tăcuse, dintr-odată. Dintr-odată, a tăcut și era galben galben ca lămâia. C-așa e el, odată îi vine și nu mai vrea. Nu mai are chef de nimic, pur și simplu n-are, asta e, n-ai ce-i face. Se oprise în pragul dinspre vestiar blegul de Vasile. Se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amărâtă de pâine? Păi acum știți. De fapt, probabil v-am servit și probabil nici nu v-ați ridicat privirea în timp ce vă turnam un pahar de apă minerală în care am pus două cuburi de gheață și o felie de lămâie. Dar, sigur, nu m-ați luat drept o tipă prea prietenoasă. Probabil vi s-a părut că voioșia mea e de fațadă. Dar, de fapt, sunt destul de prietenoasă tot timpul. Cu majoritatea oamenilor. Și, dacă nu m-ai călcat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bine croit mă întreabă dacă aș putea să-i dau un pahar cu apă. Nici o problemă, îi spun întinzându-mă după un pahar Waterford Crystal. Mă întreb dacă simte tensiunea din aer. Îi umplu paharul și îl întreb dacă dorește lămâie. —E în regulă, spuse bărbatul încet. Așa e numai bine. Se uită la ecusonul meu. Cel puțin, sper că îmi examinează ecusonul, nu altceva. E lipit pe sânul stâng, așa că e cam greu să-ți dai seama. Simt că Snakely
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămâie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți un pahar de Pimm’s ? — Îți mulțumesc foarte mult, Connor, spune Jack cu un zâmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți place petrecerea ? — Bună, spun, pe un glas cam cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... suntem foarte mândri de tine. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stau în camera verde, când intră Clare Edwards. E îmbrăcată cu un compleu verde închis care nu o prea avantajează și... o fi imaginația mea de vină, sau cineva i‑a făcut un machial prea palid? O să fie galbenă ca lămâia în lumina reflectoarelor. Chloe, mă gândesc și‑mi ascund cu greu un mic surâs. — A, zice Clare, părând destul de neliniștită când mă vede, bună, Becky. — Bună, Clare, zic. Nu ne‑am văzut de mult. — Da. Ei. Își împreunează mâinile. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de pământeană? Se opri, așteptând cu interes. ― Te rog! ― Cam câtă pădure crezi că a intrat în minunea asta de casă? ― Oh, mai nimic! Doar un parchet de pădure seculară. Tot numai stejar. Hai să-ți arăt sera cu ficuși, lămâi și portocali. Vara îmi place să-mi petrec nopțile acolo. Citesc, privesc cerul, ascult... Noaptea învie o altă dimensiune a vieții noastre. Nu crezi? Se aflau pe o galerie exterioară sprijinită pe coloane și arcuri. Sus, luminile din interiorul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii. În veselia generală, nimeni nu auzi sania cu muscal pe capră care intră pe poartă și trase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tine și care te lăsau cu răsuflarea tăiată la o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aveau toate lucrurile pe care spuneau. N-ai să vezi brânză... În timp ce-i aștepta să sosească, Vermaji gustă din paharul cu suc de ceapă pe care-l găsise pe biroul din fața sa, crezând, la prima vedere, că era suc de lămâie. Luă o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Brânză proaspătă, făcută pe bază de lapte și lămâie sau oțet. Plantă din familia palmierului, utilizată în bucătăria tradițională indiană, cu flori deosebit de aromate. Plantă asistică, utilizată îndeosebi în alimentație, cunoscută și sub numele de ureche-de-elefant. Expresie intraductibilă în limba hindi, care sugerează surpriza și durerea. Fruct care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
te țin aici pentru totdeauna. Susan și Milly a început să se rotească asemenea unor patinatoare pe gheață, evitându-l la mustață pe Nick, care tocmai intrase în bucătărie. —Heeeei! a râs el. Voi două aveți nevoie de câte-o lămâie 1. Ai avut o zi bună? a întrebat-o el pe Susan în timp ce-o săruta pe nas. Nu prea, s-a gândit ea, dar detaliile care să explice de ce ziua nu fusese atât de bună erau mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus el ducându-se la dulapul din colțul cel mai îndepărtat al încăperii. Un gin cu apă tonică? Ăsta era obiceiul lor din fiecare seară. El se întorcea de la serviciu și pregătea două pahare de gin cu apă tonică și lămâi proaspete, superb amestecate, în vreme ce ea pregătea - sau, mai cinstit spus, încălzea - cina. Apoi, în timp ce el se relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia pentru Milly, preparându-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
moscheii, putea fi considerată un adevărat paradis. Jos, sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umeri. — Depinde În ce toane sunt. Lesley ieși din sală, cărându-și casetofonul; avea ochii un pic cam roșii, dar buzele Îi erau strânse. Trecu țintă pe lângă noi și coborî scările către subsol. Șoldurile ei, Îmbrăcate În colanți de culoarea lămâilor verzi, se legănau mai puțin ca de obicei. — Se duce la Derek ca să se plângă, spuse Fliss fără urmă de compasiune. E posibil ca Linda să afle că s-a Încărcat cu mai mult decât poate duce. — Ei bine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dintr-odată, văd chiar și ce au în farfurii, văd și ce scrie în ziarele lor și imediat ajungem la cafeneaua cea veche, acolo îmi plăcea să stau cu Noga când era foarte micuță, chelnerița îi aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aici, pe dreapta, cafeneaua aceea veche, diminețile mele furate, nu pe el îl iubeam, pe mine mă iubeam eu, așa cum eram în tablourile lui, dar unde sunt mesele acelea rotunde din lemn, îmbietoare, unde sunt tăvile cu prăjiturele fărâmicioase cu lămâie, un foc ostășesc se întrevede prin deschizătura ușii, la care îți este imposibil să te uiți din pricina unor crini albi, care îți umplu privirile, iar eu tocmai de aceea mă holbez la toate astea, cum este posibil așa ceva, distrug cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a privirilor sale, când sunt gata, îi spun, cobor să beau o cafea, să îți aduc ceva? El nu răspunde, mă uit la el cu coada ochiului, și-a acoperit ochii cu brațul, stă cu gura deschisă, adu-mi o lămâie, murmură el, am o greață teribilă și mă doare capul. Nu este decât o migrenă, răsuflu eu ușurată, vechiul meu dușman, migrena, dar este de preferat un dușman cunoscut, decât un invadator străin, cât de bine cunoșteam durerea orbitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acela de mercur dens, care urca și cobora prin tub, și eu cu prosopul jilav înfășurat pe cap ca un văl de mireasă, cu ochii aproape orbi, în ziua nunții mele, mă târăsc până la bucătărie să îmi mai iau o lămâie, mâinile mele pipăie de jur-împrejur, până ce tot corpul îmi este cuprins de o amețeală puternică, dându-mi peste cap toate organele, încerc să mă sprijin de perete, dar mă lovesc de un obiect dur, mă prăbușesc împreună cu el, strivindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întreba dacă va fi cald sau rece, și așa, privat de forțele sale, a murit într-o noapte în timpul somnului, un atac de cord tăcut, în timp ce sub patul său încă mai alergau biluțele rebele de mercur. Cobor să îți aduc lămâie, spun repede, înainte ca el să mă oprească, mă sprijin de ușa pe care am închis-o în urma mea, sunt liberă pentru o clipă, dacă este într-adevăr o simplă migrenă, nu e mare lucru, mă descurc eu cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]