KorAP: Find »[drukola/base=lături & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...56 >

1,385 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

el, mă ia cu greață. Și aproape cu frică. Nu de mânia lui - ci de duplicitatea lui. I-a păcălit pe toți. Pentru toți cei din încăperea asta, Arnold Saville este sinonim cu Moș Crăciun. Mulțimea s-a dat în lături să-i facă loc și îl văd că vine spre mine, cu un pahar de șampanie în mână. — Samantha, spune amabil. Crezi că se cuvine să faci ceea ce faci ? — Ce să fac, dacă mi-ai interzis accesul în clădire, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

idioate despre oameni pe care nu-i cunosc ? E cu vreo tipă la ora asta ? — Cine poate ști ? — E destul de sexi, nu vi se pare ? spune Caroline cu o grimasă plină de subînțelesuri. Eu una nu m-aș da În lături. Te cred, spune Nick. Probabil că nu te-ar deranja deloc nici să te plimbi cu avionul lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație de la moartea lui Pete Laidler, spune Artemis pe un ton sec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

ne bandes pas?” Pentru ea, o erecție e totuna cu dragostea. Dar Robinson, nihilistul, are principii inflexibile În legătură doar cu un singur lucru: să nu mintă cu privire la puținele, foarte puținele lucruri care contează cu adevărat. Nu se dă În lături de la nici o obscenitate, dar se Înfrânează de la cea din urmă, și târfa, profund insultată, Îl Împușcă pentru că nu poate să‑i spună „Te iubesc”. - Și Céline consideră că asta Îl face autentic? - Consideră că scriitorii trebuie să te facă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ar fi vrut să trimită cuiva o bezea.) BINE, MAMĂ, DA’ ĂȘTIA POVESTESC ÎN ACTU’ DOI CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU’-NTÎI Fantezie, mascaradă, bufonerie și experiment, în două acte Personajele (în ordinea intrării în scenă): GRUBI BRUNO FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI BĂRBATUL CU TOMBERONUL OMUL CU SACAUA PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
el țigara cu ultimul băț de chibrit și aruncă bățul și cutia în groapă.) BRUNO: Brrr! Ce acritură! GRUBI: Nu-s mai ca alt’ dată. BRUNO: S-au împuțit de tot. (Pauză; cei doi fumează; apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați aici și trageți fumul. O să vi se-ncurce mațele. GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda? BRUNO: S-a terminat cu bine? FETIȘCANA (Râzând.): Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GRUBI (Rugător.): Zău... FETIȘCANA: A ieșit. Acum se-ntremează. Da’ văd că n-ați făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-a alunecat talpa de două ori. Dac-o ține tot așa... FETIȘCANA: Treaba voastră. (Răstoarnă găleata cu lături în groapă și pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ce împuțite sunt țigările astea! Își suflecă pantalonii și se așază pe marginea gropii, cu picioarele în groapă.) Uah! BRUNO: E bine? AL DOILEA BĂRBAT: E excelentă. BRUNO: Am spus eu că intră în normal. (Apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: E-he! V-ați pus pe fumat. O să vi se-nverzească burțile. GRUBI: Și ce? N-ai tu treabă. BRUNO: Vaco! PRIMUL BĂRBAT: Huo! GRUBI: Cară-te de aici. Să nu mai calci pe aici! AL DOILEA BĂRBAT: Domnișoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
N-ai tu treabă. BRUNO: Vaco! PRIMUL BĂRBAT: Huo! GRUBI: Cară-te de aici. Să nu mai calci pe aici! AL DOILEA BĂRBAT: Domnișoară, sunteți cam tâmpită. FETIȘCANA: Sunteți niște bădărani. Nu știți să vă purtați într-o groapă. (Aruncă lăturile în groapă și pleacă.) GRUBI: M-a plictisit de tot fata asta. PRIMUL BĂRBAT: Asta nu-i o treabă, să vină femeile aici. (Apare capul CĂLĂTORULUI GRĂBIT.) CĂLĂTORUL GRĂBIT (Către BRUNO.): Domnule... Dacă-mi dați voie... Mă găsesc într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
