2,387 matches
-
casă, m-am scuturat zgribulit de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368845_a_370174]
-
de la agenție! În plus, îi ești simpatică mătușii și acesta e un semn bun! Dora are un fel cam ciudat de a se distra, când se plictisește și devine nervoasă: Dacă în liniștea casei, te trezești așa deodată că auzi lătrând câini sau alte fiare, să nu intri deloc în panică și caută să nu te sperii, căci nu-s reali! E doar un simulacru realizat de mătușa și de mine la insistențele ei, cu ajutorul mijloacelor tehnice! Bufnituri dacă auzi tu
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
pare un televizor și vede orice se întâmplă pe stradă, pe toată aria proprietății sale și chiar mai departe. Astfel, vede cine trece pe stradă, cine sună și dacă cineva nu-i place, pune în microfon zgomot de câini care latră, că cine trece atunci pe stradă are impresia că e atacat de o haită de câini și se sperie natural! Sau pune alte zgomote lugubre mai cu precădere seara târziu, care înspăimântă pe cei ce trec pe dinaintea casei sale atunci
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
pentru toți, pentru noi! Carele faraonului și armata lui în mare le-a aruncat, Ofițerimea lui s-a înnecat. Adâncul mării i-a acoperit, au căzut în abis ca o piatră. Mâna Ta Dreaptă, Doamne, va fi sfărâmat dușmanul ce latră. Cu puterea Ta mai mare ca a lor ai distrus pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta; Mânia Ta ai azvârlit-o asupra lor, ca pe un pai i-a ars ea. La răsuflarea Ta apele s-au înălțat
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
în dreptul casei părintești și inima îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag în seama, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă de flori de piatră, încă înflorite. și admir grădina de flori: cârciumărese în toate culorile și dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafirii încă înfloriți și zorelele cățărate
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
Vise... vise de nou născut... Cu mamă, tată și bunici pricepuți, Cu jucării agățate de pătuț, Și cu sânii mamei cei călduți! Vise... vise de copil măricuț... Ce se joacă cu un pisicuț, Și aleargă după un cățeluș, Ce îl latră și-l mușcă doar un picuț! Vise... vise de copil măricel... Cu mingi, păpuși și căței din pluș, Cu trotinete și cărți de povești, Și multe nimicuri ce-i fac fericiți! Vise... vise de copil mare... Ce merge plângând către
VISE...VISE...DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370923_a_372252]
-
o terfelească, dacă nu chiar s-o omoare. Dacia realiza fragmentar că nu plecase definitiv din lumea circuitelor integrate, nu i se retezase de tot cordonul ombilical, frâul de argint ce o lega încă de Acasă. Auzea clar cum o lătra, o chema canișul ei alb, de acolo, de dincolo de ușa astupată de zăpadă, cum scheuna presimțind primejdia, cum o căuta de-a lungul și de-a latul terasei suspendate peste bulevardul acela cu reclame violente și sute de oameni, pe
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
vorbe urâte, de nedescris. În același moment, aud pocnete și un țipăt teribil, al Ilincăi. Am sărit din pat imediat, am ieșit pe ușă în grabă, ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul casei, văd un om foarte voinic, înalt și gros cu părul cărunt, cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urâtă, fioroasă cu o față roșie
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
și astăzi, în jurul căruia s-a construit în zilele noastre un paraclis). Câinele era foarte nefericit și lacrimile îi curgeau din ochi. Atunci, trei țărani intrară în mănăstire; pe dată câinele începu un du-te-vino între țărani și copacul cel scorburos, lătrând. Unul din bărbați a înțeles că se întâmpla ceva. Se apropiară și văzură trupul însângerat și ciopârțit al Sfântului. Au săpat o groapă și au așezat trupul în ea. După ce ei au luat trupul Sfântului, câinele alergă la scorbură și
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
mângâi tâmpla și din brațe mă arunc, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Lumina-n sinea mea atât de-adânc Îmbină cel definitiv cu efemerul, Mă pregătesc să zbor odată peste toate Fără de sens, pe lânga luna care parcă latră La câinele pierdut ce tace-n noapte, Aici e cerul, jos e numai piatră. Silvana Andrada Tcacenco 25.10.2016 Referință Bibliografică: PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI
PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369992_a_371321]
-
destin ucis. Secat sau gol acuma e totuna Rămâne dorul fiindcă ți-a promis. Destule vise rătăcind aiurea În chicote de doruri ne-mplinite. Ce trec acum spre alte zări sperate Cu umbre trecătoare, nedorite. Atâtea chipuri văd câte odată ! Mă latră câinii mei de suferință. Și plâng pe înfundate deodată Când văd cum ne dispare o dorință. Cad mășile avute câte una Lăsând în loc privirile pierdute. Tangoul demodat dansat acuma E tot ce-a mai rămas dintr-o virtute. Din anii
CAD MĂȘTILE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370044_a_371373]
-
ne ciocneam mesajele și culmea era că nimeream ceva în genul răspuns la răspuns. Poate că sunt adevărate acele conexiuni ale creierelor în toată existența asta absurdă, omenească sau nu. Spun și pe ”sau nu” pentru că uneori îmi vine să latru sau mă smiorcăi la fel ca o pisică flămândă sau plictisită. alteori îmi vine să urlu la toate formele geometrice care-mi umplu zilele inclusiv la crucea pe care o reprezint cu piele, carne, sânge și altele puse în trup
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
-mi ce să fac ca să mă combin cu ea? Când auzi Căpitanul care e necazul lui Pepsi, se înecă și începu să tușească tare, de se auzea peste tot. Câinii se speriară și ei, și la rândul lor începură să latre, în frunte cu Cățelușul, care mârâia de ceva timp la Pepsi. El ignoră câinii, și îi dădu câteva palme zdravene peste spate, căpitanului. Dar ei săriră pe el, și-l doborâră la pământ. Dacă nu și-ar fi revenit Vasile
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
ar fi făcut bucăți pe prietenul său. Cu ochii plini de lacrimi, din cauza tusei, zbieră cât putu la câini: - Gataaa! Lăsați-l în pace! Ca si cum ar fi fost stăpânul lor de când lumea, câinii se îndepărtară imediat de Pepsi, dar tot lătrând sau mârâind la el. După ce se liniștiră, Vasile începu să râdă în hohote, ținându-se cu o mâna de burtă și cu cealaltă ținând-o îndreptată spre el, având degetul arătător întins. La un moment dat, văzându-l cum râde
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
rătăcirii sale mintale, avea momente scurte ca acum, când era lucid, deși nu-și dorea asta. Se întoarse din trecutul său frumos, pentru a reveni lângă Pepsi în parc și alături de cânii, prietenii lui de noapte. Cățelușul începuse iar să latre, și ceilalți îi ținură isonul. De data nu mai lătrau la Pepsi, ci își îndreptaseră privirea spre faleză. Căpitanul, care își revenise de la ale lui, întrebă: - Da’ ce-o avea de latră? O fi careva p-aci, că io nu
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
lucid, deși nu-și dorea asta. Se întoarse din trecutul său frumos, pentru a reveni lângă Pepsi în parc și alături de cânii, prietenii lui de noapte. Cățelușul începuse iar să latre, și ceilalți îi ținură isonul. De data nu mai lătrau la Pepsi, ci își îndreptaseră privirea spre faleză. Căpitanul, care își revenise de la ale lui, întrebă: - Da’ ce-o avea de latră? O fi careva p-aci, că io nu văd pe nimeni. - Ei Căpitane, acum ce faci? Câteva minute
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