decât să intre dacă vrea. GRUBI (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Intră, dacă vrei. MAJORDOMUL (Strigă puternic către FETIȘCANĂ.): Da’ să nu se mai întâmple! FETIȘCANA (Scoate capul.): Nu, domnule. Iese de tot și se îndreaptă spre groapă cu găleata cu lături.) Ha! Stați aici și fumați. O să vi se-nverzească burțile. BRUNO și GRUBI (Gest de profundă nemulțumite.): Pfui! GRUBI: Unde vezi tu că fumăm? FETIȘCANA (Palidă, ca după o gafă uriașă.): Păi... GRUBI: Ce trebuia să faci tu aici? (MAJORDOMUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BRUNO: Sigur că da! MAJORDOMUL: Perfect! Să vină Pendefunda. BRUNO (Strigând spre culise.): Pendefuuundaaa... GRUBI (Se asociază strigătului.): Pendefuuundaaa... (Toți încep s-o strige pe PENDEFUNDA.) BRUNO (Către VIZITATOR.): Care e sensul aici... Pendefunda trebuie să vină cu găleata cu lături și să o arunce în groapă... Abia în acest moment groapa primește o semnificație, ea devine, nu-i așa, o victimă, o mocirlă, o groapă a pierzaniei... Pe de altă parte e interesant de văzut cum reacționează spectatorul la vederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și să o arunce în groapă... Abia în acest moment groapa primește o semnificație, ea devine, nu-i așa, o victimă, o mocirlă, o groapă a pierzaniei... Pe de altă parte e interesant de văzut cum reacționează spectatorul la vederea lăturilor... Aici e buba! (Către PENDEFUNDA care se apropie.) Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
la vederea lăturilor... Aici e buba! (Către PENDEFUNDA care se apropie.) Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu se poate, Bruno, n-o să-nțeleagă. BRUNO: Lasă, lasă. Aruncă și gata. (FETIȘCANA aruncă lăturile, apoi se așază alături de ceilalți.) GRUBI: Ei? V-a plăcut? BRUNO: Stai, n-are cum să-nțeleagă. De fapt, din chestia asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu se poate, Bruno, n-o să-nțeleagă. BRUNO: Lasă, lasă. Aruncă și gata. (FETIȘCANA aruncă lăturile, apoi se așază alături de ceilalți.) GRUBI: Ei? V-a plăcut? BRUNO: Stai, n-are cum să-nțeleagă. De fapt, din chestia asta nu e încă nimic de-nțeles. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL... MAJORDOMUL: He-he! Asta-i! Știam eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BRUNO: Păi! GRUBI: Înțelegeți? BĂRBATUL CU TOMBERONUL, completează imaginea, el vine și începe s-arunce gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară că totul e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dracului. GRUBI: Iar începi! (Violent.) BRUNO: Stai! Stai! Grubi! GRUBI: Îi cârpesc două! După ce că n-are nici un rol, mai și vorbește (Prinzând-o de bărbie pe FETIȘCANĂ.): Ce rol ai tu, mă, în piesa asta? Ce rol? Vii și arunci lăturile și spui două vorbe. Ce rol e ăsta, mă? De ce te bagi? MAJORDOMUL: Mă, Grubi, fii mai potolit... VIZITATORUL (Violent, spre GRUBI.): Dai într-o doamnă, într-o doamnă? GRUBI (Ușor speriat.): Nu, domnule! Da’ să-și vadă de treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Să traversez scena și să cad în groapă? Adică eu nu am și altceva de spus? OMUL CU SACAUA: Are dreptate! Are! MAMA: Bravo! Bravo! RECRUȚII: Bravo, mamă! MAMA (Gest plin de dezamăgire și dezgust către RECRUȚI.): Sunteți pe de lături. ORBUL (Pătrunde în spațiul publicului.): Ei? Am? Sau n-am? Am sau n-am dreptate? Am sau nu? Domnilor, priviți-mă bine! Ani de zile am înghițit acest rod. Nu mai vreau! M-am mânjit pe mâini ani de zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