prietenii lui de noapte. Cățelușul începuse iar să latre, și ceilalți îi ținură isonul. De data nu mai lătrau la Pepsi, ci își îndreptaseră privirea spre faleză. Căpitanul, care își revenise de la ale lui, întrebă: - Da’ ce-o avea de latră? O fi careva p-aci, că io nu văd pe nimeni. - Ei Căpitane, acum ce faci? Câteva minute plecași cu pluta, numai tu știi unde și-acum ți se pare că-i careva p-aci. Nu-i nimeni, ce te-
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
Câteva minute plecași cu pluta, numai tu știi unde și-acum ți se pare că-i careva p-aci. Nu-i nimeni, ce te-a apucat? Căpitanul nu-l băgă în seamă. Era atent în direcția unde priveau câinii în timp ce lătrau. Referință Bibliografică: Căpitanul Vasile (3) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂIASTRA NEVĂZUTĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Dragostea cioplește-n piatră caută-n adânc lumina întunericul mă latră sus în ceruri poate-i tina Caut în adânc lumina mă cioplesc parcă pe mine sunt miner și tu ești mina iarăși m-am pierdut ce bine Mă cioplesc parcă pe mine întunericul mă latră o statuie crește-n fine
MĂIASTRA NEVĂZUTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369328_a_370657]
-
-n adânc lumina întunericul mă latră sus în ceruri poate-i tina Caut în adânc lumina mă cioplesc parcă pe mine sunt miner și tu ești mina iarăși m-am pierdut ce bine Mă cioplesc parcă pe mine întunericul mă latră o statuie crește-n fine dragostea cioplește-n piatră Caută-n adânc lumina dar nu zboară-a cui e vina Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: MĂIASTRA NEVĂZUTĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07
MĂIASTRA NEVĂZUTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369328_a_370657]
-
ce era mai grav și de văduva lui, Ioana. Ba câte o voce mai răutăcioasă, seara, în fața unei căni cu vin, în crâșma lui jupân Tănasie, spunea că la văduva lui Mărin s’aude seara și dimineața de noapte, câinele lătrând; ba unii se jurau că l-au văzut prin capul gradinilor pe Colaie. -‘’ Bă, v-am spus eu, că nu-i lucru curat, prietenia dintre Colaie al lu’ Lipici și Marin al lu’ Sandu lu Din?’’, zicea mai mult pentru
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
a eficienței care vă caracterizează. Situația este favorizată de faptul că dușmanii se află deja la fruntarii, atât la est, cea ce include și litoralul însorit al scumpei noastre patrii, dar și la vest unde hoardele însetate de sânge românesc latră de sute de ani. Iar glorioasa noastră armie, este, așa cum am văzut și la ultima defilare, pregătită, bine echipată și dotată cu armament modern, deci capabilă și chiar dornică să intre în luptă. În consecință, pe timpul conflictelor, Domnia Voastră veți inspecta
SCRISOARE DESCHISĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370623_a_371952]
-
alint cum o făceam odată, Când, în cabana noastră minunată, Trăiam momente de iubire, pline. Acum, doar lemnele trosnesc în vatră, Se-aude-o larmă surdă-n depărtare, Să fie vântul, sau de vină-s oare Doar câinii care, în ogrăzi, mai latră? Îmi sorb, acuma, ceaiul în tăcere... Doar nu visez, nu cred că mi se pare, Sunt pași care răsună tot mai tare... Și-n suflet simt o blândă adiere. Chiar ești aici...chiar ai venit, iubire! Și noaptea, ca un
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
Consiliului Local Mediaș. Ba, nu este exclus să dea rezultate și în cadrul altor instituții, mă gândesc în acest moment... Domnul Ioan Ciulea, pentru a nu fi deteriorată liniștea publică, a cerut să se opereze la corzile vocale acele patrupede care latră... ceva mai tare! Poate că lucrarea în sine contravine normelor de bun simț, dar cei luați în vizor, fie ei câini, parlamentari, politicieni, membri ai galeriilor de fotbal etc, au noroc că există o anumită lege, cea cu nr. 2005
ŞTIRI CU TRIMITERE LA „DIVIDE ET IMPERA” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370700_a_372029]