străduiau să o alunge clipind. S-a lămurit întâi casa, cu cotețul ei gol. Undeva, jos, se mișca ceva ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
din somn. Pleacă de aici... Înăuntru, Sonia încerca să alunge pisica neagră care îi dădea târcoale și începuse să miaune. Femeia se ridicase în capul oaselor și arunca neputincioasă în animal cu mănunchiuri de paie. Pisica se ferea, sărea în lături și voia cu încăpățânare să se apropie. — Ajută-mă, nu știu ce vrea, parcă a înnebunit... Umbra mea a acoperit pisica. S-a întors, m-a văzut și a coborât urechile pe cap, furioasă. A făcut un salt pe pieptul Soniei, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
de pe tanc. Atunci parcă am luat-o razna toți. Eu și soldații ne-am repezit turbați la ofițer și i-am strigat să tragă o salvă. Ofițerul a îndrugat ceva și a dispărut în turelă. Ne-am dat cu toții în lături. Salva care a tăiat aerul a lăsat o dâră roșie în urma ei. Pe măsură ce se îndepărta părea că viteza îi scade, pregătindu-se să lovească ținta. Cu toți așteptam impactul. Din întâmplare, primul obstacol pe care proiectilul format din obuz, pisică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cățeluși - pesemne o chichiță pusă la cale de Centru. Samuel nu era prea încântat de întrerupere, mai ales că toate episoadele de trezire respectau același tipar. Nu găseai altceva decât o planetă fără viață și puteai liniștit să scuipi în lături și să compui alt fotomodel. În urma ta, un droid vesel îți înhăța scuipatul ce plutea prin aer și-l purifica, stocându-l în măruntaiele lui electronice. Urmau operațiunile de asolizare și experimentele. Erau așa de asemănătoare unele cu altele, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
fața lui; era părinte, dar și viitor partener sexual; și în același timp nu era nici părinte, nici stăpân, ci spectator. Nu hotărâse decât că procesul va avea loc, dar ignora în ce fel. După desăvârșirea figurii se trăsese în lături și se ținea departe de forțele care desenau omoplații și claviculele gata căptușite cu piele, sânii mici și cu sfârcuri cam negre, pântecele în mijlocul căruia o mică scobitură marca buricul. Nu-și explicase niciodată de ce a întors capul când s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
îl făcu pe reporter să se dezechilibreze, ceea ce ușură efortul de împingere și îl reduse la o simplă împunsătură în piept. Fitz urlă scurt și se prăvăli de la etaj. - Bravo, Mitch. Așa-i trebuie. Scăpați de el. Frank scuipă în lături și porni clătinând din cap spre ușă. Totul se terminase. Era cazul să bea un rachiu și să-și clarifice mintea. Ce zi ciudată. Cea mai ciudată zi. - Domnule, n-a murit! strigă cineva. Uite-l că fuge! Frank se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
aștepte, gândi vesel. Un surâs îi lumină partea stângă a gurii și simți o dorință irezistibilă de a comunica. Porni spre sala de recepții făcându-i lui Nietzsche, care stătea lângă extinctor, un gest complice. Curând, perdelele se traseră în lături. „Maestre” fu primul cuvânt pe care îl auzi. Intrarea sa electriză mulțimea. Umplând până la refuz sala încăpătoare, în picioare sau pe scaune, intelectualii tineri și bătrâni nu-l scăpau din ochi. Erau îmbrăcați ceva mai puțin elegant decât atunci când mergeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
ajung să scriu cu toate degetele și cât de repede s-o putea. Vreau să mă fac secretar. - Ei, vezi, e bine așa, să ai un scop. Și merge, merge? - Nu prea, am oftat. E greu. Mereu bat pe de lături. Și banda corectoare costă foarte scump, așa că trebuie să fiu foarte atent, ceea ce îmi încetinește ritmul de învățare. - Important e să fii foarte relaxat. Alt sfat nu pot să-ți dau. În acea clipă ușa s-a deschis și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă mlaștină, și încă o oră, și aproape și a treia. În sfârșit, caporalul care mergea în frunte ridică brațul și se opri. Dădu frunzișul în lături și arătă spre câmpia întinsă, spre câmpurile cultivate, spre lanurile de orez din depărtare și spre acoperișurile de paie. Nici un suflet de om. Nici un semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se mai auzeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]